INTERVIU | Actrița Pamela Iobaji, despre primul pas pe scena Teatrului Excelsior: ”Acum, în momentul acesta… în gândurile mele există teatrul”

În teatru – și în artă, în general -, succesul depinde de talent, de muncă, de muncă asiduă, dar și de un dram de noroc, mai pe scurt, să fii la locul potrivit, în momentul potrivit.

Pamela Iobaji este o tânără, foarte tânără și frumoasă actriță care a avut un an profesional foarte bun, și pentru teatru și pentru film, a jucat și în ”Metronom” – în regia lui Alexandru Belc – un film care a ajuns pe covorul roșu la Cannes. Și, nu în ultimul rând,  debutul său ca actriță profesionistă, pe scena Teatrului Excelsior, în spectacolul ”Aproape”, de John Cariani, în regia lui Eugen Gyemant, a trezit nenumărate aprecieri în rândul spectatorilor, dar și al specialiștilor în domeniu.

În ”Aproape”,  spectatorul află povestea a nouă cupluri care, în aceeași seară și în același orășel uitat de hartă, sub aurora boreală, descoperă iubirea, dezamăgirea, tristețea și speranța.

Reporter: Ești printre puținii absolvenți de teatru care ai intrat direct în pâine imediat după facultate. O poveste de succes…

Pamela Iobaji: Este o mare șansă, într-adevăr, și sunt foarte recunoscătoare echipei Teatrului Excelsior  care m-a primit cu brațele deschise și cu încredere.

Reporter: Dar să o luăm cu… începutul. Ai terminat facultatea de curând…

Pamela Iobaji: Am terminat facultatea anul acesta, în iunie. Am terminat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale”, la clasa doamnei profesoare Mihaela Sîrbu și a domnului profesor Florin Grigoraș. Legat de ”Metronom‘, experiența cu acest film a fost foarte frumoasă…

A fost prima dată când am văzut cum este pe un platou de filmare, cum se face un film. A fost o provocare pentru că este vorba despre o perioadă pe care n-am cunoscut-o, pentru că nu eram născută și cumva… am tot auzit povești despre cum a fost și m-am și documentat. A fost foarte interesant să încercăm să aducem în prezent aceea perioadă. A fost o mare bucurie și acum a intrat și pe marile ecrane, din 4 noiembrie…

”Am fost profund impresionată de mediul de aici, de la Excelsior”

Reporter: În același timp, ai început și activitatea teatrală în forță cu spectacolul ”Aproape”. Povestește-ne despre această experiență?

Pamela Iobaji: Am fost profund impresionată de mediul de aici, de la Teatrul Excelsior. Faptul că am intrat într-un grup de actori care m-au primit cu brațele deschise și nu am simțit nicio secundă că sunt nou venită… M-am integrat foarte ușor și ei au fost foarte prietenoși și deschiși. Iar cu Eugen Gyemant a fost la fel. Mă bucur foarte mult că prima mea experiență într-un spectacol de teatru profesionist a fost cu un regizor ca Eugen, foarte înțelegător,  răbdător…

Într-un fel, fiind la început, am venit așa din școală și aveam niște frici, o dorință de a face lucrurile cât mai bine, să fie totul corect și faptul că am ajuns în acest mediu și m-a făcut să mă simt atât de bine, am reușit să-mi depășesc temerile și e din ce în ce mai bine. Îmi place, îmi place mult!

Reporter: Interpretezi două personaje în acest spectacol! Cum le citești și cum le simți? Unul dintre personaje pare să se apropie de vârsta ta, dar celălalt, care are în spate, se înțelege din poveste, o experiență relațională  mai amplă în spate, ți-a pus probleme în interpretare, te-a provocat ?

Pamela Iobaji: Din acest punct de vedere al vârstei, în niciuna dintre scene, nu mi-am pus problema așa… Că aș juca un personaj mai în vârstă decât mine sau cu o experiență de viață mai vastă. Am încercat să mă gândesc la mine, în acea situație de viață. Eu, dacă aș avea un iubit abuziv, eu dacă aș avea o relație lungă cu un băiat și aș vrea să mă ceară în căsătorie… Ceea ce, da, e puțin departe pentru că eu de abia am terminat facultatea și în acest moment mă gândesc mai mult la carieră decât la întemeierea unei familii.

Dar asta nu înseamnă că nu pot să mă gândesc cum va fi în momentul când chiar voi dori să fiu cerută în căsătorie și poate că băiatul, deși mă iubește, nu va face gestul (n.red. – râde) și eu va trebui să-i atrag atenția… Cred că așa a fost!

”Acum asta mi se pare important, să-mi construiesc o carieră”

Reporter: Dar despre viața personală, pentru că tot ne-ai spus că deocamdată te concentrezi pe carieră, ce poți să ne dezvălui?

Pamela Iobaji: Cumva sunt convinsă că o să vină și momentul în care o să mă căsătoresc, să am și copii, dar nu mă gândesc la acest lucru acum. Acum asta mi se pare important, să-mi construiesc o carieră. Acum, în momentul acesta… în gândurile mele există teatrul…

Reporter: Ce personaj visezi să întruchipezi?

Pamela Iobaji: N-aș ști exact să spun, dar cred că mi-aș dori foarte mult să am ocazia să întruchipez un personaj din Cehov. Mi-a plăcut foarte mult semestrul în care l-am studiat pe Cehov. A fost semestrul în care am avut cele mai multe revelații și m-am îndrăgostit cumva de Cehov și de personajele sale… Din ”Ivanov”, Sasha, de exemplu. Am lucrat o scenă la clasă Sasha Ivanov și simt așa, cumva, că am început să descopăr niște lucruri care s-au limitat la o simplă scenă, la clasă, scenă care dura 10 minute. Șansa de putea descoperi cum e să întruchipez acest personaj într-un spectacol întreg ar fi altceva, ar fi nivelul următor, un pas important… Eu zic Sasha, dar de fapt Cehov, orice, îmi place mult.

Reporter: În facultate am văzut că ai interpretat Julieta, în ”Romeo și Julieta”… Cum te-ai simțit în pielea acestui personaj tragic, dar atât de frumos?

Pamela Iobaji: A fost o mare bucurie când am aflat că o să o joc pe Julieta. A fost și o mare teamă pentru că, fiind Shakespeare, îmi imaginam că o să fie greu, dificil. E un limbaj nu foarte accesibil, sunt idei simple spuse în cuvinte multe, versuri, e o poezie, e foarte frumos și tocmai de asta mă gândeam că o să fie foarte greu. Dar am avut foarte mare noroc cu doamna profesoară Mihaela Sîrbu, care a regizat acest spectacol și cumva l-a adus aproape de noi. Și noi l-am făcut, în ceea ce privește decorul, din niște practicabile, costumele erau mai mult sau mai puțin niște costume de mișcare și am învățat lejeritatea de a ne exprima, am învățat să nu mă mai sperie faptul că limbajul e poetic. A fost un exercițiu bun pentru anul III. Și faptul că am făcut ”Romeo și Julieta” spectacol de licență și faptul că l-am jucat foarte mult…

Am fost în turneu, am jucat în Miercurea Ciuc, Timișoara, Craiova. L-am jucat și în Baia Mare, orașul de unde sunt eu. A fost foarte emoționant să-mi văd profesorii de liceu, prietenii, familia. Am mai jucat în Belgrad, în București de foarte multe ori și a fost bine… Mi-a fost foarte frică, era și pandemia care tocmai trecuse, dar nu știi niciodată dacă… Mă gândeam, sper să  nu-mi afecteze anul! Și am avut noroc și cu cele două spectacole de regie, ”Disney Thriller” – regia Monica Stoic – și ”Chip de foc”, în regia lui Răzvan Enciu. În ambele joc o soră nu foarte întreagă la cap…  Au fost aceste trei spectacole și anul meu III a fost foarte plin și am descoperit foarte multe lucruri și am căpătat un soi de încredere în mine și faptul că am primit și aprecieri sau confirmări din nou mi-au dat curaj, acum la început de drum…

Reporter: Și acum ai început în forță cu ”Aproape”.

Pamela Iobaji: Da. Și sunt foarte încântată de tot ce se întâmplă.

”Eu vreau să vină din Baia Mare în București, să mergem împreună la teatru…”

Reporter: Și, în afară de teatru, repetiții și spectacole, cum îți petreci timpul liber?

Pamela Iobaji: Mă apucasem să învăț să cânt la pian și am mers așa o bucată de vreme, dar după aceea am abandonat, din păcate. Mă bate gândul să-mi iau o orgă, să o am eu acasă, să încep să exersez pentru că întotdeauna mi-am dorit să cânt la un instrument și cumva sunt supărată pe mine că nu am început mai devreme, când eram mică și era mai ușor.

Citesc și merg la teatru foarte mult! Acest lucru mi se pare foarte important și îmi place, îmi place foarte mult! Chiar, până când ne-am apropiat de premiera la ”Aproape”, am avut, cred, 14 zile din care numai două nu am fost la teatru. Și mai și trag oameni după mine, prieteni. Părinții mei, nu știi cât îi bat la cap. Eu vreau să vină din Baia Mare în București, să mergem împreună la teatru…

Reporter: Au venit să te vadă în ”Aproape”?

Pamela Iobaji: N-au reușit să vină la premieră, dar vin acum în noiembrie. Și cu  frații mei gemeni!

Reporter: Te simți departe de familie?

Pamela Iobaji: De fapt, eu sunt în București de trei ani. Doar un semestru am stat acasă, cât a fost pandemia, dar mă simt bine în București și voiam, voiam să ajung aici. Îmi place foarte mult orașul meu și zona din care vin și m-am bucurat de o adolescență foarte frumoasă, dar voiam să plec și să fac facultatea în alt oraș.

Bucureștiul m-a atras dintotdeauna, e mai greu pentru că e distanța mare și fac cam douăsprezece ore până acasă, la Baia Mare, cu trenul. Și în timpul facultății era greu să fac două nopți pe tren ca să stau câteva ore acasă. Dar nu-mi pare rău și mă duc cât pot de des acasă. Acum am aici prieteni, colegi, și oameni din Baia Mare care s-au mutat și ei în București, așa că nu mă mai simt departe de familie.

Citește și: 

• INTERVIU | Actrița Oana Predescu: ”Boxul, o manifestare foarte deșteaptă de a-ți elibera toate tensiunile”
• INTERVIU | Actrița Loredana Cosovanu, despre iubire: ”Lasă lucrurile să se întâmple și miracolul se înfăptuiește”
• Regizorul Vlad Cristache: „Teatrul e o artă instinctivă”