Povestea numărului redus de coșuri de gunoi din Japonia este mai complicată decât pare la prima vedere. Totuși, cum reușește Japonia să aibă printre cele mai curate străzi din lume?
Japonia este renumită pentru faptul că pune mare preț pe curățenie. Totuși, de ce nu există nicăieri coșuri de gunoi unde să arunci ceva? Este o frustrare familiară vizitatorilor și una care a generat nenumărate videoclipuri pe rețelele sociale cu turiști nedumeriți care caută un coș de gunoi pe străzile impecabile, scrie BBC.
„Este un amestec complex de evoluții istorice…fenomene economice, evenimente politice și efectele lor variate asupra modului în care oamenii aleg să acționeze”, spune Eiko Maruko Siniawer, profesor de istorie la Williams College și autoarea cărții Waste: Consuming Postwar Japan.
Japonia nu a fost dintotdeauna o țară fără coșuri de gunoi. Siniawer indică luna martie 1995 drept un moment de cotitură major în cultura coșurilor de gunoi din țară. Atunci, membri ai sectei Aum Shinrikyō au eliberat gaz sarin pe trei linii de metrou din Tokyo, în timpul orei de vârf de dimineață, ucigând 14 persoane și rănind alte mii. În urma atacului, autoritățile au sigilat sau au îndepărtat coșurile de gunoi ca măsură de prevenire a terorismului.
Atacurile teroriste ulterioare din întreaga lume, inclusiv atentatele de la 11 septembrie din SUA, au contribuit la menținerea acestor măsuri. Dar trei decenii mai târziu, securitatea nu explică singură de ce atât de puține coșuri au revenit sau de ce Japonia rămâne atât de curată.
Costurile și aspectele practice fac și ele parte din răspuns. Începând din anii 2000, unele municipalități au redus în mod deliberat numărul coșurilor de gunoi de pe străzi, spune Aya Yoshida de la Institutul Național pentru Studii de Mediu din Japonia. Motivul a fost încurajaraea oamenilor să își ducă gunoiul acasă.
Yoshida avertizează că nu ar trebui să atribuim curățenia Japoniei unei forme unice de ordine și disciplină specific japoneze. Străzile curate, subliniază ea, sunt și rezultatul unor politici deliberate aplicate de-a lungul anilor. „Timp de decenii, municipalitățile au investit în campanii împotriva aruncării gunoiului, educație publică, curățarea străzilor și măsuri de amenajare a mediului menite să descurajeze aruncarea gunoiului”, spune ea.
Și normele sociale contează. Una dintre acestea este meiwaku o kakenai – ideea de a evita să le provoci neplăceri celorlalți. Obiceiurile de zi cu zi joacă, de asemenea, un rol. Consumul de alimente în timp ce te deplasezi este relativ neobișnuit. Astfel, oamenii tind să producă mai puține deșeuri atunci când sunt în afara casei.
Vizitatorii, desigur, experimentează orașul într-un mod diferit. Ei petrec zile întregi vizitând obiective turistice, cumpărând băuturi și gustări din magazinele de proximitate. De aceea, sunt mult mai predispuși să se trezească purtând gunoi cu ei, fără să aibă unde să îl arunce.
Lipsa coșurilor de gunoi ușor accesibile poate fi la început derutantă și frustrantă pentru turiști, spune ghidul turistic Junko Yokoo, stabilit în Japonia. Dar mulți se adaptează rapid. „La început, oaspeții mei deplâng adesea lipsa coșurilor de gunoi disponibile, dar se bucură și să vadă că nu există gunoi pe străzi și învață să adopte mentalitatea «când ești în Tokyo»”, spune ea.
Contrar a ceea ce ar putea crede vizitatorii, coșurile de gunoi nu au dispărut complet. Gările încă au astfel de coșuri, adesea sub forma unor recipiente transparente amplasate în apropierea porților de acces, unde pot fi monitorizate de personal sau de camere de securitate.