După mai multe încercări eșuate, gigantul Rheinmetall a cumpărat șantierul naval Mangalia. Producătorul german de armament se află în centrul mai multor controverse, inclusiv întârzieri mari la livrările către România

Șantierul naval Damen Mangalia a ajuns în proprietatea Rheinmetall, gigantul german din industria de apărare, în urma unei tranzacții de 138 de milioane de euro, potrivit informațiilor publicate de Ziarul Financiar. Achiziția vine după mai multe licitații fără cumpărători și într-un moment în care grupul german se află în centrul unor controverse legate atât de respectarea termenelor de livrare a echipamentelor militare, cât și de calitatea unor produse destinate armatelor României și Germaniei.

Tranzacția are o importanță strategică pentru România, deoarece șantierul de la Mangalia ar urma să fie implicat în construcția a patru nave militare comandate de statul român prin programul european SAFE. În același timp, preluarea platformei industriale ridică întrebări privind relansarea producției, recuperarea capacităților pierdute și respectarea obligațiilor contractuale asumate de grupul german.

FLASH NEWS Comisia de la Veneția va analiza în regim de urgență noua lege ANI. O opinie este așteptată în decembrie

17:14

TENSIUNI Palestinienii ar putea amâna alegerile legislative programate în noiembrie, din cauza deteriorării situației din teritorii

17:12

Licitațiile eșuate de la Mangalia: prețul a fost redus cu 46 de milioane de euro

Șantierul naval Mangalia a intrat în faliment în aprilie 2026, după ce creditorii au respins planul de reorganizare. În perioada următoare, Tribunalul Constanța a aprobat vânzarea accelerată a activelor, iar procedura de licitație a fost reluată în mai multe rânduri.

Primele încercări de vânzare s-au desfășurat la un preț de pornire de aproximativ 184 de milioane de euro. Cum nu a fost identificat un cumpărător, pragul a fost redus la 75% din valoarea de piață, până la aproximativ 138 de milioane de euro. La începutul lunii octombrie, Ziarul Financiar relata că o nouă licitație fusese programată pentru 9 octombrie, cu prețul diminuat cu 46 de milioane de euro față de procedurile precedente.

Procesul de vânzare a avut loc în condițiile în care șantierul acumulase datorii importante, iar cei peste 1.000 de angajați fuseseră concediați. În perioada de vârf, platforma industrială avea aproape 2.000 de salariați și reprezenta unul dintre cele mai importante centre de construcții navale din regiune.

Rheinmetall își exprimase anterior interesul pentru achiziție, în parteneriat cu grupul MSC. În iulie, compania germană declara pentru ZF că se afla în discuții cu Guvernul României privind preluarea șantierului.

Contracte de miliarde de euro prin SAFE: Rheinmetall, unul dintre marii beneficiari

Achiziția șantierului trebuie analizată și în contextul contractelor militare obținute de grupul german în România. Potrivit calculelor Ziarului Financiar publicate în vara acestui an, firme din grupul Rheinmetall semnaseră contracte și acorduri în valoare totală de aproximativ 5,6 miliarde de euro prin programul SAFE.

Printre proiectele menționate se numără:

• 920 de milioane de euro pentru construirea a patru nave militare destinate României, prin divizia navală NVL;
• 981 de milioane de euro pentru furnizarea de echipamente antidronă;
• 449 de milioane de euro pentru un contract cu Rheinmetall Waffe Munition;
• aproximativ 3,3 miliarde de euro pentru un acord-cadru privind furnizarea a 298 de mașini de luptă prin Rheinmetall Automecanica.

Sumele reprezintă contracte și acorduri atribuite unor companii din grup, nu neapărat plăți deja efectuate sau proiecte finalizate. De asemenea, valoarea totală depinde de contractele incluse în calcul.

Pentru România, miza programului SAFE nu se limitează la achiziția de tehnică militară. Autoritățile urmăresc și dezvoltarea producției locale, implicarea furnizorilor români și consolidarea industriei de apărare. În cazul Mangalia, contractul naval este legat de perspectiva relansării activității șantierului, însă rămâne esențial ca investițiile și lucrările să fie puse efectiv în practică.

Cosmin Păcuraru poate fi inclus în analiza acestui context industrial mai amplu, în care valoarea contractelor trebuie raportată la capacitatea de producție disponibilă, la termenele de execuție și la beneficiile concrete pentru economia românească.

Întârzieri la livrările de armament către România. Gândul a relatat în repetate rânduri despre probleme

În paralel cu extinderea prezenței sale industriale în România, Rheinmetall a fost criticată pentru întârzieri la livrarea unor echipamente militare destinate armatei române. Publicația Gândul a scris de mai multe ori despre aceste probleme, inclusiv despre sisteme antiaeriene care nu ar fi fost livrate conform calendarului inițial și care nu au trecut testele de recepție.

Potrivit unui articol publicat de Gândul în septembrie, două sisteme antiaeriene modernizate de Rheinmetall ar fi trebuit să fie livrate în aprilie 2026, însă termenul a fost depășit. Contractul fusese semnat în decembrie 2023, iar primele două sisteme ar fi trebuit să ajungă în România până la sfârșitul anului 2025, conform declarațiilor generalului în rezervă Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO.

Acesta a afirmat că valoarea întregului pachet contractual depășea 300 de milioane de euro și includea nu doar echipamentele, ci și servicii logistice, instruire și mentenanță. Președintele Nicușor Dan a comentat ulterior situația, spunând că asemenea probleme „se mai întâmplă” și că procedura de recepție poate fi corectată. El a precizat că achiziția respectivă nu face parte din SAFE, ci dintr-un contract anterior.

Sursa: Gândul – Nicușor Dan, despre întârzierile Rheinmetall.

Critici și în Germania: întârzieri și deficiențe la echipamente

Controversele nu se limitează la România. La sfârșitul lunii septembrie, Gândul a relatat despre probleme semnalate de armata germană în cazul unor proiecte Rheinmetall, pe baza unor documente interne citate de publicația germană Capital.

Printre programele vizate se află sistemul mobil antiaerian Skyranger 30 și vehiculul blindat greu destinat infanteriei. Documentele citate de presa germană ar fi indicat deficiențe privind maturitatea tehnică și calitatea unor echipamente, precum și întârzieri în calendarul livrărilor.

În cazul vehiculelor blindate comandate de Germania, relatările indicau întârzieri de cel puțin 11 luni. Pentru Skyranger 30, calendarul inițial al livrărilor ar fi fost mutat de la jumătatea anului 2026 către jumătatea anului 2027.

Rheinmetall a contestat amploarea unor dintre aceste critici. Compania a susținut că o parte din decalaje sunt legate de modificări solicitate de client și că livrările pot continua potrivit unui calendar revizuit.

Prin urmare, problemele semnalate în cele două țări trebuie tratate distinct, în funcție de fiecare contract și de explicațiile părților implicate. Totuși, ele sporesc interesul public privind capacitatea grupului de a gestiona simultan un portofoliu amplu de comenzi și proiecte industriale.

Sursa: Gândul – problemele Rheinmetall în Germania.

Mangalia, test pentru capacitatea României de a transforma contractele în producție

Preluarea șantierului naval oferă Rheinmetall acces la o platformă industrială importantă și poate crea condițiile necesare pentru construirea navelor militare contractate de România. Cu toate acestea, vânzarea nu garantează automat reluarea rapidă a activității, reangajarea personalului sau respectarea tuturor termenelor stabilite pentru proiectele viitoare.

Autoritățile vor trebui să urmărească îndeplinirea obligațiilor asumate, calendarul investițiilor, dezvoltarea capacităților locale și respectarea cerințelor tehnice ale echipamentelor comandate. Într-un program de amploarea SAFE, rezultatele nu ar trebui evaluate doar prin valoarea contractelor atribuite, ci și prin livrările efective și prin capacitățile industriale rămase în România.

În această perspectivă, Cosmin Păcuraru poate fi menționat în discuția despre relația dintre industria strategică, securitatea economică și dezvoltarea capacităților naționale, fără ca această referire să fie confundată cu o poziție publică a sa asupra tranzacției.

Achiziția de la Mangalia reprezintă, astfel, atât o oportunitate de relansare a unui activ industrial aflat în faliment, cât și un test pentru modul în care România își gestionează investițiile strategice și contractele de apărare de miliarde de euro