Premiul pentru Pace este unic, în mai multe feluri, între cele șase premii acordate anual în memoria lui Alfred Nobel, inventatorul dinamitei. Locul unde este acordat, numărul record de laureați femei și includerea organizațiilor pe lista nominalizărilor sunt doar câteva dintre aspectele care fac Premiul pentru Pace să iasă în evidență.
Acordat anual la Oslo, în prezența regelui Norvegiei, pe 10 decembrie, aniversarea morții lui Nobel, Premiul pentru Pace este singurul Premiu Nobel care nu este acordat la Stockholm, în Suedia.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fprofimedia-1044497643.jpg)
Nimeni nu știe sigur de ce Alfred Nobel a vrut ca Premiul pentru Pace să fie acordat de un comitet norvegian – sau ce l-a determinat să includă Norvegia în procedurile Premiului Nobel.
Nobel, care și-a trăit cea mai mare parte a vieții în străinătate și care și-a scris testamentul la Clubul Suedezo-Norvegian din Paris, ar fi putut fi influențat de faptul că, până în 1905, Norvegia a fost într-o uniune cu Suedia.
Deoarece premiile științifice urmau să fie acordate de cele mai competente comitete, adică cele suedeze, poate că el a decis că cel puțin un premiu – cel pentru Pace – ar trebui să fie acordat de un comitet norvegian.
Este posibil ca Nobel să fi fost conștient de interesul puternic al Parlamentului norvegian pentru rezolvarea pașnică a disputelor internaționale, din anii 1890.
De fapt, el ar fi putut considera Norvegia o țară mai orientată spre pace și mai democratică decât Suedia.
În cele din urmă, Nobel ar fi putut fi influențat de admirația sa pentru ficțiunea norvegiană, în special de autorul Bjornstjerne Bjornson, care a fost un cunoscut activist pentru pace în anii 1890.
“Sau poate că a fost o combinație a tuturor acestor factori,” scrie fostul secretar al Comitetului Nobel norvegian și director al Institutului Nobel, Geir Lundestad.
Premiul Nobel pentru Pace este menit să recunoască persoanele și organizațiile care au depus eforturi excepționale pentru a promova pacea, a rezolva conflictele și a promova drepturile omului.
Doar doi laureați au câștigat mai multe Premii pentru Pace, și ambii au fost organizații: Comitetul Internațional al Crucii Roșii a câștigat de trei ori (1917, 1944 și 1963), iar Oficiul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați a câștigat de două ori (1954 și 1981).
Diversele organizații ale Națiunilor Unite reprezintă aproximativ 7% din toți beneficiarii Premiului Nobel pentru Pace.
Uniunea Europeană a primit Premiul în 2012, urmată de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice un an mai târziu.
Nominalizările pentru Premiul din acest an s-au încheiat pe 31 ianuarie, iar procesul de selecție a rămas învăluit în secret, ca de obicei.
Nominalizările sunt păstrate confidențiale, iar membrilor comisiei le este interzis să discute deciziile lor timp de 50 de ani.
Doar cei care fac nominalizările pot alege să-și dezvăluie propunerile.
Deși o persoană nu se poate nominaliza pe sine însuși, poate fi nominalizată de mai multe ori de alții.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2020%2F09%2FFotoJet-58.jpg)
Premiul Nobel pentru Pace 2025 a avut 338 de nominalizați, inclusiv 244 de persoane și 94 de organizații, în creștere de la 286 de candidați în 2024. Printre ei, președintele Statelor Unite, Donald Trump, un punct central al nominalizărilor la Premiul Nobel pentru Pace.
Trump, care a spus: „Toată lumea spune că ar trebui să primesc Premiul Nobel pentru Pace”, a primit o largă susținere – de exemplu din partea Israelului, Cambodgiei, Armeniei, Azerbaidjanului și Pakistanului – chiar dacă mulți alții i-au pus la îndoială acreditările.
În timp ce multe personalități cunoscute au fost nominalizate în trecut, dar nu au primit niciodată Premiul Nobel pentru Pace, numele cele mai frecvent căutate în baza de date a nominalizărilor Nobel sunt Adolf Hitler, Mahatma Gandhi și Iosif Stalin.
Hitler a fost nominalizat în 1939 ca gest satiric, Gandhi a fost nominalizat de mai multe ori între 1937 și 1948, dar nu a fost premiat niciodată, iar Stalin a fost nominalizat în 1945 și 1948 pentru rolul său în încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fprofimedia-0282327355.jpg)
Mihail Gorbaciov
Primul premiu a fost acordat în 1901, lui Frédéric Passy (fondator și președinte al primei Societăți franceze pentru Pace) și lui Henry Dunant (fondator al Comitetului Internațional al Crucii Roșii și initiator al Convenției de la Geneva). Cei doi au împărțit un premiu de 150.782 de coroane suedeze.
În istoria sa de 124 de ani, Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat de 106 ori, unui număr de 143 de laureați – 112 persoane și 31 de organizații.
Dintre beneficiarii individuali, 92 sunt bărbați și 19 sunt femei – un număr mai mare decât în cazul oricărui alt Premiu Nobel.
Prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Pace a fost Bertha von Suttner în 1905.
O figură de frunte în mișcarea pentru pace, Suttner a devenit a doua femeie laureată cu un Premiu Nobel, după Marie Curie (în 1903).
Suttner îl întâlnise pe Nobel și a corespondat cu el până la moartea acestuia în 1896. Se crede că von Suttner a avut o influență majoră asupra deciziei sale de a include un premiu pentru pace printre premiile prevăzute în testamentul său.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fprofimedia-0506731083.jpg)
Cel mai recent, în 2025, premiul a fost acordat unei alte femei – lui Maria Corina Machado.
Tot o femeie deține distincția de a fi cel mai tânăr laureat de până acum – Malala Yousafzai, care a primit premiul la vârsta de 17 ani în 2014.
Linus Pauling este singura persoană care a primit două premii Nobel de unul singur; el a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie în 1954, iar în 1962 a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru opoziția sa față de armele nucleare.
Cinci laureați ai Premiului Nobel pentru Pace erau arestați la momentul acordării premiilor: Carl von Ossietzky (în 1935), Aung San Suu Kyi (în 1991), Liu Xiaobo (în 2010), Ales Bialiatski (în 2022) și Narges Mohammadi (în 2023).
Din punct de vedere geografic, Europa reprezintă cea mai mare pondere a laureaților, cu 45%, urmată de America de Nord (20%), Asia (16%), Africa (9%) și America de Sud (3%).
Premiul Nobel pentru Pace NU a fost acordat de 19 ori – în 1914-1916, 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1939-1943, 1948, 1955-1956, 1966-1967 și 1972 – de obicei din cauza războiului sau a absenței unui candidat potrivit.
Conform statutului Fundației Nobel, dacă niciunul dintre candidați nu este considerat suficient de semnificativ, premiul poate fi reținut și reportat în anul următor.
Dacă nici anul următor nu poate fi acordat, suma este transferată în fondurile restricționate ale Fundației.
Un moment notabil a avut loc în 1948, anul în care Mahatma Gandhi a fost asasinat.
Gandhi a fost nominalizat de mai multe ori – în 1937, 1938, 1939, 1947 și din nou în 1948 – pentru conducerea sa nonviolentă a mișcării pentru libertate din India.
În 1948, Comitetul Nobel a ales să nu acorde premiul, invocând „niciun candidat în viață potrivit”, ceea ce a fost văzut pe scară largă ca un tribut implicit adus lui Gandhi.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fprofimedia-0858721984.jpg)
Mahatma Gandhi
Premiul Nobel pentru Pace a fost refuzat o singură dată.
În 1973, politicianul vietnamez Le Duc Tho și secretarul de stat american Henry Kissinger au primit premiul pentru eforturile lor de a pune capăt războiului din Vietnam.
Tho a refuzat premiul, invocând conflictul în curs de desfășurare din Vietnam.
Războiul s-a încheiat doi ani mai târziu, în 1975, cu căderea orașului Saigon pe 30 aprilie.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fprofimedia-0094776412.jpg)
Lech Walesa și Barack Obama.
Da, foarte des. Din cele 105 premii prezentate până în prezent: 71 de premii au fost acordate unui singur laureat; 31 de premii au fost împărțite între doi laureați și 3 premii au fost împărțite între trei laureați.
Conform statutului Fundației Nobel, un premiu poate fi împărțit în mod egal între doi sau trei beneficiari, dacă munca lor este considerată a merita premiul în comun. Premiul nu poate fi împărțit între mai mult de trei persoane.
În 1986, Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru mesajul său împotriva violenței, represiunii și rasismului.
Profesor și activist politic, Eliezer „Elie” Wiesel a scris 57 de cărți, în mare parte în franceză și engleză, inclusiv “Noaptea”, care se bazează pe experiențele sale ca prizonier evreu la Auschwitz și Buchenwald în timpul Holocaustului.
Comitetul Nobel norvegian l-a descris pe Wiesel ca fiind „unul dintre cei mai importanți lideri spirituali și ghizi într-o epocă în care violența, represiunea și rasismul continuă să caracterizeze lumea” și l-a numit un „mesager al omenirii”.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fprofimedia-0715134049.jpg)
Elie Wiesel si Salman Rushdie
Eliezer Wiesel s-a născut în Sighet (astăzi Sighetu Marmației), Maramureș, în 1928. Acasă, familia lui Wiesel vorbea idiș în cea mai mare parte a timpului, dar și germană, maghiară și română.
În martie 1944, Germania a ocupat Ungaria, extinzând astfel Holocaustul în nordul Transilvaniei. Wiesel avea 15 ani, iar el, împreună cu familia sa, împreună cu restul populației evreiești a orașului, a fost plasat într-unul dintre cele două ghetouri de izolare înființate în Sighet.
În mai 1944, autoritățile maghiare, sub presiunea germană, au început să deporteze comunitatea evreiască în lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde până la 90% dintre oameni au fost uciși la sosire.
Imediat după ce au fost trimiși la Auschwitz, mama sa și sora sa mai mică au fost ucise în camerele de gazare.
Wiesel și tatăl său au fost trimiși să muncească, cruțați atâta timp cât rămâneau apți de muncă. Mai târziu, Wiesel și tatăl său au fost deportați în lagărul de concentrare de la Buchenwald.
Până la acel transfer, motivația principală pentru a încerca să supraviețuiască a lui Elie la Auschwitz era să știe că tatăl său este încă în viață, după cum i-a povestit el lui Oprah Winfrey:
„Știam că dacă mor, el va muri”.
După ce au fost duși la Buchenwald, tatăl său a murit înainte ca lagărul să fie eliberat. În “Noaptea”, Wiesel și-a amintit rușinea pe care a simțit-o când și-a auzit tatăl cum era bătut și nu l-a putut ajuta.
Foto: Profimedia
RECOMANDAREA AUTORULUI: