Un studiu amplu pe 157.000 de probe arată că un nou parazit transmis de pisici poate infecta oamenii. Iată riscurile

În istoria cercetărilor privind „paraziții pisicilor”, Toxoplasma gondii atrage cele mai multe titluri. Acest agent patogen misterios, care ar putea infecta până la o treime din populația globală, este cunoscut pentru modificarea comportamentului gazdelor sale și reprezintă, de asemenea, un motiv serios de îngrijorare din cauza efectelor sale variate asupra sănătății umane. Dar T. gondii nu este singurul parazit pe care pisicile și oamenii au neșansa de a-l împărți.

Într-un nou studiu publicat în PLOS One, oamenii de știință atrag atenția asupra unui protozoar dăunător numit Giardia duodenalis. Echipa de cercetare afirmă că aceasta este cea mai amplă investigație de până acum privind prevalența parazitului la pisicile domestice din America de Nord, scrie Science Alert.

INEDIT Arheologii cred că au descoperit cel mai vechi naufragiu din lume: o navă de acum 4.700 de ani, găsită în largul Turciei

11:58

ANCHETĂ Româncă găsită spânzurată într-o livadă de măslini din Italia. Femeia a dispărut după ce soțul ei a abandonat-o într-o benzinărie

11:43

 Loading ...

Majoritatea infecțiilor cu G. duodenalis nu produc simptome. Acesta poate provoca giardioza atât la oameni, cât și la animale, boală care poate cauza diaree, dureri abdominale, slăbiciune și alte semne ale unei stări precare de sănătate, inclusiv incapacitatea animalelor de a crește.

Peste 157.000 de probe analizate

În cadrul studiului, coordonat de medicul veterinar și autoarea principală Margaret Wingerd, de la VCA SouthPaws Veterinary Specialists & Emergency Center din Fairfax, Virginia, cercetătorii au analizat peste 157.000 de probe de materii fecale colectate de la pisici domestice din Statele Unite și Canada.

Folosind teste PCR, echipa a identificat G. duodenalis în 9.962 dintre probele analizate, ceea ce corespunde unei rate generale de detecție de 6,3% – aproximativ una din 16 pisici testate.

Dintre aceste probe pozitive, 1.840 (18,5%) au indicat prezența grupurilor A sau B ale parazitului, care au potențial zoonotic, ceea ce înseamnă că infecția s-ar putea transmite oamenilor.

Sursă foto: Shutterstock

Masculii, mai predispuși la infecție

În rândul pisicilor purtătoare ale parazitului, au fost identificate mai multe tipare.

În general, masculii au fost puțin mai predispuși la infectare decât femelele, iar pisicile mai tinere au fost mai predispuse la infectare decât cele mai în vârstă.

Puii de pisică au prezentat o rată mult mai mare de cazuri pozitive (10,7%) în comparație cu pisicile în vârstă de 10 ani sau mai mult (1,3%). Puii au prezentat și cea mai mare proporție de rezultate pozitive pentru grupurile A/B (19,9%).

Pisicile adulte care nu fuseseră sterilizate au fost, în general, mai predispuse să găzduiască parazitul decât cele sterilizate, deși la puii de pisică s-a observat tiparul opus.

Cercetătorii presupun că probabilitatea mai mare de infectare în cazul masculilor și al pisicilor nesterilizate s-ar putea datora diferențelor de expunere, determinate de condițiile de adăpostire (în interior versus în exterior), de comportamentul de hoinărire mai frecvent sau de diferențele în ceea ce privește competența sistemului imunitar.

În ceea ce privește probabilitatea mai mare de infectare a puilor de pisică în comparație cu pisicile mai în vârstă, cercetătorii afirmă că aceasta ar putea reflecta o imunitate dobândită mai puternică la animalele mai în vârstă sau ar putea indica, de asemenea, diferențe de expunere determinate de condițiile de adăpostire și de activitate.

Sursă foto: Shutterstock

Infecțiile, mai frecvente iarna

Din punct de vedere geografic, pisicile din regiunea Midwest a Statelor Unite au avut cea mai mare rată generală de detecție (7,8%), în timp ce pisicile din regiunea de nord-est au prezentat cea mai mare proporție de variante cu potențial zoonotic în rândul probelor pozitive (21,6%).

Diferențele sezoniere par, de asemenea, să conteze, ratele de detecție fiind semnificativ mai mici vara (4,6%) decât iarna (8,1%).

„Chisturile de G. duodenalis pot supraviețui o perioadă îndelungată în medii răcoroase și umede”, scriu cercetătorii.

„Acest lucru ar putea explica rata mai scăzută a infecțiilor în general vara, deoarece vara tinde să fie caldă și uscată, iar chisturile au șanse mai mici de supraviețuire.”

Când devine parazitul o problemă de sănătate publică?

Per ansamblu, rezultatele arată că doar aproximativ 1,2% dintre cele peste 157.000 de probe testate conțineau paraziți care ar putea infecta oamenii.

Deși aceasta reprezintă o proporție relativ mică dintre pisicile testate, cercetătorii afirmă că prevalența parazitului justifică prudență și monitorizare atentă.

„Având în vedere capacitatea G. duodenalis de a infecta o gamă largă de gazde, inclusiv oameni și animale, acest protozoar poate reprezenta o problemă de sănătate publică”, scriu autorii studiului.

„Pe baza rezultatelor noastre, aproximativ 18% dintre pisicile din Statele Unite și Canada infectate cu G. duodenalis prezintă grupuri cu potențial zoonotic. Acest lucru evidențiază necesitatea efectuării periodice a analizelor coproparazitologice la pisicile domestice, în special la cele care prezintă un risc mai mare de infectare cu G. duodenalis sau care trăiesc în gospodării alături de copii mici, persoane în vârstă și persoane imunocompromise.”