Autoritățile din Spania nu dețin date oficiale care să arate câți membri ai comunității LGBTQ+ se află printre miile de migranți care au intrat în Ceuta pe 30 și 31 iulie, în această vară. Însă tocmai această condiție este invocată de mulți dintre cei care solicită azil în Spania pentru a evita întoarcerea în Maroc, unde homosexualitatea este pedepsită, relatează RTVE Noticias.
Jurnaliștii RTVE au stat de vorbă cu una dintre aceste persoane. Potrivit publicației, Tima și-a riscat viața pe mare încercând să intre în Spania deoarece vrea să trăiască într-o țară în care să nu fie stigmatizată pentru că este lesbiană. Când a început să-și afișeze relația cu partenera sa în Maroc, a fost denunțată. Un judecător le-a amenințat că le va trimite la închisoare.
Femeia a explicat, luna aceasta, pentru RTVE că a obținut o programare pentru a se înregistra, un pas indispensabil pentru a putea solicita azil.
Guvernul Spaniei afirmă că „trebuie să existe un criteriu de evaluare obiectiv și clar” pentru a solicita azilul. O avocată specializată, Rocío Rendo, a explicat pentru RTVE că toate persoanele care solicită azil în Spania trebuie să demonstreze că sunt persecutate în țările lor de origine. Iar persoanele LGBTQ+ pot dovedi „poate într-un mod mai precis” că, în țările lor de origine, sunt „victime ale persecuției”.
În urmă cu câteva săptămâni, ministrul de Interne, Fernando Grande-Marlaska, a anunțat că au fost admise spre examinare aproape 1.200 de cereri de protecție internațională depuse de persoanele care au sosit în orașul autonom Ceuta și că aproximativ 700 dintre acestea au fost deja soluționate.
În cadrul unei conferințe de presă ținută la Ceuta, ministrul a afirmat că deciziile au fost luate de Oficiul pentru Azil și Refugiu și a precizat că multe dintre aceste persoane au ales să se întoarcă voluntar în Maroc după ce au aflat că nu aveau dreptul la protecție.
Fiind întrebat cu privire la faptul că unii dintre migranți susțin că fac parte din comunitatea LGBTQ+ pentru a solicita azil, acesta a afirmat: „Se poate invoca un motiv, dar trebuie să existe o dovadă rezonabilă a circumstanței determinante pentru acordarea protecției internaționale”.
În Ceuta, RTVE a vorbit cu o altă migrantă aflată în această situație, Jasmina. Cazul ei este unul dintre puținele care au primit deja o decizie favorabilă privind azilul. Ca femeie trans, situația ei în Maroc era disperată. Jasmina a povestit că trăia ascunsă de poliție, pe stradă, fiind victima violenței. Și de aceea, pe 30 iulie, a văzut o oportunitate.
Potrivit unui reportaj ABC Espana, în ultimele săptămâni, poliția din Spania a descoperit o schimbare de tendință în Ceuta: 70% dintre marocani susțin că sunt homosexuali și solicită azil.
Surse din cadrul poliției au dezvăluit ziarului ABC că 70% dintre cereri invocă faptul că aceștia sunt persecutați în țările lor de origine din cauza orientării lor sexuale.
Agenții bănuiesc că această schimbare se datorează faptului că aceste persoane primesc consiliere cu privire la pașii pe care trebuie să îi urmeze pentru a-și atinge obiectivul de a rămâne în Spania. Totuși, doar cinci imigranți care au intrat în Ceuta, în cadrul invaziei din vară ar fi reușit, să obțină statutul de refugiat pe motiv că sunt persecutați din cauza orientării lor sexuale.
Se estimează că în Ceuta mai rămân încă aproximativ 10.000 de imigranți care au intrat în urma invaziei din 30 și 31 iulie.
În Maroc, relațiile sexuale între persoane de același sex sunt pedepsite în temeiul articolului 489 din Codul penal, cu pedepse cuprinse între șase luni și trei ani de închisoare. Prin urmare, o persoană homosexuală poate avea motive legitime pentru a solicita protecție internațională în Spania.
Cu toate acestea, nu este suficient să afirmi că ești homosexual pentru a ți se acorda acest azil, întrucât autoritățile spaniole trebuie să evalueze dacă există o teamă întemeiată de persecuție pe motivul orientării sexuale în cazul întoarcerii în Maroc. Nu este obligatoriu să fi suferit deja o agresiune sau o arestare, dar trebuie să existe un risc suficient de bine documentat.
Cum se verifică acest lucru? Este un proces complicat, scrie ABC, dar, în esență, atunci când o persoană solicită azil, se întocmește un dosar și se înregistrează declarația sa. Polițiștii realizează chestionare și interviuri destul de ample, cu documentație și chestionare care, în unele cazuri, ajung la cincisprezece pagini.
Biroul pentru Azil și Refugiu analizează fiecare caz în parte. Specialiștii evaluează coerența relatării, circumstanțele personale, eventualele amenințări sau agresiuni, documentele care pot fi prezentate și informațiile privind situația din țara de origine. De asemenea, pot solicita lămuriri atunci când există contradicții semnificative.
„Este o evaluare deosebit de complicată, deoarece nu există o dovadă fizică sau unică care să permită stabilirea orientării sexuale.“, scrie ABC.
Conform estimărilor interne ale poliției din SPania, aproximativ 95% dintre cererile de azil analizate în prezent sunt depuse de cetățeni marocani, în timp ce restul de 5% ar fi ale unor persoane de alte naționalități. În rândul cererilor depuse de cetățenii marocani, procentul respingerilor se situează în jur de 99%.
În primele treizeci de zile, multe persoane invocau în principal motive economice, cum ar fi lipsa unui loc de muncă sau dorința de a-și construi o viață mai bună în Spania. Cu toate acestea, ulterior s-a observat o schimbare importantă, iar în prezent se estimează că aproximativ 70% dintre cererile recente invocă persecuția pe motiv de orientare sexuală.
Raúl Piera, delegat al Sindicatului Unificat al Poliției (SUP), a vorbit cu ziarul El Pueblo de Ceuta și a declarat că. în primele zile ale lunii august, motivele invocate de migranți pentru a rîmâne în Ceuta au fost variate: „de la lipsa unui loc de muncă în Maroc la dorința de a se reuni cu o rudă din Germania sau dorința de a juca fotbal în Spania”. Aproximativ trei săptămâni mai târziu, ofițerii de imigrare au început să identifice faptul că „doi din trei” solicitanți au invocat persecuția din cauza orientării lor sexuale. În octombrie, spune el, „90%” invocă homosexualitatea drept motiv.
„La început, nu au fost informați și nu știau ce să spună. Dar s-a răspândit vestea”, a declarat delegatul SUP.