Grevă generală

Când eram mică și se anunța grevă generală, mă bucuram că pot rămâne acasă mai multe zile, cu mama, cu tata, că pot pleca în deplasări cu ei, că am timp să mă uit la televizor până mai târziu, seara, că nu mă leagă nimic de neplăcutele treziri de dimineață, că am telefon fix să pot vorbi oricât cu prietenele  la telefon, chiar dacă nu suntem zi de zi la ore, că materia pierdută se recuperează pe nesimțite și că, una peste alta, greva aduce o binemeritată vacanță școlarilor de orice vârstă. Pe măsură ce am început să cresc, grevele au încetat să-mi mai placă. Voiam să mă bucur de anii de liceu, să nu ratez nicio secundă, să fiu la fiecare oră și să răspund prezent oricărei provocări. Dar tot am avut parte de proteste…

E 2023 și profesorii din România intră iarăși în grevă. Pe rețelele de socializare se întrec oamenii în păreri despre salariile dascălilor și competențele lor, despre cât de multe știu ei sau nu despre materia pe care ar trebui să o dea mai departe.

• Unii spun că există profesori care merită bani puțini, ba mai mult, care ar merita să fie dați afară din învățământ, dacă nu sunt în stare să dovedească, fără echivoc, că știu destule cât să ocupe scaunul de la catedră.
• Alții, mai îngăduitori, îi plâng pe aceia care sunt zilnic batjocoriți de elevi prost-crescuți, care au de dus, în fiecare dimineață, o luptă cu propria demnitate pentru a se prezenta în sala de clasă.

Toate părerile care au o fărâmă de argument merită ascultate.

Între timp, greva merge înainte. Guvernanții nu par să se ocupe de acest aspect atât de fragil al societății noastre, numit simplu: educație.

Adolescenții care dau bacalaureatul peste vreo lună sunt bucuroși că stau câteva zile acasă, că se pot odihni, că mai pot recapitula materia, dar se întreabă dacă li se va încheia situația la timp cât să poată intra în examen. Părinții lor?! Numai părinte de adolescent să nu te trezești că ești acum, într-un 2023 care trebuia să fie al progresului, dar care arată fix ca anii de când eram noi copii – sau mai rău. Nici în străinătate lucrurile nu stau perfect.

Admirăm Vestul, îl idolatrizăm, ne mutăm acolo, cu cățel și purcel, dar în multe țări depărtate de România profesorii fac des grevă, ies în stradă, în număr chiar mare, se luptă pentru niște drepturi pe care, se pare, clasa politică de peste tot le-a uitat.

România e în grevă generală. Ne trezim, vreodată? Punem banii pentru educație și sănătate înainte să ne declare duși cei care au stiloul în mână și pot semna orice verdict? Luptăm și noi, așa cum au luptat părinții și bunicii noștri, pentru copiii care mâine vor avea drept de vot? Îi învățăm ceva pe acești copii? Îi învățăm altceva pe aceia care au ajuns în funcții ca să își bată joc de noi și de viitorul acestei țări mari cu speranțe mici?

Trezirea! E dimineață!

Citește și:

Micul 1 mai

Oameni care mor de două ori

Dezordinea din viața celor ordonați

De ce mor oamenii tineri?

Inimi care pot fi frânte

”Învierea nu e pentru noi”

Paște pe datorie