Şase filme memorabile ale regizorului Michelangelo Antonioni | VIDEO

Şase filme memorabile ale regizorului Michelangelo Antonioni | VIDEO
Director Michelangelo Antonioni
Publicat: 29/09/2022, 11:13

În urmă cu 110 ani se năștea regizorul italian Michelangelo Antonioni, a cărui influență asupra evoluției cinematografiei este de necontestat. Cu accentul său enigmatic pus pe narațiunea vizuală și stilizarea tehnicilor cinematografice, Antonioni a strâns în filme explorări poetice ale peisajelor și ale oamenilor care alcătuiesc lumea din jurul nostru. În plus, este singurul regizor care a primit marele premiu la Cannes, Berlin, Veneția și Locarno.

Într-unul dintre interviurile pe care le-a dat, Antonioni a spus despre procesul de creație a lungmetrajelor sale: „Când o scenă este filmată, este foarte greu să știi ce vrei să spună și, chiar dacă știi, există întotdeauna o diferență între ceea ce ai în minte și rezultatul din film. Nu mă gândesc niciodată înainte de filmări la ce voi face a doua zi, deoarece, dacă aș face-o, aș produce doar o imitație proastă a imaginii originale din mintea mea. Deci, ceea ce vezi pe ecran nu reprezintă intenția mea exactă, ci doar posibilitățile mele de exprimare, cu toate limitările implicate în acea expresie. Poate că scena dezvăluie incapacitatea mea de a face mai bine; poate că am fost subconștient ironic. Dar asta este ce se vede pe film; restul depinde de tine.”

Și pentru că memoria unui astfel de titan va rămâne mereu vie, am făcut o listă cu șase filme remarcabile ale regizorului Michelangelo Antonioni:

L’Avventura (1960)

Această dramă din 1960, apreciată de critici, poate fi descrisă cel mai bine drept o poezie vizuală. „L’Avventura” se învârte în jurul dispariției misterioase a unei femei în mijlocul unei excursii cu barca. Narațiunea în sine ocupă un loc secundar, în timp ce Antonioni explorează potențialul mediului vizual, experimentând cu fire narative stilizate și tehnici neconvenționale.

Considerat acum a fi unul dintre cele mai bune filme ale sale, „L’Avventura” a primit prestigiosul Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes, printre alte câteva trofee. Moștenirea și impactul acestui lungmetraj asupra istoriei cinematografiei sunt de netăgăduit, modelând stilurile vizuale ale altor regizori în anii următori.

La Notte (1961)

Cu Marcello Mastroianni și Jeanne Moreau jucând un cuplu căsătorit, „La Notte” este deconstrucția naturii performative a căsătoriei. Pe măsură ce cei doi se depărtează și mai mult unul de celălalt, Antonioni ne prezintă un portret bântuitor și sincer al realității iubirii.

Câștigătorul râvnitului Urs de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, „La Notte” se numără printre cele mai mari realizări ale cinematografiei europene. Este o capodoperă fundamentală care a influențat nenumărați regizori, inclusiv pe Stanley Kubrick, care a spus despre el că este printre cele 10 filme preferate ale sale din toate timpurile.

L’Eclisse (1962)

Ultima parte a trilogiei lui Antonioni (împreună cu „L’Avventura” și „La Notte”), „L’Eclisse” îi are în rolurile principale pe Alain Delon și Monica Vitti într-o întâlnire captivantă dintre un agent de bursă și un traducător. Fiind un exercițiu subtil de examinare cinematografică a existențialismului, regizorul reușește să construiască în „L’Eclisse” o atmosferă de disperare foarte autentică.

Capodopera lui Antonioni din 1962 a ajuns să câștige Premiul Special al Juriului la Cannes și a fost nominalizată la Palme d’Or. Martin Scorsese a spus despre „L’Eclisse” că a fost unul dintre filmele care au avut un impact profund asupra lui, declarând că a fost „mai puțin ca o poveste și mai mult ca o poezie”.

Red Desert (1964)

„Red Desert” a fost prima incursiune a lui Antonioni în cinematografia color și a fost cu siguranță una iconică. Având-o pe Monica Vitti în rolul unei soții profund deprimate, care nu poate face pace cu realitatea existenței ei, „Red Desert” pictează o imagine convingătoare a neajunsurilor modernității.

Filmul a câștigat Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția și a fost apreciat de critici pe scară largă. Antonioni a spus despre acest lungmetraj: „Vreau să pictez filmul așa cum se pictează pânza; Vreau să inventez relațiile de culoare și să nu mă limitez la a fotografia doar culori naturale.”

Blow-Up (1966)

Probabil cel mai cunoscut film a lui Antonioni, „Blow-Up” îl prezintă pe David Hemmings ca fotograf din Londra, care este prins în mijlocul unor evenimente sinistre. A câștigat Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, ceea ce l-a determinat chiar și pe Ingmar Bergman, căruia îi nu-i plăcea munca lui Antonioni, să numească filmul o capodoperă.

Michelangelo Antonioni a spus: „Blow-up este cel mai neortodox film al meu, dar este neortodox atât în montaj, cât și în modul de filmare. La Centro Sperimentale te învață să nu tai niciodată o scenă în timpul filmării sale. Cu toate acestea, fac asta continuu în „Blow-up”. Hemmings începe să se îndrepte spre o cabină telefonică – trage câteva cadre – într-o clipită, el este acolo. Sau luați scena în care o fotografiază pe Verușka; Am tăiat multe cadre în timpul scenei, făcând ceea ce profesorii de la Centro consideră că este cu totul scandalos.”

The Passenger (1975)

Cu Jack Nicholson în rolul unui jurnalist dezamăgit, „The Passenger” prezintă o investigație captivantă a problemei identității, contextualizată într-un cadru de intrigi internaționale. La fel cu celelalte filme ale lui Antonioni, „The Passenger” este o meditație memorabilă asupra naturii iluzorii a existenței.

Antonioni a declarat: „Când văd „The Passenger” acum, mă întreb de ce am făcut o anumită scenă în acest fel anume. Abia după finalizarea filmului aș putea explica de ce am ales acea soluție pentru o anumită secvență. Totuși, în timp ce filmez, îmi urmez instinctul. Singura nevoie pe care o aveam era să fiu liber cu camera mea. De obicei urmărim o persoană sau camera se mișcă între două persoane în dialog. În acest film, nu am vrut să mențin un stil. Am vrut ca soluția tehnică la fiecare problemă să-mi vină intuitiv, fără preconcepții. Nu există o unitate de stil. Unitatea filmului vine din interiorul filmului, în sine, din relația dintre mine și lume și dintre mine și personajele mele.”

Foto: Profimedia Images

CITEȘTE ȘI: Top 5 cele mai bune filme ale lui Brigitte Bardot, de la Jean-Luc Godard la Louis Malle | VIDEO

10 vedete cu talente mai puțin cunoscute

5 actrițe care au jucat-o pe Marilyn Monroe pe micul sau marele ecran

5 dintre cele mai bune seriale inspirate de filme | VIDEO

Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase