POLITICO: Opoziția din Rusia a murit odată cu Navalnîi / Protestele reduse, într-o țară cu 143 de milioane de locuitori, nu echivalează cu o TREZIRE

Alexei Nalvanîi, cea mai importantă figură a opoziției – atât cât mai înseamnă ea – în Rusia, nu a dus la mari proteste de stradă și la o răbufnire a rușilor în apărarea democrației și a statului de drept.

Teama de represalii, lipsa de „aderență”, totuși, a lui Alexei Navalnîi, la nivelul Rusiei majoritare sau un semnal trist că societatea rusă preferă să stea cu capul în nisip, precum struțul?

Jamie Dattmer, editorialist la Politico, consideră că absența oricărei opoziții „serioase” în Rusia este un „adevăr trist” care „spune multe”.

„Liderul opoziției ruse, Alexei Navalnîi, s-a sacrificat. S-a întors în Rusia președintelui Vladimir Putin, știind foarte bine că demersul s-ar putea dovedi fatal. Dar asta fac liderii adevărați.

VIDEO EXCLUSIV Cum arată acum linia „Tramvaiului pe valuri” din Rahova. STB a reparat șina parțial, dar problema se mută ca un „tsunami” pe un alt segment de rulare

06:30

EXCLUSIV Dubla tragedie aviatică de la Cogealac e blocată la Secția Parchetelor Militare de patru ani. Care este cauza tergiversării anchetei

06:00

«Nu mi-e frică și nu ar trebui să-ți fie frică», se putea citi un bilet scris de mână de Navalnîi și apăsat de geamul cuștii de sticlă în care stătea, într-una dintre numeroasele sale apariții la tribunal.

Navalnîi și susținătorii săi sperau că, în cele din urmă, disidentul va ieși din gulagurile lui Putin și va determina Rusia să se rupă de trecutul său sumbru de represiune. Încarcerarea era doar o etapă pe care trebuia să o îndure în campania sa lungă, sfidătoare și fără compromisuri de a stimula conștiința poporului rus, de a-i convinge să-l înlăture pe Putin și să distrugă sistemul creat de el și de prietenii lui din KGB”, notează editorialistul Politico.

„Dacă trecutul este un prolog, semnele nu sunt bune”

Uciderea lui Navalnîi, la vârsta de 47 de ani, lasă acum două întrebări majore care așteaptă răspunsuri, avertizează Jamie Dettmer.

Vor răspunde rușii și vor ridica mănușa pe care a aruncat-o disidentul? Și vor oare puterile occidentale să țină seama de apelul făcut de fiica sa, Darya, într-un discurs tranșant ținut în Parlamentul European, în anul 2021?

„Acceptând prestigiosul Premiu Saharov în numele tatălui ei, studenta de atunci, în vârstă de 20 de ani, la Universitatea Stanford spusese: «Nu înțeleg de ce aceia care pledează pentru relații pragmatice cu dictatorii nu pot deschide pur și simplu cărțile de istorie. Ar fi un act foarte pragmatic și, făcându-l, este foarte ușor de înțeles legea politică inevitabil: pacificarea dictatorilor și tiranilor nu funcționează niciodată».

Desigur, timpul va spune cum va reacționa poporul rus și dacă hotărârea puterilor occidentale va fi întărită. Totuși, dacă trecutul este prolog, semnele nu sunt bune.

În ultimele zile, au existat doar proteste disparate în toată Rusia. La Moscova, cei îndoliați au depus buchete la Zidul Durerii – un monument al victimelor persecuției din epoca lui Stalin. Și în alte orașe au apărut memoriale improvizate în memoria lui Navalnîi.

Potrivit grupului de drepturi OVD-Info, peste 400 de persoane au fost reținute până duminică. Dar, într-o țară cu o populație de 143 de milioane de locuitori, acest lucru nu echivalează cu o trezire sau o revărsare politică”, punctează jurnalistul Politico.

Putin, „Otrăvitorul de chiloți”

Fără îndoială, continua Jamie Dettmer, liderii opoziției din Rusia vor atribui această stare de lucruri fricii. Este vorba despre teama de a provoca mânia unui Kremlin care a intensificat o represiune vicioasă împotriva disidenței și a dizidenților, fixând pedepse cu închisoarea pentru cei suficient de imprudenți în a critica sau obiecta.

Închiderea instituțiilor de știri independente și cenzurarea / blocarea platformelor de social media, alături de această represiune și intimidare, au multiplicar eforturile Kremlinului pentru a înăbuși vocile critice și a împiedica organizarea protestelor.

„Cu siguranță, aceștia sunt toți factori probabili. La fel este și fuga a până la 700.000 de ruși, care au vrut să scape de Putin și de războiul lui.

Dar, ținând cont de toate acestea, adevărul trist și tulburător este că, chiar și fără intimidarea și creșterea dramatică al numărului de prizonieri politici, absența oricărei opoziții serioase în masă față de Putin, în interiorul Rusiei – cu atât mai puțin față de războiul său împotriva Ucrainei – spune multe. .

Este o dovadă a sprijinului continuu pe care Putin îl are încă din partea majorității rușilor, care par să împărtășească atitudinea sa șovină față de Ucraina, țările baltice și Asia Centrală. Ei aderă la narațiunea sa istorică conform căreia Ucraina face parte irevocabil din «Lumea Rusiei».

Sigur, această narațiune a fost modelată, aplicată și organizată pentru ei de țari și comisari sovietici de-a lungul secolelor și a fost întărită de Putin și regimul său în ultimele două decenii. Dar asta nu este o scuză sau o justificare.

Și, fără îndoială, atunci când sistemul lui Putin – etichetat drept Otrăvitorul de chiloți de Alexei Navalnîi – se va destrăma, mulți se vor lupta să susțină că nu au colaborat sau au aprobat niciodată liderul rus și că au oferit chiar o infima rezistență zilnică unde și când au putut”, concluzionează editorialistul Politico.

„Gândurile noastre trebuie să se îndrepte către jurnalistul, istoricul și figura de opoziție Vladimir Kara-Murza”

Teama de a declanșa escaladarea militară a Rusiei, inclusiv o lovitură nucleară, a reținut puterile occidentale în ultimii doi ani, mai notează Jamie Dettmer. Și, deși o oarecare precauție este de înțeles, prea des se pare că au acționat în acest fel când poate ar fi trebuit să fie ceva mai neînfricați.

„Acum, ajutorul SUA pentru Ucraina rămâne blocat în Congres, iar aliații NATO din Europa se scarpină în cap în privința modului de a umple golul de finanțare – mai ales că moartea lui Navalny nu pare să fi mutat cadranul asupra pachetului de ajutor de 61 de miliarde de dolari propus de SUA pentru Kiev.

Dar ceea ce este de temut este că moartea lui Navalnîi nu va fi ultima. Navalnîi și-a negociat viața, sperând că disponibilitatea lui de a muri va schimba lucrurile, că rușii își vor veni în fire și vor face ceea ce trebuie. Și nu a fost singurul care a făcut un pariu atât de scump.

Așadar, acum gândurile noastre trebuie să se îndrepte către jurnalistul, istoricul și figura de opoziție Vladimir Kara-Murza, care se află în închisoare și se luptă cu deteriorarea sănătății.

Un alt disident curajos încarcerat în gulagurile lui Putin, un alt lider care s-a întors în Rusia pentru a spune că este suficient”, încheie Jamie Dettmer.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

Moartea lui Navalnîi și „Rusia alternativă”: „Societatea rusă va supraviețui șocului, dar Putin a rămas un rege singuratic, PRIZONIER în Olimpul său”

Alexei Navalnîi va intra în cărțile de istorie ale unei Rusii fără Putin: „Să sperăm că vor învinge și cuvintele lui într-o zi…”

Ultimul mesaj al lui Navalnîi, chiar de Valentine’s Day: „Iubito, între noi sunt furtuni de zăpadă albastră și mii de kilometri, te iubesc”