Am participat, la sfârșitul trecut de săptămână, la prima (și probabil) ultima nuntă la care am fost invitată anul acesta. Nunta anului, ar spune mirii și socrii mari și mici, pentru că acolo am simțit, înainte de orice altceva, bucuria celor doi tineri de a crede și a promite că vor rămâne împreună tot restul vieții. Nunta anului, spun și eu, pentru că m-am simțit bine și pentru că mi-am văzut fetița dansând cu mult mai multă energie și veselie decât am avut eu toată viața de până azi. Incredibil cum, uneori, copiii noștri adună în ei toată emoția zâmbetelor noastre nerostite!
Și, totuși, nu a fost nunta despre care s-a scris, s-a vorbit, s-a comentat pe toate posturile de televiziune. Pentru că, oficial, pentru mass-media și pentru țara noastră mare, se pare că nunta anului este cea de duminică seară, de la Cernica, acolo unde și-au spus da Kira Hagi și alesul ei. Kira? Da, jumătatea de suflet a lui Gică Hagi, cel despre care știți că scriu mereu și pe care îl apăr de toate nedreptățile care îi sunt reproșate.
Niciodată nu a fost mai fericit Regele, titrau posturile de televiziune, în regim de breaking news, în timp ce așteptau să vadă rochia fiicei lui, care a surprins totdeauna audiența prin eleganța și noblețea sa. „Copil bine-crescut”, spun aceia care abia așteaptă să surprindă cu comentarii negative, mai ales atunci când vine vorba de oameni care au reușit în viață și au un anumit nivel financiar.
Faptul că, se spune, Kira a avut o rochie de mireasă de mii de euro, adusă de tăticul ei tocmai de la Paris, nu a atras, culmea!, critici. N-am auzit pe nimeni să le numere banii cheltuiți, n-am avut sentimentul pe care îl am de obicei când mă uit în stânga și-n dreapta: că bogații fură de la săraci și de aceea au cum să își permită luxuri neimaginate. Oare de ce?
Așadar, nunta anului a fost mare, bogată, cu peste cinci sute de invitați. Ne-am uitat și noi la televizor, ăi de pe margine, cu bucuria mirilor în minte și în inimi.
S-au respectat tradiții aromâne, dar și grecești – pentru că mirele e grec –, s-a jucat hora acasă la Hagi, s-au întrecut doamnele în rochii și coafuri sofisticate. Un adevărat spectacol, regizat și jucat perfect de nuntași: de la mari sportivi, la actori, colegi de breaslă ai Kirei Hagi, cea care a reușit să învingă toate așteptările liniei de mijloc prin propria educație și ambiție.
Și, totuși, nunta anului e nunta fiecăruia dintre noi. Cu mai mult sau mai puțin sclipici. La cort sau la palat. Cu horă în curte sau cu semnul crucii în cerul gurii. Le-aș ura și eu, tuturor mirilor, să fie fericiți, dar cred că fericirea nu se urează, se trăiește, așa – câte o secundă la un veac. Le-aș ura să fie sănătoși, dar știu că sănătatea vine de Sus și nu ține totdeauna de noi.
Le-aș ura să fie înțelepți, dar păstrez astfel de sfaturi – lipsite de imaginație – pentru nunta fetei mele, de peste vreo douăzeci de ani.
Așadar, fără sfaturi și urări pompoase, doar cu inima deschisă. Și, vorba poetului: totuși, iubirea!
Citește și: