1 an de la căderea regimului Assad în Siria. Rusia nu a plecat „cu coada între picioare”, iar Kremlinul a acceptat noua conducere și a mutat rapid pentru a nu pierde o zonă de influență cheie

Cu un an în urmă, rebelii sirieni conduși de gruparea Hayat Tahrir al-Sham (HTS) au răsturnat regimul lui Bashar al-Assad. Rusia petrecuse ani de zile prin a-și susține aliatul de lungă durată. La vremea aceea, țintea chiar forțele aflate acum la putere, iar mulți observatori au presupus că Moscova va fi alungată complet din Siria.

• Totuși, Kremlinul a acționat rapid pentru a construi legături cu noua conducere a Siriei, schimbându-și poziția peste noapte.
• Emisarii ruși au călătorit la Damasc, în ianuarie, pentru negocieri, iar noul președinte al Siriei, Ahmed al-Sharaa, a vizitat Moscova, în octombrie.
• I-a spus lui Vladimir Putin că va respecta acordurile moștenite de la guvernul anterior.

Hanna Notte, directoarea Programului de Neproliferare Eurasia din cadrul Centrului James Martin pentru Studii de Neproliferare, a explicat pentru site-ul independent Medusa modul în care au evoluat relațiile dintre Rusia și Siria la un an de la căderea lui Assad.

CONTROVERSĂ Partidul lui Marine Le Pen vrea să redeschidă bordelurile din Franța, pe modelul de la 1946. Cum ar fi schimbată legea prostituției

10:54

ULTIMA ORĂ Peste 100 de oameni îl așteaptă pe Călin Georgescu la Poliția Buftea. I-au făcut și melodie: „El stă în fața celor ce conduc fără credință”

10:51

Ahmed al-Sharaa, președintele Siriei | Foto – Profimedia Images

„Rușilor nu le-a fost ușor să navigheze prin această tranziție de putere”

Când Bashar al-Assad a căzut, pe 8 decembrie 2024, Rusia a reacționat rapid pentru a se angaja în discuții cu noii lideri ai Siriei. De fapt, ministrul de externe al Siriei, Asaad al-Shibani, a declarat recent că gruparea Hayat Tahrir al-Sham i-a contactat pe ruși cu câteva zile înainte de a lansa ofensiva decisivă și i-a asigurat că nu vor forța Rusia să părăsească țara, dacă Assad ar cădea.

„Așadar, este posibil ca rușii să fi avut chiar și puțin timp să se obișnuiască cu noile realități iminente.

În orice caz, odată ce Assad a plecat, televiziunea rusă a încetat peste noapte să mai numească Hayat Tahrir al-Sham drept grupare teroristă.

Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images

• În ianuarie 2025, o delegație rusă a călătorit la Damasc pentru negocieri privind statutul viitor al bazelor rusești, contribuțiile Rusiei la redresarea economică a Siriei și alte probleme.
• Eforturile diplomatice intense ale Rusiei pentru a construi legături cu noii lideri sirieni au continuat în primăvară și vară, culminând cu o vizită la Moscova a unei numeroase delegații guvernamentale siriene, în iulie, și apoi cu vizita lui al-Sharaa în octombrie.

Rușilor nu le-a fost ușor să navigheze prin această tranziție de putere, mulți dintre foștii lor oameni de legătură de pe teren fiind fie marginalizați, fie plecați.

O parte din motivul pentru care s-au descurcat destul de bine a avut mai puțin de-a face cu perspicacitatea lor diplomatică și mai mult cu agendele altora: Turcia, Israelul, chiar și statele arabe din Golf – toate state cheie în modelarea traiectoriei Siriei – au avut propriile motive pentru care nu vor să-i vadă pe ruși dispărând complet”, spune Hanna Notte.

Al-Sharaa a numit Rusia a doua cea mai puternică țară din lume

Conducerea siriană a avut mai multe motive să rămână în relații amiabile cu Kremlinul.

„În primul rând, a înțeles că Rusia este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, cu putere mare de influență.

Într-un interviu acordat postului Al Arabiya, la scurt timp după preluarea puterii, al-Sharaa a numit Rusia a doua cea mai puternică țară din lume — acest lucru vă oferă o idee despre cum privește Rusia și de ce nu consideră înțelept să supere Kremlinul, mai ales într-un moment în care Siria se confruntă cu multe probleme interne și provocări regionale și se străduiește să adopte o politică externă de zero probleme.

Există și alte forme de sprijin rusesc la care sirienii ar putea spera.

• Rusia a livrat petrol, motorină și grâu Siriei la începutul acestui an, o companie rusă tipărește de mult timp moneda Siriei, iar noua armată siriană ar putea spera, de asemenea, la arme rusești, deoarece este antrenată pe sistemele sovietice și rusești.
• Au avut loc cel puțin trei întâlniri între miniștrii Apărării din Rusia și Siria
• Noii lideri sirieni au declarat, de asemenea, în repetate rânduri că Assad, care și-a găsit refugiu la Moscova, trebuie tras la răspundere, dar nu-l văd pe Putin predându-l.

În cele din urmă, ar putea exista câteva considerații mai ample în joc de partea siriană: prin implicarea Rusiei, aceasta transmite un mesaj către SUA și țările europene și dă de înțeles că are și alte opțiuni.

Și al-Sharaa ar putea spera, de asemenea, să-i dezamăgească pe toți loialiștii lui Assad rămași în țară”, mai spune  Hanna Notte,

„Influența Rusiei în Siria este destul de modestă în comparație cu cea a altor actori”

Este adevărat că Rusia și-a redus oarecum prezența militară în Siria din cauza Ucrainei. Atenția Rusiei nu a fost concentrată în mod special asupra Siriei și părea să calculeze că status quo-ul unui conflict înghețat de acolo putea fi susținut cu resurse.

„Dar până în decembrie anul trecut, ne aflam și într-o situație în care Iranul și partenerii săi, slăbiți de un schimb de lovituri cu Israelul, nu erau prea în măsură să-l ajute pe Assad și în care rușii ar fi putut deveni din ce în ce mai frustrați de lipsa de dorință a lui Assad de a se angaja chiar și în cele mai modeste reforme.

Așadar, nu este de neconceput să ne gândim că Putin a fost în cele din urmă dispus să-l lase liber, chiar și fără resursele rusești investite adânc într-un război împotriva Ucrainei.

Astăzi, aș spune că influența Rusiei în Siria este destul de modestă în comparație cu cea a altor actori – Turcia, Israel, SUA, statele din Golf.

Israelienii, de exemplu, nu mai văd nevoia să ia în considerare armata rusă din Siria. Uitați-vă la raidurile lor repetate în sudul Siriei și chiar la Damasc.

Au existat, de asemenea, rapoarte care arată că personalul militar rus trebuie să anunțe în prealabil Serviciul de Securitate Internă al Siriei cu privire la mișcările sale și are voie să călătorească doar sub escortă. Așadar, sunt mult mai constrânși decât în ​​trecut.

Și, mai mult decât orice, Siria are acum nevoie de sprijin economic și investiții financiare, iar aici este greu de crezut că Rusia ar putea aduce ceva, având în vedere că economia sa este încordată din cauza războiului din Ucraina”, continuă Hanna Notte.

Regimul lui Bashar al-Assad a căzut în data de 8 decembrie 2024 | Foto – Profiemdia Images

„Mulți sirieni detestă, cu siguranță, Rusia”

Ceea ce au crezut cu adevărat elitele militare și politice rusești despre căderea lui Assad este mai greu de evaluat, deoarece puțini vor scrie și critica în prezent în mod deschis politica oficială rusă.

„Unii bloggeri militari au intrat inițial în panică, gândindu-se că Rusia și-ar putea pierde bazele de pe coasta siriană, ceea ce ar fi complicat operațiunile rusești în Africa, dar această panică a fost de scurtă durată.

Mi se pare că unele elite rusești sunt, cu siguranță, precaute față de al-Sharaa și sceptice în ceea ce privește capacitatea sa de a stabiliza Siria, dar nu vor spune acest lucru prea deschis și tare în acest moment.

• Este important să ținem cont de faptul că societatea siriană nu este monolitică.
• Cred că mulți sirieni detestă cu siguranță Rusia pentru nenumăratele bombe pe care le-a aruncat asupra țării în sprijinul lui Assad. Nu vor ierta pur și simplu Rusia pentru asta.
• Merită menționat faptul că sirienii încă văd Rusia ca pe o mare putere — cinică, pragmatică, nemiloasă, dar totuși o mare putere.
• Și, spre deosebire de Iran, nu au perceput niciodată Rusia ca pe un actor sectar, hotărât să schimbe însăși structura societății siriene.
• Nu am văzut sondaje de opinie recente din interiorul Siriei, dar mi-aș imagina că aceste straturi de atitudini se combină pentru a explica de ce majoritatea sirienilor ar putea tolera ca guvernul să mențină un minim de relații cu Rusia.

Evaluarea mea actuală este că Rusia va reuși să își mențină prezența în Siria pe termen mediu și lung, dar va fi o prezență foarte modestă.

Nu văd evoluții la orizont care ar putea determina al-Sharaa să alunge Rusia din bazele sale, mai ales având în vedere faptul că administrația Trump nu pare să aibă o problemă majoră cu această prezență.

O întrebare deschisă este ce se va întâmpla dacă și când campania Rusiei în Ucraina se va încheia, moment în care am putea vedea Rusia declarând că ar dori să folosească din nou, mai activ, orașele Khmeimim și Tartus ca centre logistice pentru operațiuni militare în alte părți. Am putea vedea atunci conducerea siriană impunând anumite constrângeri Rusiei?”, întreabă Hanna Notte la finalul analizei sale.

Sursa foto main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Mituri despre prelungirea vieții. Putin și Xi Jinping vor să trăiască până la 150 de ani, dar scenariul e mai complicat decât pare. Cine va descoperi „fântâna tinereții” și cu ce preț?
• Petrolul, eterna provocare. Ochii sunt ațintiți pe parteneriatul Rusia-China, dar Beijingul importă țiței dintr-o altă sursă și stabilește recorduri. Cine este furnizorul cheie care a „detronat” chiar și Arabia Saudită
• Continuă scandalul de corupție care zguduie Ucraina. Reputația lui Zelenski a suferit o lovitură majoră. „Departe de a se potoli, furtuna politică pare doar să se intensifice”
• Formula „4×2” și calcule la rece. Va reuși Rusia lui Putin să trimită în colaps rețeaua energetică a Ucrainei? Publicațiile pro-Kremlin îi amenință pe ucraineni cu o „iarnă grea”