Mircea Dinescu: „De erai cu*vă cinstită, astăzi erai fericită… Această paradoxală frază dintr-un vechi cântec de amor și jale din mahalaua Bucureștilor concentrează în sine destinul justiției române”

Refrenul cînticelului de mahala face aluzii clare și la implicarea gradaților Stănculescu și Măgureanu în dramoleta de ev mediu a întunecatei statui legate la ochi și rușinate de păgîni: „tu ești neagră ca catranu’ / te cordea și căpitanu’ / tu ești neagră că piperu’ / te cordea și coroneru’”.

Comédia a continuat cu procesul comunismului din debaraua lui Traian Băsescu de la Cotroceni, cînd anticomuniștii de operetă ai societății civile au dansat, în vreme ce specialistul în nădragii lui nea Nicu, C. V. Tudor le cînta la besafon, mai scrie Dinescu.

Epoca Stănoiu „parafează cu copita diavolului logodna dintre justiție și păcat”

În tot acest context al degradării justiției, poetul o menționează explicit pe Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiției în guvernul Năstase, cu decizie definitivă de colaborare cu fosta Securitate din partea CNSAS. În viziunea lui Dinescu, circul grotesc al morții acesteia este un simptom pentru un tablou mai mare al condiției legii în România.