Pacea americană și noua supușenie mondială

Meduzele din Marea Neagră tremură gelatinos atunci când la suprafață trece impresionanta flotă de pescadoare, mahune și mici bărcuțe de pescuit recreativ a României. Pentru meduzele din Marea Neagră, România este o super-putere aducătoare de teroare.

Și au și de ce să se teamă: după ce a exterminat căluții de mare din Rezervația Marină 2 Mai – Vama Veche, înecându-i sălbatic în urină, după ce a adus în pragul dispariției sturionii și a subțiat cu succes efectivele de scrumbie, după ce a pârjolit, an de an, mii de hectare de stuf, a otrăvit cu chimicale zeci de mii de hectare de teren din Delta Dunării, a contribuit la aproape secarea complexului lagunar Razelm – Sinoe, a reușit să distrugă turismul de pe litoral și multe altele, România chiar poate fi considerată o mare putere la Marea Neagră.

Este drept, doar niște specii marine lipsite de creier, inimă, urechi și dinți, precum meduzele, ne pot considera mare putere, dar tot e ceva.

Morala este că orice entitate statală sau chiar unitate administrativ-teritorială este, la un moment dat, mare putere sau superputere în ochii cuiva.

ACTUALITATE Adrian Severin: „Parlamentul trebuie să spună ce se întâmplă cu banii dați Ucrainei. Ei trebuie trecuți prin buget, nu dosiți”

23:30

SOCIAL Criză de sănii la nivel național. Românii au dat iama în magazine și le-au cumpărat: „Credeam că le-am văzut pe toate”

23:03

Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, le-a spus concetățenilor săi, în mesajul de Anul Nou, că „nu suntem pionii mărilor puteri”. Germania fiind, totuși, a treia putere economică a lumii, unul dintre cei mai mari exportatori de armament din lume și, probabil, cea mai puternică țară din Uniunea Europeană. Dar, iată, chiar și pentru cancelarul neamț există țări în fața cărora se simte mic și neputincios, pe care le numește „mari puteri”.

Dacă pentru Germania, SUA, China și Rusia sunt mari puteri, Germania este, la rândul său, mare putere pentru Bulgaria, România, Albania, Ungaria și așa mai departe. Bucureștiul este mare putere în ochii municipiilor reședință de județ, municipii care, la rândul lor, sunt mari puteri în raport cu orașele mai mici și comunele țării.

Satul Jurilovca, din comuna cu același nume, este mare putere pentru satele Sălcioara și Vișina, care nici aliate nu se pot bate în luptă dreaptă cu satul reședință de comună. Așa stau lucrurile pe lumea asta. Mereu există o putere mai mare și una mai mică.

Rusia este o mare putere pentru țările din jurul său, pe care le invadează, le amenință, le infiltrează când și cum vrea. China este o mare putere pentru multe părți ale globului, unde furnizează mărfuri și investește masiv. Mare parte din Africa este, deja, dependentă de China.

Iar deasupra tuturor plutesc, diafane și intangibile, Statele Unite ale Americii, super-puterea supremă a actualei ordini mondiale.

Dacă în orice alt caz mai există proteste, coaliții de voință, sancțiuni și represalii, SUA par ferite de necazuri. Statele Unite ale Americii pot face ce vor, când vor, aproape oriunde vor pe planetă, în timp ce restul statelor apleacă ușor capul și-și spun că nu au ce face.

Dar oare chiar așa stau lucrurile? Chiar nu se poate face nimic pentru a pune capăt abuzurilor la nivel internațional, oricine le-ar comite?

Dreptul internațional, o creație idealistă a, mai ales, secolelor XIX și XX, nu înseamnă nimic atâta vreme cât nu există forțe de ordine internaționale unanim acceptate și capabile să-l impună.

Tratatele internaționale, ba chiar și cele bilaterale, alianțele și parteneriatele nu înseamnă nimic și de cele mai multe ori nu sunt respectate atunci când apare un bully obraznic și cu gura mare.

„Ei, aia e, nu ne putem pune cu nebunul”, spun, resemnate chiar și cele mai importante state ale lumii, cele cu istorii îndelungate cunoscute, cu democrații consolidate în ultimul secol, poate chiar ultimele două.

Rusia este o super-putere, o mare putere, fără a fi cu adevărat una. O țară cu pretențiile ei de hegemonie demiplanetară care se chinuie de patru ani să înainteze câte 10 centimetri pe teritoriul unei țări mult mai slab cotate din toate punctele de vedere, nu are cum să fie considerată, pe bune, o mare putere. O țară care a eșuat lamentabil în Afganistan, plecând de acolo cu coada între picioare, o țară care n-a reușit să controleze Cecenia decât distrugând-o total nu este o super-putere.

SUA sunt o super-putere doar în jocurile strategice ale unor generali subjugați de grămezile de fier pe care le afișează americanii pe câmpul de luptă, de sumele mari de bani pe care le cheltuie guvernul american pe niște arme care de multe ori sunt ineficiente din toate punctele de vedere.

„Cheltuie atât de mult pentru înarmare, încât trebuie că sunt de neînvins!”. Dar această pretinsă super-putere a fost pusă cu botul pe labe în Vietnam, a fost umilită, după 20 de ani de pierderi umane și materiale de aceiași desculți din Afganistan care i-au umilit și pe ruși, a democratizat Irakul doar distrugându-l aproape complet și retrimițându-l în Evul Mediu, de unde nu prea ieșise, cu adevărat, niciodată.

Când trimiți 500 de tancuri, sute de avioane ultra-scumpe și zeci de mii de soldați ultra-antrenați să lupte cu o înfricoșătoare flotă de Toyota Hilux înarmate cu mitraliere de calibru mijlociu nu ești super-putere, ci doar o adunătură de cretini care-și bate joc de banii contribuabilului american pentru profitul câtorva companii private.

SUA sunt super-putere doar datorită PR-ului, șantajului și amenințărilor, dar și a renunțării, incompetenței și ticăloșiei interesate a celorlalți.

Dacă toate țările care se simt nedreptățite, amenințate, puse în pericol de acțiunile abuzive ale SUA la nivel planetar s-ar uni și s-ar opune în mod real acestor abuzuri, SUA nu ar avea ce face și ar da înapoi. Da, ar putea distruge lumea, întreaga lume, de mai multe ori cu arsenalul lor nuclear, dar, până să se întâmple asta, conducătorii imbecili capabili să o facă ar fi de multă vreme îndepărtați de la putere.

Uniunea Europeană ar fi trebuit să fie, printre altele, super-puterea mondială menită să călăuzească destinul omenirii prin forța propriului exemplu, prin civilizația bimilenară, prin educația superioară, prin cultura cuceritoare și umanism, dublate de o putere economică solidă și, la nevoie, o forță militară infailibilă chiar și fără a fi nevoie de folosirea ei.

N-UE!

Trei decenii de leadership găunos, birocrație exacerbată și tembelism politic și economic au transformat UE într-o glumă proastă de care se râde în hohote la întâlnirile prietenești dintre bătăușii planetei.

Conducătorii UE acceptă, azi, preluarea ostilă a Venezuelei. Nu fericiți, cu capetele plecate și cam cu jumătate de gură, vorbind printre dinții încleștați despre necesitatea respectării dreptului internațional. În același timp, atrag, totuși, atenția asupra faptului că așa ceva nu trebuie să se întâmple și cu Groenlanda.

Ce parodie. Donald Trump nu are nevoie decât de doi narvali, șapte morse și cinci-șase caribu beți pe care să-i desemneze cartel de narco-teroriști și să-și justifice, astfel, invadarea Groenlandei.

Macron va sări primul să justifice acțiunea, declarând că narvalii ăia oricum nu erau recunoscuți de comunitatea internațională. După care va apărea, ferm, și Friedrich Merz: „Nu suntem pionii marilor puteri, nu avem mâinile legate, așa că putem să-l aplaudăm călduros pe domnul nostru Donald Trump! Heil POTUS!”.

Nici SUA, nici Rusia, nici China nu sunt cu adevărat super-puteri capabile să impună lumii o nouă ordine mondială decât pentru că șefuleții – nu liderii – majorității celorlalte state ale lumii sunt incompetenți, lași, lipsiți de viziune și cu instalațiile golite de sânge.

Deocamdată pare că urmează o epocă a supușeniei și slugărniciei mondiale. Nu o spun pentru că am putea cu adevărat să facem prea multe noi, ca simpli cetățeni ai acestei planete, ci doar ca să știm cam pe unde suntem.

Heil POTUS, într-adevăr.

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Se destramă banda care ține ostatică România
• Noul hit al Justiției române: Mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică
• Cel mai spiritual popor din univers: mănâncă principii și se încălzește cu propagandă
• Pentru ei, viețile oamenilor sunt un joc