Mirajul Zohran Mamdani: o victorie locală într-o Americă tot mai conservatoare

Victoria lui Zohran Mamdani la primăria New York-ului a declanșat, în mediile progresiste, un val de entuziasm. Alegerea tânărului de origine ugandeză și indiană, membru al aripii socialiste a Partidului Democrat, este prezentată ca dovada a unei reveniri în forță a progresismului în fața Americii trumpiste.

Dar această lectură, oricât de seducătoare ar părea, se bazează pe o iluzie. New York nu este America. Metropola cosmopolită, vitrina multiculturalismului și a liberalismului cultural, trăiește într-un decalaj total față de America profundă – cea a micilor orașe din Midwest sau din sudul Statelor Unite, unde mișcarea MAGA a lui Donald Trump își păstrează o influență copleșitoare.

Într-un peisaj electoral atât de polarizat, victoria lui Mamdani nu marchează o schimbare de direcție la nivel național, ci doar continuitatea unui vot urban, de stânga, înrădăcinat de decenii.
Chiar dacă Zohran Mamdani nu a făcut din aceste teme miezul campaniei sale, preferând să insiste asupra măsurilor cu pronunțat caracter social, profilul său etno-religios, politic și retorica sa trimit inevitabil la același univers ideologic.

REACȚIE Mario De Mezzo, după ce a devenit inculpat în dosarul „Cimitirul Strehareți”: Dacă aș da timpul înapoi, aș lua aceleași decizii

22:30

CONTROVERSĂ Lucian Mândruță și Diana Buzoianu s-au întâlnit să facă mișto de dezastrul de la Cernavodă și să dea vina pe miniștrii PSD

22:28

În ochii multora, el întruchipează mai degrabă simbolul unei cauze decât figura unui pragmatic. Astfel, victoria lui Mamdani nu atenuează deriva identitară a stângii americane, ci o confirmă. Ea devine un nou drapel fluturat de cei care confundă mobilizarea morală cu strategia politică.

Pe măsură ce o parte consistentă a Partidului Democrat pretinde că vorbește în numele minorităților, riscă să nu mai vorbească majorității. Această fractură, tot mai vizibilă, hrănește la rândul ei ascensiunea dreptei ultraconservatoare, care se erijează în vocea „adevăratului popor” împotriva elitelor urbane.

Programul economic al lui Zohran Mamdani pentru primăria New York-ului poartă aceeași amprentă de idealism revoluționar. Autodefinit drept „socialist democratic”, el propune o agendă ambițioasă – și costisitoare. Înghețarea chiriilor pentru milioane de locatari, transportul public gratuit, crearea unor magazine alimentare administrate de municipalitate sau creșterea salariului minim la 30 de dolari pe oră până în 2030 alcătuiesc nucleul unei viziuni economice care mizează pe redistribuire masivă și pe extinderea rolului statului local.

Finanțarea? O majorare semnificativă a impozitelor pentru marile companii și pentru cei mai bogați contribuabili – o rețetă care, în teorie, flatează instinctul justițiar al unei părți din electorat, dar care, în practică, riscă să creeze mai mulți nemulțumiți decât beneficiari.

Costurile ridicate și perspectiva unor taxe sporite pot descuraja investițiile, afectând tocmai dinamica economică pe care Mamdani dorește s-o reformeze. În plus, acest tip de discurs, radical în aparență și moralizator în ton, îi poate îndepărta pe alegătorii moderați, cei care decid, în ultimă instanță, marile bătălii electorale federale.

Fenomenul Mamdani depășește granițele americane. În Europa, numeroase mișcări de stânga par la rândul lor fascinate de retorica importată din Statele Unite. În Franța, Jean-Luc Mélenchon și La France insoumise s-au grăbit să salute victoria lui Mamdani ca pe un model de urmat pentru 2027. Dar, încercând să imite progresismul american, stânga franceză riscă să-i repete impasurile: o politică redusă la postură, în care indignarea si masurile radicale nu țin loc de program ancorat in realitati.

În concluzie, victoria lui Zohran Mamdani nu este semnul unei renașteri a Partidului Democrat, ci simptomul unei iluzii cronicizate.

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Ce ascunde retragerea americană. România riscă marginalizarea la Marea Neagră
• Bucureștiul și jocul iluziilor: speranța unei alianțe franco-române împotriva Berlinului