Arhitectura globală de securitate din ultimii 80 de ani este supusă, astăzi, unor presiuni acute. De la invadarea Ucrainei de către Rusia și până la agresiunea Chinei în jurul Strâmtorii Taiwan, ordinea geopolitică stabilită după al Doilea Război Mondial se confruntă cu teste paralele în Europa și Indo-Pacific. Legătura dintre aceste două teatre – în sferele militară, tehnologică și economică – modelează, acum, viitorul securității globale.
SUA, Europa și Japonia se confruntă cu o renaștere autoritară, condusă de China, precum și cu o nouă eră a politicilor de putere care necesită noi strategii pentru domeniile centrale ale agendei de securitate: lanțurile de aprovizionare, tehnologiile cu dublă utilizare și comerțul cu arme reprezintă considerații de securitate de primă importanță pentru aliați.
„SUA, Europa și Japonia trebuie să își adapteze strategiile de securitate pentru a ține cont de o lume în care tehnologia, energia, comerțul și concurența joacă un rol mai important în modelarea mediului geopolitic. Viitorul securității transatlantice și indo-pacifice va depinde de capacitatea aliaților de a proteja și de a proiecta puterea de-a lungul acestor vectori netradiționali”, se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).
Rusia a invadat Ucraina, în 2022, și a marcat un punct crucial de inflexiune. Crizele regionale – din Ucraina, Orientul Mijlociu și Indo-Pacific – s-au transformat în ciocniri de implicare globală.
Fiecare a devenit un test al hotărârii aliaților și fiecare prezintă noi riscuri pe care autocrațiile vor încerca să le exploateze.
Pentru Europa, războiul din Ucraina a impus o reflecție asupra presupunerilor de lungă durată privind securitatea, dependența economică și sustenabilitatea sprijinului SUA.
Răspunsul Europei se conturează pe două axe principale.
„Japonia se confruntă cu dileme similare”, se mai arată în analiza publicată de CEPA. „Beijingul își unește puterea economică și militară pentru a-și extinde influența globală și a remodela ordinea internațională după propriile reguli, iar Tokyo recunoaște că Ucraina de astăzi ar putea fi Asia de Est de mâine”.
Parteneriatul Japoniei cu NATO și Europa, cândva periferic, reflectă acum înțelegerea faptului că securitatea în Europa și Asia este inseparabilă.
Abordarea Japoniei în ceea ce privește ascensiunea Chinei urmează trei abordări cheie:
Evoluțiile din ultimii trei ani au generat o serie de provocări descurajante în lanțurile de aprovizionare. Acest lucru este evident în multe sectoare, dar probabil cel mai notabil este cel al industriei aeronautice, a cărei natură civilă și militară cu dublă utilizare o face centrală pentru puterea națională.
Companiile aeronautice, în special cele din Europa, au experimentat un semnal de alarmă în ultimii doi ani, confruntându-se atât cu o creștere alarmantă a concurenței chineze, cât și cu amenințări critice la adresa lanțului de aprovizionare.
Reziliența este esențială, iar ceasul ticăie. Securitatea tehnologică și industrială a Europei se bazează acum pe o strategie cu trei piloni: stocarea, aprovizionarea duală și inovarea. Cu toate acestea, fiecare dintre acestea are costuri de oportunitate – banii cheltuiți pentru reziliență sunt bani deturnați de la decarbonizare și de la competitivitatea pe termen lung.
Prin urmare, sarcina nu este doar de a proteja industria europeană, ci și de a promova inovația și parteneriatul transfrontalier. Investițiile europene în această triadă economică vor fi esențiale pentru asigurarea securității industriilor cheie, precum aeronautica și industria automobilelor, în acest nou mediu de securitate.
Inteligența artificială a devenit arena definitorie a competiției strategice. Investițiile vaste ale Chinei, conduse de stat, în industria sa de inteligență artificială, de la materii prime precum pământuri rare și minerale critice, până la hardware (de exemplu, fabricarea de cipuri) și software (de exemplu, modele de inteligență artificială open-source), au ca scop construirea unui pachet tehnologic de inteligență artificială chineză care să poată satisface cererea internă și să fie un concurent global cu firmele americane și aliate de inteligență artificială.
Această fragmentare permite Beijingului să exploateze lacunele din încercările aliaților de a încetini inovația în domeniul inteligenței artificiale a Chinei prin controale ale exporturilor și screening-ul investițiilor și să își extindă baza industrială internă de înaltă tehnologie, în timp ce democrațiile dezbat procesul.
Aliații riscă, de asemenea, să piardă cursa pentru implementarea unor sisteme fiabile, pregătite pentru misiune la scară largă.
După cum a spus un expert, „guvernele nu au nevoie de Lamborghini, au nevoie de Toyota”.
Sucesul va depinde mai puțin de dezvoltarea de modele de vârf sau de a fi primii care ating inteligența artificială generală, cât de aplicații adaptabile, open-source, care consolidează reziliența și difuzează inovațiile bazate pe inteligență artificială în logistică, apărarea cibernetică și serviciile publice.
Însă modelul autoritar se bazează doar pe nisipuri mișcătoare. Este construit pe frică, coerciție și dependență.
„Societăților libere le revine sarcina de a expune această realitate și de a colabora pentru a controla ambiția crescândă a Chinei pentru o lume care să servească intereselor regimurilor înguste, mai degrabă decât securității și prosperității mai largi”, se mai precizează în analiza CEPA.
RECOMANDAREA AUTORULUI: