Noua conducere a Siriei se confruntă cu numeroase probleme presante, primele două fiind menținerea puterii și restabilirea ordinii în țară. Atâta timp cât Moscova este dispusă să o asiste în aceste sarcini, problemele mult mai delicate – cum ar fi soarta fostului președinte Bashar al-Assad – pot deveni secundare pe „agendă”.
Sosirea la Moscova, pe 15 octombrie, a noului lider sirian Ahmad al-Sharaa – un fost militant al-Qaeda vânat de armata rusă timp de ani de zile – a marcat un nou punct de cotitură în relațiile ruso-siriene.
Această apropiere neașteptată este determinată de un interes reciproc, consideră Ruslan Suleymanov într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
„Când forțele aeriene ruse și-au lansat operațiunea în Siria, acum un deceniu, în sprijinul regimului aflat la putere, unul dintre principalele lor obiective a fost combaterea militanților din Jabhat al-Nusra (Frontul Al-Nusra), un grup terorist aliniat cu Statul Islamic și condus de al-Sharaa, care a avansat în rândurile al-Qaeda”, scrie Ruslan Suleymanov.
La insistențele Moscovei, Jabhat al-Nusra – sau Frontul al-Nusra – a fost inclusă pe lista teroriștilor Consiliului de Securitate al ONU. Schimbările ulterioare de nume ale grupării și ruperea publică a legăturilor cu al-Qaeda nu au modificat poziția Rusiei. Gruparea rămâne interzisă de autoritățile ruse, care continuă să aresteze persoane suspectate că ar avea legături cu organizația.
„Cu toate acestea, preluarea rapidă a puterii în Siria de către rebelii înarmați și căderea regimului lui Assad, la sfârșitul anului trecut, a forțat Moscova să accepte noua realitate.
Aproape imediat, Rusia a stabilit contactul cu noile autorități siriene, care, la rândul lor, au declarat că oferă Moscovei oportunitatea de a-și reconsidera relațiile cu poporul sirian.
Pentru al-Sharaa, care în urmă cu doar un an era o țintă pentru trupele rusești, Statele Unite oferind 10 milioane de dolari pentru informații despre locul unde se află, orice contacte internaționale și călătorii în străinătate reprezintă o oportunitate de a-i sublinia legitimitatea.
Pentru Putin, între timp, întâlnirea cu noul lider sirian, a cărui autoritate este deja recunoscută de majoritatea țărilor din regiune, este o șansă de a salva aparențele și de a demonstra că Rusia, spre deosebire de Iran, nu a pierdut în Siria.
Într-un sens mai larg, Kremlinul subliniază că poziția Rusiei în Orientul Mijlociu este de nezdruncinat, în ciuda reducerii prezenței sale militare în Siria”, continuă Ruslan Suleymanov în analiza sa.
Principala preocupare a autorităților de la Damasc, în acest moment, este securitatea. Jihadiștii de ieri nu numai că nu au reușit până acum să mențină ordinea pe teren, dar se implică direct în conflicte cu comunitățile locale, cum ar fi alawiții din vestul Siriei la începutul lunii martie, când cel puțin 1.500 de civili au fost uciși, și druzii din sudul țării la sfârșitul lunii aprilie și în iulie.
„Pentru a stabiliza situația, noii conducători sirieni sunt pregătiți să desfășoare patrule militare rusești în anumite regiuni ale țării. În timpul discuțiilor de la Kremlin, al-Sharaa i-ar fi cerut lui Putin să readucă trupele rusești în sudul Siriei.
Contingentul rus ajută, de asemenea, Damascul să echilibreze influența Turciei, care are baze în nordul Siriei și intenționează să își extindă prezența militară în Republica Arabă.
O altă problemă nerezolvată pentru noile autorități siriene rămâne problema grupărilor armate kurde, care controlează încă până la 30% din nordul și nord-estul țării și refuză să se integreze în armata siriană. Rusia, care are contacte de lungă durată cu kurzii sirieni și le-a oferit opțiuni de integrare chiar și sub Assad, ar putea acționa ca mediator între aceștia și Damasc”, mai scrie Ruslan Suleymanov.
Kurdistanul sirian are chiar și un birou de reprezentare la Moscova din 2016, mai scrie Suleymanov. Pentru Al-Sharaa, negocierile ar fi preferabile desfășurării unei operațiuni militare împotriva kurzilor – lucru pentru care Ankara a insistat recent.
Kurzii înșiși ar putea fi, de asemenea, interesați să aibă patronajul rusesc – consideră Ruslan Suleymanov -, având în vedere planurile aliaților lor americani de a-și reduce semnificativ prezența militară în estul Siriei, acum că Donald Trump a revenit la Casa Albă.
„Rusia însăși deține două facilități militare în Siria pentru care acordul de închiriere din 2017 este valabil până în 2066: o bază navală în orașul portuar Tartus și baza aeriană Khmeimim din Latakia, care servesc în prezent drept centre logistice pentru operațiunile în creștere ale Rusiei în Africa.
Noul lider sirian a ținut să sublinieze că autoritățile țării respectă toate acordurile semnate anterior între Moscova și Damasc.
În plus, Moscova și Damasc urmează să organizeze o reuniune a comisiei interguvernamentale pentru dezvoltarea comerțului și cooperării economice.
Între timp, compania rusă Gosznak, care tipărea monedă siriană sub Assad, urmează să emită bancnote noi pentru a le înlocui pe cele actuale cu portrete ale dictatorului demis”, explică Suleymanov în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Soarta lui Assad, căruia i s-a acordat azil la Moscova, este o altă problemă pe care Moscova și Damasc vor trebui să o discute în cele din urmă.
„Dictatorul detronat este acuzat în Siria de folosirea violenței împotriva propriului popor, dar noile autorități nu au cerut încă oficial Moscovei să-l extrădeze.
Atâta timp cât Moscova este dispusă să-i asiste în aceste sarcini, probleme mai delicate, cum ar fi soarta lui Assad, pot trece pe plan secund”, încheie Ruslan Suleymanov.
Foto main – Profimedia Images
RECOMANDAREA AUTORULUI: