Cel mai toxic oraș din lume. Cândva, a fost o urbe dinamică și aglomerată, dar când minele de plumb și zinc au secat, problemele au început să apară. Mii de locuitori au părăsit orașul, zona fiind extrem de contaminată. Acum, o singură dată pe an, orașul „renaște”, fiind animat de cei care, cândva, îl considerau „acasă”. Povestea completă se află mai jos.
Este vorba despre orașul minier Picher din Oklahoma, SUA. Aici se găseau mine de zinc și plumb care erau traversate constant de minieri. Pentru a putea să își întrețină familiile și pentru a nu fi departe de cei dragi, minierii obișnuiau să își aducă soțiile și copiii, aici. În timp, zona minieră din mijlocul pustietății începuse să fie dinamică, iar o comunitate avea să crească peste noapte. În anul 1920, orașul Picher avea puțin sub 10.000 de locuitori. Tot atunci, mina a atins apogeul.
Pe sub infrastructura orașului se aflau tunelurile minei. Totuși, sănătatea oamenilor era, încă din acea perioadă, în pericol. De-a lungul orașului se întindeau munți de deșeuri miniere, acestea fiind transportate la suprafață de către lucrători. Grămezile masive puteau fi zărite în majoritatea zonelor, copiii ajungând să se joace printre „grămezile toxice”. Aceștia erau numiți de străini drept „chat rats”, în sens peiorativ. Totul avea să se schimbe, însă, ani mai târziu. Deșeurile miniere ajunseseră să fie folosite chiar și pentru a repara drumurile.
„Totuși, după 1926, o mare parte din prosperitate se terminase. Scăderea activității miniere a determinat multe familii să părăsească orașul, iar până în anii 1960, orașul mai avea doar 2.553 de locuitori. Până în 1967, toate activitățile miniere se opriseră. Și pomparea apei din mine se oprise. În urma acestui fapt, apa a inundat puțurile minei și a fost contaminată cu niveluri extrem de ridicate de metale grele, inclusiv plumb, zinc, fier, nichel și cadmiu. Apoi, această apă s-a scurs în pâraiele din jurul orașului Picher”, scrie Express.co.uk.
Sănătatea comunității a fost pusă în pericol, odată ce metalele grele au contaminat apa. În anii 1990, Serviciul de Sănătate Indian avea să efectueze o serie de teste asupra copiilor care au crescut și au trăit în orașul contaminat Picher. Aceștia aveau să descopere că 35% dintre copii aveau niveluri periculoase de plumb în sânge.
Ani mai târziu, în 2004, avea să fie confirmată contaminarea masivă. Astfel, Agenția pentru Protecția Mediului și statul Oklahoma au emis o evacuare obligatorie. Mii de familii au fost nevoite să își părăsească locuințele și să plece cât mai departe de locul contaminat. Mai mult decât atât, există și risc de prăbușire.
„Când mineritul a încetat, toate cele 1.400 de spații cavernoase de sub oraș au fost lăsate deschise. În timp, apa contaminată a deteriorat suporturile, iar întregul oraș riscă acum să se prăbușească și să fie înghițit în orice moment de nămolul toxic”, scrie sursa citată.
Totuși, procesul de evacuare s-a întins pe câțiva ani. În 2008, ultimii locuitori aveau să părsească orașul Picher, după ce o tornadă a distrus 160 de case și a făcut 6 victime. În 2013, orașul avea să capete, oficial, statutul de „dizolvat”. Totuși, deși pare bizar, în fiecare lună decembrie, foștii locuitori vin aici pentru o singură zi, în preajma Crăciunului, pentru a-și aminti de locul care, cândva, era „acasă”.
Sursă foto: Shutterstock – rol ilustrativ