„Înțelepciunea în politica externă începe cu capacitatea de a distinge problemele care pot fi rezolvate de problemele care pot fi gestionate, dar nu și rezolvate”. Este opinia a doi analiști cu vastă experiență, George Beebe și Trita Parsi, exprimată în Foreign Policy.
Doi președinți americani au fost nevoiți să învețe această lecție pe calea cea mai grea.
„Niciuna dintre variante nu s-a dovedit corectă. Gestionarea și limitarea acestor amenințări ar fi fost mult preferabilă efectelor dăunătoare în lanț care au rezultat din încercările eșuate de a le elimina – efecte care continuă să afecteze Europa și Orientul Mijlociu și astăzi”, notează George Beebe și Trita Parsi.
Acum – continuă autorii analizei -, „președintele Donald Trump a căzut în aceeași capcană”.
A crezut că poate pune capăt, mai degrabă decât să gestioneze și să atenueze provocările reprezentate de Iran.
„Este deja evident, la mai bine de trei săptămâni de la începerea operațiunii militare comune americano-israeliane, că puterea aeriană – doar ea – nu va produce o schimbare de regim în Iran. Asta în ciuda eficacității sale în eliminarea anumitor lideri iranieni.
În mod similar, deși atacurile aeriene reduc, fără îndoială, numărul navelor și lansatoarelor de rachete iraniene, ele nu pot șterge know-how-ul nuclear al Iranului.
Nu pot să distrugă stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului. Nu pot împiedica Iranul să atace instalațiile energetice vulnerabile ale statelor din Golf sau instalațiile vitale de desalinizare”, avertizează George Beebe și Trita Parsi.
La o examinare superficială a topografiei Iranului – o vastă întindere muntoasă, creată special pentru a dejuca invaziile se vede că o operațiune terestră la scară largă ar necesita o forță cel puțin la fel de mare ca întreaga armată americană.
„Ar implica aproape sigur atât recrutare, cât și pierderi mult peste cele suferite în Irak, Vietnam și Coreea.
Trump ar declara victoria și ar pune capăt operațiunilor de bombardament. Ar păstra, în același timp, capacitatea de a relua atacurile dacă Iranul își va reconstrui infrastructura militară deteriorată”, mai scriu autorii analizei.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Fdonald-trump-2-scaled.jpg)
Dacă eliminarea amenințărilor iraniene se dovedește a fi aproape imposibilă, ce poate face Trump pentru a le gestiona? | Foto – Mediafax
Războiul nu se poate încheia fără consimțământul Iranului, iar autorii analizei pun 3 întrebări esențiale.
„Orice acord de succes ar trebui să asigure un armistițiu durabil între Statele Unite și Iran, incluzând în același timp și Israelul.
În mod ideal, Iranul s-ar angaja să oprească toate atacurile asupra Israelului, fie directe, fie prin intermediari.
Washingtonul ar acorda scutiri de sancțiuni țărilor pregătite să finanțeze reconstrucția Iranului.
De asemenea, ar permite unui anumit grup de state – cum ar fi China, India, Coreea de Sud, Japonia, Turcia, Irak și altele din Golf – să reia comerțul cu Teheranul. Achiziționarea de petrol iranian ar reduce prețurile globale la energie”, punctează George Beebe și Trita Parsi.
Rolul Rusiei ca potențial mediator s-ar putea dovedi util, consideră George Beebe și Trita Parsi.
Moscova s-a oferit să depoziteze uraniu iranian puternic îmbogățit pe propriul teritoriu, ca parte esențială a unui acord nuclear.
„Iranienii nu mai au încredere în propriii trimiși ai lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2F8079376-mediafax_foto-dpa_hepta-1.jpg)
Președintele rus Vladimir Putin are numeroase motive să joace rolul de pacificator | Foto – Mediafax
Mai mult, Moscova se opune de mult timp achiziționării de arme nucleare de către Iran, ceea ce ar reprezenta o amenințare atât pentru Rusia, cât și pentru stabilitatea de la periferia sa sudică.
Un acord care să dezamorseze capacitățile nucleare ale Iranului este în interesul Rusiei.
Orice ieșire viabilă va necesita ca fiecare parte să revendice o oarecare victorie. Fie că le place sau nu, sunt în aceeași barcă: fie se vor scufunda, fie vor ajunge împreună la țărm”, încheie autorii analizei publicate de Foreign Policy.
RECOMANDAREA AUTORULUI: