Redresarea Siriei, amenințată de războiul din Iran. „Fragilul armistițiu din nord-est ar putea fi subminat, noi oportunități pentru ISIS”

La câteva ore după ce avioanele americane și israeliene au început să bombardeze Iranul, pe 28 februarie 2026, sirienii au auzit o explozie puternică la Damasc. Dacă ținem cont de ostilitatea noului guvern sirian față de Iran, de prezența persistentă a forțelor americane în Siria și atacurile Iranului asupra infrastructurii-cheie din mai multe state arabe, mulți se temeau că Siria devenise o țintă.

• Dar explozia auzită la Damasc nu a fost începutul unui nou front. A fost sunetul unei rachete iraniene îndreptate spre Israel și care a fost interceptată.
• De fapt, prima săptămână completă de război a înregistrat cel mai scăzut nivel de violență în Siria de la căderea regimului Assad.

„Deocamdată, impactul direct al războiului dintre SUA/Israel și Iran asupra Siriei a fost limitat. Guvernul interimar a depus eforturi mari pentru a rămâne în afara conflictului și, pe termen scurt, a reușit în mare măsură. Cu toate acestea, conflictul testează  fundamentele strategiei de redresare a Siriei. Dacă războiul se prelungește, va crea presiuni care amenință să deraieze fragila redresare a Siriei”, notează Will Todman, șef de cabinet la Departamentul de Geopolitică și Politică Externă, cercetător senior la programul Orientul Mijlociu de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).

Strategie triplă pentru redresarea Siriei

De la preluarea puterii, în urmă cu 15 luni, președintele interimar – Ahmed al-Sharaa – a urmărit o strategie triplă pentru redresarea Siriei: echilibrul diplomatic, consolidarea teritorială și redresarea economică bazată pe investiții.

„Din punct de vedere diplomatic, Sharaa a adoptat o politică fără confruntări cu vecinii Siriei.

• În timp ce Israelul și-a extins ocupația în sudul Siriei, a ucis soldați sirieni și a bombardat inima Damascului, guvernul sirian a negat responsabilitatea pentru singurul atac cu rachete asupra Israelului, provenit din Siria.
• Și, în ciuda faptului că Hezbollah și milițiile susținute de Iran din Irak au sprijinit regimul Assad în timpul războiului civil sirian, Sharaa a evitat în mare măsură confruntarea directă cu aceștia.
• Negocierile cu Libanul și Irakul au produs unele progrese tangibile.

Această politică de reținere a împiedicat Siria să fie atrasă într-un nou conflict sau să devină din nou o arenă a competiției internaționale prin intermediari.

Pe plan intern, Sharaa și-a extins constant controlul statului. Cel mai important, a încheiat un acord pentru integrarea forțelor conduse de kurzi cu armata siriană în ianuarie 2026.

• De asemenea, a oficializat cooperarea Siriei cu coaliția anti-ISIS, creând o colaborare eficientă.
• Deși Damasc încă nu deține controlul asupra guvernoratului Sweida din sudul Siriei, a acumulat un impuls pentru reafirmarea autorității în întreaga țară.

Din punct de vedere economic, guvernul s-a concentrat pe atragerea investițiilor din sectorul privat, în loc să se bazeze pe ajutorul internațional de reconstrucție la scară largă, care este puțin probabil să se materializeze.

Sharaa a lucrat, de asemenea, pentru integrarea Siriei în piețele regionale și a obținut acorduri de investiții majore din partea statelor arabe din Golf”, continuă Will Todman.

Siria, în fața provocărilor induse de războiul din Iran

Războiul cu Iranul amenință acum fiecare pilon al acestei strategii.

„În primul rând, a amplificat două riscuri de securitate de-a lungul frontierei Siriei. Primul este posibilitatea unei confruntări cu Hezbollah.

La scurt timp după ce Hezbollah a lansat rachete asupra Israelului, Sharaa a trimis forțe siriene pentru a consolida frontiera libaneză.

• Preocuparea sa nu este doar escaladarea militară, ci și consecințele mai ample ale campaniei Israelului în Liban: fluxurile de refugiați libanezi în Siria, luptătorii Hezbollah care traversează granița pentru a evita atacurile israeliene și perturbările economice dacă granița se închide.
• Pe 9 martie, Sharaa a făcut o intervenție rară în sprijinul eforturilor guvernului libanez de a dezarma Hezbollah, dezvăluind cât de serios privește amenințarea pe care o reprezintă, semnalând totodată Israelului că Siria nu reprezintă o amenințare.
• A doua zi, se pare că Hezbollah a tras obuze asupra pozițiilor armatei siriene.
• Instabilitatea de-a lungul frontierei cu Libanul amenință mai multe dintre cele mai importante orașe ale Siriei, inclusiv Damasc, Homs și Tartus.

A doua potențială amenințare se află în estul Siriei. Milițiile susținute de Iran din Irak și-au sporit treptat implicarea în conflict.

Dacă luptele se extind în Irak, acestea ar putea submina fragilul armistițiu din nord-estul Siriei, ar putea deraia integrarea forțelor kurde în armata siriană și ar putea crea noi oportunități pentru o renaștere a ISIS”, avertizează Will Todman.

„În inima geopolitică a Orientului Mijlociu, dar la marginea priorităților regionale”

Chiar și fără lupte directe, mai scrie Todman, războiul începe să pună presiune pe fragila redresare economică a Siriei. De la atacurile inițiale din 28 februarie, Siria și-a închis cea mai mare parte a spațiului aerian, limitând conexiunile cu regiunea și perturbând călătoriile comerciale.

„Întreruperile aprovizionării cu gaze naturale au obligat guvernul să crească raționalizarea energiei electrice.

Între timp, conflictul din Liban a determinat întoarcerea bruscă a peste 78.000 de refugiați sirieni din Liban, punând o presiune suplimentară asupra ofertei de locuințe deja inadecvate a Siriei și asupra serviciilor publice aflate la presiune.

Aceste șocuri sunt gestionabile deocamdată, dar subliniază cât de vulnerabilă rămâne redresarea Siriei la instabilitatea regională.

• Cea mai mare amenințare la adresa redresării Siriei ar putea apărea din traiectoria pe termen lung a războiului.
• Conflictul pare să se îndrepte din ce în ce mai mult spre un impas – unul caracterizat mai probabil de runde recurente de confruntări între Iran și Israel decât de prăbușirea regimului iranian.
• Pentru Sharaa, acesta ar fi cel mai rău rezultat posibil.
• Strategia sa de redresare depinde de o regiune relativ stabilă, care să încurajeze investițiile și integrarea economică.

Strategia Sharaa presupune, de asemenea, că statele arabe din Golf vor aloca resurse politice și financiare pentru stabilizarea Levantului. Dar dacă războiul lasă Iranul slăbit și mai radicalizat, guvernele din Golf vor prioritiza, probabil, propriile cheltuieli pentru apărare și redresarea economică.

Dacă se întâmplă acest lucru, Siria s-ar putea afla, ca și înainte, în inima geopolitică a Orientului Mijlociu, dar la marginea priorităților regionale, chiar în momentul în care începe dificilul proces de reconstrucție”, încheie Will Todman.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Frisoane la Moscova. Investițiile Rusiei în Iran sunt în pericol, indiferent cine câștigă războiul. „Sentimentul anti-rus a reapărut recent”
• Epurarea de la Ministerul rus al Apărării și prăbușirea lui Ruslan Tsalikov, „mâna dreaptă” a lui Șoigu timp de 30 de ani. Acuzații în cascadă: luare de mită, spălare de bani, delapidar
• Războiul din Orientul Mijlociu și legăturile dintre Rusia și Iran. „Kremlinul nu vrea să-și ruineze relațiile cu Trump, dar Moscova ar putea încerca să transforme situația în avantajul său”
• Israelul plusează în conflictul din Orientul Mijlociu. O combinație letală zboară deasupra Iranului, F-16I Sufa echipat cu 4 rachete aer-sol Rampage. „O nouă configurație de atac la mare distanță”
• Rachetele balistice ale Iranului nu sunt singura amenințare în Orientul Mijlociu. Cum a exploatat Teheranul lacunele din apărarea aeriană a statelor din Golf