Târg de Carte la București

Considerând, aproape minţit, că ţara acum e liniştită, că are preşedinte nou-nouţ, că va avea curând şi un guvern competent, că va reuşi să fenteze marile crize şi posibilele mari războaie care se aud la marginea curţii, să ne întoarcem puţin, fie şi pentru câteva ore, privirea din nou către cultură, către carte, către poezie.

Să redevenim romantici, să ne prefacem, pentru a nu știu câta oară, că putem da crezare alternativelor şi că nimic din ceea ce se anunţă a fi certitudine sumbră nu se va menţine certitudine sumbră la final de zi.

CONTROVERSĂ Trump și Macron, „la cuțite”, pe fondul tensiunilor din Ormuz: „Este maltratat de soția sa și abia își revine”

11:19

SURSE Guvernul Bolojan inventează “compensarea voluntară” pentru prețurile la pompă. Ce presupune

11:08

Se deschide astăzi, în acelaşi spaţiu expoziţional din nordul Capitalei, unde mereu e câte ceva de arătat – ba o carte, ba un utilaj agricol, ba o colecţie de fotografii şi tablouri de artă modernă, ba nişte animale neobişnuit de frumoase, încă o ediţie a Târgului de Carte Bookfest. Cu fast – atâta cât e permis când vine vorba de carte şi cultură, cu mochetă nouă pe jos, dezvelită uşurel din plasticul transparent cu care a venit de la fabrică.

Ţara invitată a acestei ediţii Bookfest Bucureşti este Portugalia. Şi sunt sigură că nu de aceea mocheta nouă de care vă vorbeam este în culorile steagului portughez: verde şi roşu.

Prea frumos ar fi dacă am avea pe cineva care să se gândească la toate şi, mai ales, la amănuntele care pun în mişcare marile mecanisme. Aşadar, şi pe jos şi în suflete, steag portughez, într-o inimitabilă adunare de iubitori de cultură românească.

Până târziu în săptămână, de ziua copilului din 1 Iunie, Bookfest va fi aici. Şi mă uit în jur, de la standul meu numit, oare de ce?, Librăria Păunescu, la toţi aceşti editori care se prefac întregi la suflet, care mimează încrederea în autorităţile care nu ne dau nimic din buzunar şi care ne fac, cu orice ocazie, viaţa şi mai complicată decât a lăsat-o Dumnezeu. Şi mă uit la ei, ca într-o oglindă surdă şi mută şi speriată, ca într-un geam care reflectă toate imaginile. Cât poate de fidel. Prea fidel.

Ploi mari în Capitală şi musculiţe beţive pe lângă streşini. Şi noi vrem oameni la târgul de carte? Şi noi vrem timp pentru poezie şi artă? Şi nouă ne mai pasă şi de altceva, pe lângă facturile care vor zdrăngăni la poartă la finalul lunii? Suntem norocoşi, avem dreptul să ne amăgim.

Vorba poetului, dacă tot stau aici, la standul B15:

„Dar bine-ai venit, amăgire,/ Mai stai, mai durează un pic,/ Această mințită iubire,/ Oricum e mai mult ca nimic…” (Adrian Păunescu)

Treceți săptămâna asta pe la târgul de carte de la Romexpo București. Poate vă găsiți poezia.

Citește și:

Liniştea de după furtună

Horoscopul zilei

Ţara lui Nichita Stănescu

Artificialii de serviciu

Cât tupeu mai aveţi, domnule?