Rusia, Europa și războiul din Iran. „Situație critică pentru interesele Moscovei” / După Assad și Maduro, „clubul autoritarilor” l-a pierdut și pe Khamenei

Două lucruri reies foarte clar din răspunsul Kremlinului la campania militară americano-israeliană împotriva aliatului său iranian. Primul este acela că Rusia își arată îngrijorarea, iar al doilea este că se bucură încă de un surplus semnificativ de „chutzpah” (n.red. – tupeu), se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).

• Așa se face că Moscova a condamnat utilizarea forței militare împotriva Iranului și încălcările rezultate ale dreptului internațional și ale Cartei ONU, pe 28 februarie 2-26.
• Kremlinul a numit operațiunea un „act neprovocat de agresiune armată”.
• În aceeași zi, totuși, Rusia a lansat 106 rachete și drone împotriva Ucrainei.

ACTUALITATE Aeroportul internațional din Dubai și-a închis porțile

12:48

TURISM Stațiunea balneară din România care a devenit un magnet pentru turiști. De ce sunt atrași de acest loc, de fapt

12:45

Situația din Iran prezintă mai multe riscuri și provocări pentru Rusia. Moscova se teme că atacurile ar putea declanșa o escaladare regională necontrolată, complicând și mai mult peisajul geopolitic al Orientului Mijlociu pentru Kremlin, în special relațiile cu Israelul și țările din Golf.

Mai aproape de casă, este îngrijorată că atacul asupra Iranului ar putea destabiliza Caucazul de Sud și Asia Centrală, unde Teheranul menține o influență semnificativă.

Mathieu Boulègue: „Rusia va trebui să-și regândească politica față de Iran”

În plus, notează Mathieu Boulègue – cercetător senior CEPA, cercetător și consultant independent în domeniul conflictelor internaționale și al afacerilor de securitate, cu accent pe fosta Uniune Sovietică, „Rusia va trebui probabil să-și regândească politica față de Iran, mai ales dacă operațiunile SUA duc la o schimbare de regim la Teheran, iar un nou guvern se dovedește mai puțin adaptabil intereselor rusești”.

„Ca o notă suplimentară, perspectiva unei schimbări de regim îi amintește, de asemenea, Kremlinului că niciun lider nu este la adăpost de politica SUA.

În cele din urmă, Moscova are multe de pierdut din punct de vedere economic în Iran, având în vedere deceniile de investiții în sectoarele energetic, feroviar și nuclear.

• Cu toate acestea, operațiunile americane oferă și Kremlinului recompense și oportunități.
• În primul rând, Moscova speră că luptele vor distrage atenția Washingtonului de la Ucraina, vor întârzia orice formă de soluționare negociată și vor încetini potențial asistența militară americană acordată Kievului.
• În timp ce SUA sunt preocupate în alte părți, Moscova are mână liberă în Ucraina, mai ales dacă războiul cu Iranul se prelungește.
• Pe viitor, Rusia ar putea spera să joace un rol esențial în găsirea unei soluții pașnice la războiul din Iran, poziționându-se în același timp ca un potențial mediator regional de securitate.

Acesta este un domeniu de politică important pentru Moscova, deoarece a propus anterior să susțină o arhitectură de securitate colectivă în regiunea Golfului.

În cele din urmă, Moscova va spera că ceea ce numește încălcări ale dreptului internațional reprezintă o lovitură de ultimă instanță pentru ordinea internațională liberală, condusă de Occident și bazată pe reguli. Kremlinul consideră că prosperă pe baza haosului”, notează Mathieu Boulègue.

Sam Greene: „Putin este pragmatic și înțelege limitele puterii rusești”

La rândul său, Sam Greene – cercetător non-rezident senior în cadrul programului de Reziliență Democratică din cadrul Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA) și profesor de politică rusă la King’s College London (KCL) – consideră că Putin ar prefera ca ayatollahul Khamenei să fie încă în viață și ca liniile de aprovizionare iraniene – atât pentru expedierea armelor, cât și pentru importul de cereale – să fie încă deschise.

„Dar Putin este pragmatic și înțelege limitele puterii rusești în această privință. Iar probabilitatea unui atac militar de amploare asupra Iranului este exact motivul pentru care dronele Shahed sunt acum produse în masă în Rusia.

Într-un sens mai larg, pierderea lui Khamenei – la fel ca și căderea lui Assad la sfârșitul anului 2024 sau a lui Maduro în ianuarie – nu contribuie prea mult la subminarea puterii sau a atracției lui Putin, în afara opiniei unor comentatori occidentali.

• Pentru Europa și Ucraina, lucrurile sunt mai dificile — dar este și o oportunitate pentru clarificare.
• Războiul din Iran este unul special.
• Consecințele sale, desigur, contează pentru Europa, dar nu este la fel de central pentru interesele europene ca războiul din Ucraina.
• Iar faptul că Washingtonul a eșuat din nou să se consulte cu aliații săi și să le ignore preocupările este acum al nu știu câtelea semnal că securitatea europeană se află în mâinile europenilor.

Drept urmare, vedem cum liderii europeni păstrează distanța.

Întrebarea mai importantă este dacă pot folosi distragerea atenției de către Trump pentru a fura avansul în sprijinul acordat Ucrainei, convenind asupra termenilor și asistenței materiale pentru descurajarea și apărarea post-încetare a focului, în timp ce americanii nu se uită”, scrie Sam Greene.

Alexander Crowther: „Problema este dacă Trump schimbă obiectivele relației occidentale cu Iranul”

Pentru Europa, avertizează G. Alexander (Alex) Crowther – cercetător senior la CEPA, profesor de practică în domeniul cibernetic la Universitatea Internațională din Florida și cercetător pentru Universitatea Suedeză de Apărare – problema este dacă Trump schimbă obiectivele relației occidentale cu Iranul.

„Până acum, obiectivele SUA au fost aceleași în ceea ce privește programul nuclear al Iranului și partenerii proxy ai Teheranului.

• Cu toate acestea, administrația a adăugat unilateral noi obiective – dezarmarea forțelor de securitate și „anihilarea Marinei iraniane”.
• Trump a spus că poporul iranian ar trebui să se ridice și să preia conducerea guvernului.

Există riscuri aici. Unul este acela că abordarea nepăsătoare a administrației față de dreptul internațional și față de preocupările aliaților și partenerilor îi va face reticenți în a sprijini operațiuni suplimentare împotriva regimului teocratic și viitoare operațiuni de reconstrucție din Iran.

• Aceasta implică direct statele europene.
• Acestea trebuie să decidă dacă îl vor condamna pe Trump, vor coopera pasiv prin furnizarea de acces la infrastructură sau vor coopera direct cu operațiunile împotriva Iranului.
• Trump își va aminti deciziile lor (vezi atacurile din 3 martie îndreptate împotriva Spaniei și Regatului Unit), care ar putea atrage diverse amenințări sau acțiuni împotriva lor.

Europenii se mândresc cu faptul că sunt țări care respectă statul de drept, iar mai mulți au declarat că SUA fie încalcă dreptul internațional, inclusiv președintele Macron al Franței și prim-ministrul Sanchez al Spaniei, care spun că operațiunile au fost desfășurate în afara dreptului internațional. Alții spun că SUA au intrat într-un război fără o strategie clară pentru a-i pune capăt.

Dacă, totuși, se produce cel mai rău scenariu, iar Iranul intră într-un război civil, iar întreaga regiune este destabilizată de intermediari iranieni, ne putem aștepta la o creștere a criticilor.

Indiferent de cum va merge situația, europenii vor fi preocupați să se concentreze pe ceea ce contează cel mai mult pentru ei – să ajute Ucraina să respingă invazia totală a Rusiei, aflată acum la al cincilea an, și să încerce să se retragă de la orice implicare în eforturile SUA în Iran”, explică G. Alexander (Alex) Crowther.

Evgeny  Roshchin: „Iranul este aliatul care a ajutat Rusia să se adapteze și chiar să transforme războiul modern”

Putin a rămas calm, până acum, și a evitat confruntarea deschisă cu Statele Unite, punctează și Evgeny  Roshchin – cercetător invitat la Centrul Henry A. Kissinger pentru Afaceri Globale din cadrul Școlii de Studii Internaționale Avansate Johns Hopkins (SAIS).

În același timp, continuă acesta, Moscova percepe situația ca fiind critică pentru interesele sale.

„Acest ultim atac asupra unui aliat cheie vine în urma umilinței aliaților lui Putin din clubul autoritarilor – adică prăbușirea spectaculoasă a regimului Assad, principalul său aliat-client în 2024, și arestarea lui Maduro de către forțele americane în Venezuela în ianuarie.

• De data aceasta, în vizor se află Iranul, unul dintre principalii parteneri ai Rusiei și un actor independent, spre deosebire de un stat-client mai mic.
• Iranul este aliatul care a ajutat Rusia să se adapteze și chiar să transforme războiul modern prin furnizarea de drone Shahed.
• Este aliatul pe care Rusia l-a primit cu mândrie în Organizația de Cooperare de la Shanghai, SCO , în 2023 și în BRICS+ în 2024. Moscova este acum principalul furnizor de arme al Teheranului (piese de drone fabricate în Rusia au fost descoperite după atacuri în Golf).
• Rusia a întreprins aventura riscantă de a ajuta Iranul să construiască o centrală nucleară în Bushehr, iar – dincolo de sfera militară – Iranul este, de asemenea, un partener comercial important, achiziționând cereale și bunuri industriale rusești.

Toate aceste încercări de a construi o cvasi-alianță și, mai larg, o ordine mondială multipolară în care Rusia ar avea un cuvânt de spus sunt acum în pericol. Recompensele pe care Kremlinul le-ar putea obține din această situație sunt palide în comparație cu riscurile.

• O creștere pe termen scurt a veniturilor din petrol și distragerea atenției de către Washington de la războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu înlocuiesc un loc la masa negocierilor globale.
• Moscova pare să înțeleagă că problema nu constă atât în ​​moartea liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei, cât în ​​riscurile pe care operațiunea americană le prezintă pentru regimul iranian însuși.
• Dacă regimul va rămâne în vigoare, Moscova va încerca să mențină, dacă nu chiar să aprofundeze, nivelul actual al relațiilor.
• Kremlinul a lansat deja o campanie activă de semnalizare în regiune și nu numai.
• Putin a denunțat uciderea lui Khamenei ca fiind ilegală și imorală și a purtat convorbiri telefonice cu liderii din Golf pentru a reitera acest mesaj.

Chiar înainte de atacul american, Moscova a investit în stabilitatea regimului prin furnizarea de echipamente despre care se pare că au fost folosite de IRGC pentru a suprima protestele stradale.

Este foarte probabil ca acest sprijin să continue sub forme secrete și hibride cât timp persistă faza activă și, ulterior, prin mai multe acțiuni de tip braț deschis și provizii tehnologice, în cazul în care se va ajunge la un acord de pace cu regimul”, susține Evgeny  Roshchin în analiza publicată de CEPA.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Femeile din armata rusă. Câți bani primește o deținută pentru a lupta un an pe frontul din Ucraina. Oficial, în „Rusia ideală” a lui Putin, serviciul militar creează doar „bărbați adevărați”
• Prăbușirea Republicii Islamice Iran ar fi un eșec strategic pentru Rusia lui Putin? Avertisment: „Moscova nu mai are nevoie de ajutorul Teheranului pentru a continua războiul din Ucraina”
• Portavionul american USS Gerald R. Ford a intrat în „operațiuni de luptă active” împotriva Iranului. CENTCOM: „Forțele americane s-au apărat cu succes împotriva a sute de atacuri cu rachete și drone iraniene”
• Rusia livrează arme Iranului, dar sunt ca o picătură de apă dulce într-un ocean. „Kremlinul nu are nicio intenție de a salva Teheranul de atacurile lansate de SUA și Israel”
• Culisele operațiunii „Răgetul Leului”, cea mai mare misiune de luptă aeriană din istoria Israelului. „A fost fracturată capacitatea Iranului de a contracara acțiunile ulterioare”