Un conflict în regiunea Indo-Pacific nu este inevitabil, consideră analiștii militari, dar este suficient de plauzibil pentru ca SUA și Europa să fie pregătite. Un război în zonă ar putea crea condiții care să mărească semnificativ riscul unei acțiuni directe a Rusiei împotriva unui stat membru NATO.
Pentru europeni, vestea bună este că „golurile” pe care le-ar lăsa Statele Unite sunt previzibile și, astfel, pot fi luate măsuri din timp.
NATO ar putea rămâne o forță superioară, capabilă să învingă Rusia într-un război, dar – având în vedere costurile foarte mari ale unui astfel de conflictul – obiectivul pentru SUA și Europa este acela de a menține un factor de descurajare suficient de credibil pentru Moscova.
„Numeroși factori contribuie, deocamdată, la eforturile de a descuraja Rusia de la o provocare directă față de NATO. Încheierea războiului din Ucraina ar însemna și că Moscova își va reconstrui armata, iar în astfel de condiții apare un scenariu care evidențiază o cale plauzibilă către un război NATO-Rusia, în timp ce SUA ar fi implicate într-o criză majoră în Indo-Pacific.
Președintele rus Vladimir Putin ar putea considera momentul ca fiind ultima sa șansă de a submina alianța, considerând că Washingtonul nu ar avea nici interesul politic, nici resursele necesare pentru a interveni rapid în apărarea Europei și că, în absența realocării capacităților americane din Indo-Pacific, membrii europeni ai NATO ar fi vulnerabili”, potrivit unei analize publicată de Centrul pentru o Nouă Securitate Americană (CNAS).
În cazul unei crize în Indo-Pacific, Statele Unite ar putea îndeplini o parte din cerințele lor bazându-se pe capabilitățile existente deja în Europa și/sau pe cele din Statele Unite, despre care NATO se așteaptă să fie folosite pentru a consolida Europa în cazul unui conflict acolo, generând lacune în apărarea europeană.
Chiar și o criză de intensitate mai mică în Indo-Pacific, precum o blocadă, ar putea crea probleme în Europa, deoarece Statele Unite ar considera probabil o astfel de criză ca fiind faza de deschidere a unui conflict mai amplu și ar aloca resurse militare pentru a consolida regiunea. Necesitățile militare din Indo-Pacific – și, prin urmare, lacunele în apărarea Europei – ar crește pe măsură ce orice criză s-ar agrava.
„Resursele necesare pentru apărarea Taiwanului sunt diferite de forțele cu bază în mare parte terestră, necesare pentru a consolida securitatea europeană, dar există zone semnificative de suprapunere în care resursele sunt insuficiente, ceea ce generează provocări în următoarele domenii:
De asemenea, este probabil să existe deficite în ceea ce privește rezerva de forțe pregătite de operare (în Europa), unitățile de susținere, stocurile de muniții, personalul specializat și forțele de operațiuni speciale”, se mai arată în analiza publicată de CNAS.
Aceste lacune în securitatea europeană ar eroda credibilitatea descurajării și apărării NATO, determinând Moscova să perceapă o oportunitate de aur pentru a-și atinge obiectivele: să divizeze Statele Unite și Europa, să-și extindă sfera de influență și să relanseze ordinea de securitate post-Război Rece în Europa.
Cu cât lacunele și vulnerabilitățile forțelor convenționale ale NATO pe care Rusia le percepe sunt mai mari, cu atât este mai mare riscul pe care Moscova este probabil să-l accepte în atingerea ambițiilor sale.
Moscova va presupune, probabil, că – având în vedere ostilitățile din Asia – imperativul pentru Statele Unite și Europa ar fi dezescaladarea tensiunilor, creând un context pe care Kremlinul l-ar considera excepțional de permisiv.
„Rusia nu urmărește în prezent un război direct cu NATO, mai ales având în vedere măsura în care armata sa a fost degradată de războiul din Ucraina. Cu toate acestea, Moscova și-a mobilizat baza industrială de apărare și a crescut semnificativ cheltuielile pentru apărare.
Înalți oficiali americani și europeni evaluează acum că Rusia și-ar putea reconstitui forțele călite în luptă în doar doi până la cinci ani. Kremlinul învață, de asemenea, lecții importante din Ucraina și intenționează să mărească dimensiunea armatei sale peste nivelurile de dinainte de război”, se mai arată în analiza CNAS.
Declarațiile și acțiunile administrației Trump au pus sub semnul întrebării angajamentul SUA de a apăra Europa, iar președintele Trump a afirmat în repetate rânduri că Statele Unite ar putea să nu vină în ajutorul aliaților europeni dacă aceștia ar fi atacați.
„Prin urmare, este plauzibil ca reducerea sprijinului SUA pentru securitatea europeană să nu se producă doar ca urmare a unui conflict în Indo-Pacific, ci să fie și o alegere politică deliberată.
În ambele scenarii, Kremlinul ar putea încerca să profite de o Europă pe care o percepe ca fiind mai vulnerabilă, cu active americane reduse și o garanție de securitate discutabilă din partea Washingtonului”, se mai arată în analiza publicată de CNAS.
RECOMANDAREA AUTORULUI: