Trump vs. Khamenei. „Mulți vor spune că Statele Unite riscă un război amplu și dezastruos” / „Cea mai puternică pârghie a Iranului, PETROLUL”

Decizia lui Donald Trump de a bombarda trei dintre siturile nucleare ale Iranului a fost, probabil, alegerea corectă. Mulți vor spune că Statele Unite riscă un război amplu și dezastruos, dar acesta este departe de a fi un rezultat sigur. În schimb, atacul SUA a fost un efort țintit către un obiectiv limitat și a fost decizia corectă din două motive principale, consideră Emily Harding – director al Programului de Informații, Securitate Națională și Tehnologie și vicepreședinta Departamentului de Apărare și Securitate din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington.

În primul rând, cel mai rău scenariu ar fi lăsarea programului nuclear al Iranului pe jumătate distrus.

„Am urmărit Iranul timp de peste 20 de ani și, în acest timp, Iranul a profitat de fiecare ocazie pentru a se îndrepta inexorabil către o armă nucleară, chiar și în timpul erei Planului Comun de Acțiune Cuprinzător (n.red. – cunoscut și sub denumirea de Acordul nuclear iranian; acord internațional care vizează limitarea programului nuclear al Iranului, asigurând că acesta va rămâne pașnic)”, notează Emily Harding în analiza publicată de CSIS.

ECONOMIE Miliardarul Seamus Fitzpatrick are undă verde de la Comisia Europeană pentru a cumpăra Stada. Firma are o fabrică de medicamente și în România

15:13

CONTROVERSĂ În ciuda sancțiunilor internaționale, Coreea de Nord construiește zgârie-nori, stațiuni de lux și plaje de vis. Rușii sunt singurii turiști străini

15:12

• Iranul vede programul său ca fiind factorul de descurajare suprem.
• Din acest punct de vedere, Iranul are dreptate – tot ce trebuie să facă este să se uite la Coreea de Nord sau la confruntarea din timpul Războiului Rece dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică.
• Când Israelul a început acest război, știa că distrugerea programului nuclear trebuia să fie scopul final, altfel s-ar confrunta cu o cursă iraniană, din ce în ce mai amenințătoare, către o armă nucleară.

„Israelul a spus în repetate rânduri că are un plan de a termina lupta singur, dar alăturarea Statelor Unite cu armele sale mai grele și mai puternice adaugă certitudinea mult așteptată că distrugerea va fi extinsă”, continuă Emily Harding.

„Ayatollahul Khamenei a scurtcircuitat procesul normal de alegere a unui succesor”

În al doilea rând, mai scrie Harding, liderii Iranului sunt mai precauți decât sugerează retorica lor belicoasă. Interesul lor principal este supraviețuirea, în special supraviețuirea regimului revoluționar.

„În mijlocul conflictului, linia militară de succesiune a funcționat bine, iar ayatollahul Seyed Ali Hosseini Khamenei a scurtcircuitat procesul normal de alegere a unui succesor pentru liderul suprem, numind trei nume, dând la o parte procesul tradițional semi-democratic menit să se asigure că regimul său îi va supraviețui. (…)

În 1988, Iranul nu a ripostat când USS Vincennes a lovit accidental un avion de pasageri, interpretând că era vorba despre un avion militar și ucigând 290 de persoane.

• Iranul a răspuns la invazia americană a Irakului și Libiei prin renunțarea la programul său nuclear, în 2003, prin întreruperea propriului program nuclear și intrarea în negocieri în 2004.
• În 2024, când Israelul a demolat efectiv Hezbollah ca forță militară, a făcut puțin pentru a-și apăra intermediarul favorit.
• Confruntat cu o forță copleșitoare, Iranul dă înapoi și alege să trăiască pentru a lupta încă o zi.

Probabil că (n.red. – regimul de la Teheran) va petrece mai mult timp încercând să-și dea seama ce a supraviețuit sub dărâmăturile programului său nuclear și va veni cu o nouă strategie pentru a încerca să-și recâștige o parte din poziția regională șubredă.

Așadar, de ce atacarea Iranului de către SUA a fost, probabil, decizia corectă? Această regiune a lumii a luat în mod repetat întorsături neașteptate. Decizia lui Trump de a bombarda siturile nucleare ale Iranului ar putea avea, de asemenea, costuri neprevăzute dacă oricare dintre următoarele trei scenarii cu probabilitate scăzută se dovedește a fi adevărat”, mai scrie Emily Harding în analiza sa.

Ayatollahul Khamenei | Foto – Profimedia Images

„Închiderea Strâmtorii Ormuz, o victorie à la Pirus pentru Iran”

„În primul rând”, punctează Harding, „este posibil ca atacurile (n.red. – americane) să nu fi funcționat”.

„Aceste arme (n.red. – bombele anti-buncăr) sunt fenomenal de puternice, dar există încă o oarecare incertitudine și se pune întrebarea dacă au pătruns suficient de adânc pentru a distruge Fordow, care este îngropat adânc sub munți, intenționat pentru a proteja cele mai avansate centrifuge ale Iranului.

• Va dura timp până să se confrme că cele șase bombe GBU-57 pe care Statele Unite le-au aruncat asupra sitului nuclear Fordow l-au demolat cu adevărat.
• Iranienii declarat deja că au fost distruse doar tuneluri, ceea ce este aproape sigur neadevărat și nu face decât să invite la alte atacuri.
• Isfahan și Natanz au suferit, de asemenea, pagube provocate de rachetele Tomahawk, dar stabilirea capabilităților nucleare care au supraviețuit va cere, de asemenea, timp.

Bomba anti-buncăr GBU-57 | Foto – Profimedia Images

În al doilea rând, este posibil ca Iranul să considere această serie de evenimente ca pe o amenințare existențială, în ciuda afirmațiilor SUA potrivit cărora nu urmărește o schimbare de regim în Iran, și ar putea decide să riposteze, la întreaga rază de acțiune a rachetelor sale, împotriva instalațiilor americane din regiune și chiar în unele părți ale Europei. (…)

Iranul știe dacă face asta, ar invita la represalii masive, iar Statele Unite câștigă pe această scară de escaladare.

Administrația Trump s-a pregătit, de altfel, pentru posibilitatea acestor atacuri, iar instalațiile militare americane din regiune au fost upgradate. După cum am văzut în Israel, Iranul poate lansa o mulțime de rachete, dar de obicei doar un procent mic dintre acestea lovește ținte.

În al treilea rând, Iranul ar putea folosi cea mai puternică pârghie a sa pentru a riposta împotriva economiei globale – petrolul. Exportă 1-2 milioane de barili pe zi pentru aprovizionarea mondială cu petrol, pe care le-ar putea stopa.

Un pas suplimentar ar putea fi transformarea în realitate a amenințării sale de lungă durată, aceea de a închide Strâmtoarea Ormuz, ceea ce ar afecta și exporturile de petrol din Golf.

Dar aceasta ar fi o victorie à la Pirus pentru Iran. Petrolul este forța sa vitală. În timpul luptelor cu Israelul, se pare că și-a mărit exporturile, nu le-a restricționat, ba chiar a pre-poziționat stocuri plutitoare pentru a se asigura că toți clienții săi din China nu suferă întreruperi ale importurilor.

Orice reconstrucție post-conflict va necesita petrodolari. Fără aceștia, Iranul nu poate oferi servicii unei populații agitate și nu își poate reconstrui rețeaua proxy – Hamas, Houthi, Hezbollah. Supraviețuirea Iranului depinde mult mai mult de menținerea fluxului de petrol decât de un program nuclear”, explică Emily Harding.

Donald Trump | Foto – Profimedia Images

„Trump ar trebui să deschidă larg ușa negocierilor”

Statele Unite ar trebui să analizeze cu atenție rezultatele acestui atac și să se pregătească, în același timp, pentru cele mai bune și pentru cele mai rele scenarii.

Este un moment, scrie Harding, în care ofițerii de informații trebuie să strălucească. O evaluare a pagubelor produse de atacuri ar trebui să fie foarte clară cu privire la ceea ce putem ști cu siguranță despre rezultatele atacurilor și ce este incert.

Dacă atacurile nu au funcționat, cineva va trebui să transmită acest mesaj clar Biroului Oval.

„O problemă mult mai dificilă – legată de informații – este interpretarea intențiilor regimului iranian. Teheranul, probabil, nu știe încă ce vrea să facă pentru a riposta, iar conducerea Iranului nu este un monolit.

În următoarele săptămâni, va avea loc o dezbatere internă aprinsă, iar descifrarea opțiunilor Iranului, a modului în care evoluează această dezbatere și a deciziei finale este o chestiune de informații cu adevărat dificilă.

Administrația Trump ar trebui să acționeze pentru a atenua cel mai rău scenariu posibil și să se pregătească să profite de cel mai bun.

• Dacă prima rundă de atacuri ar fi mai puțin eficientă, Statele Unite ar trebui să fie pregătite să o facă din nou.
• Cerul de deasupra Iranului este încă senin (n.red. – în sensul că aparearea antiaeriană a Iranului este aproape inexistentă), datorită atacurilor israeliene.
• A doua rundă de atacuri ar fi justificată dacă ar evita cel mai rău scenariu posibil, cel în care Iranul continuă cursa pentru a obține o bombă nucleară.

În al doilea rând, administrația americană ar trebui să semnaleze că Statele Unite nu vizează o schimbare de regim, ci doar stoparea programului nuclear iranian.

Interesul principal al lui Khamenei este menținerea în viață a Iranului revoluționar. Este un sistem pe care l-a construit și susținut întreaga viață și va pune supraviețuirea acestuia mai presus de orice.

• Dacă liderul suprem al Iranului crede că poate supraviețui, este mult mai probabil să decidă să nu provoace alte atacuri americane prin represalii masive.
• În plus, este foarte puțin probabil ca schimbarea de regim din exterior să funcționeze.
• Uciderea lui Khamenei și a structurii de conducere va duce la o schimbare de conducere, dar Iranul este un stat robust cu o linie de succesiune stabilită. Sunt pregătiți pentru această posibilitate.
• O schimbare a sistemului iranian trebuie să vină din interior, organic, prin determinarea poporului iranian de a cere ceva mai bun decât ultimii 40 de ani de opresiune.

În cele din urmă, Trump ar trebui să deschidă larg ușa negocierilor. Iranul îi înțelege poziția. Ar trebui să fie dispus să vină la masa negocierilor și să ceară ceva ca măsură de salvare a aparențelor, în schimbul unor inspecții la fața locului ale pagubelor și al unor dovezi continue, verificabile, că programul lor nuclear s-a încheiat.

Probabil că Israelul și-a terminat aproape de tot pachetul de ținte. Eforturile sale au fost încununate de succes, mult mai mult chiar decât se anticipase.

Este timpul să ne consolidăm câștigurile și să punem bazele unui viitor mai pașnic și mai sustenabil, liber de rețelele teroriste iraniene susținute de amenințarea continuă a unei arme nucleare”, încheie Emily Harding.

Foto colaj main – Profimedia Images

Citește și:

O realitate cruntă. Sancțiunile occidentale NU blochează mașina de război a Rusiei. „Putin este constrâns, nu paralizat”

Pe măsură ce noul regim sirian câștigă legitimitate, Rusia lui Putin riscă să rămână în afara „JOCULUI”. „Moscovei îi va fi din ce în ce mai greu”

Operațiunile „Spider`s Web” și „Rising Lion”, un avertisment pentru Occident. „NATO trebuie să ia în considerare aceste lecții”

Domul de Aur al lui Trump, costisitor și ineficient? „Dacă va fi implementat, va fi dezavantajos pentru SUA, atât economic, cât și strategic”

Miliardarul din culise. Cum PROFITĂ de război oligarhul Oleg Deripaska, conectat la sistemul militar-industrial al lui Putin și prieten cu Șoigu