În data de 16 februarie 2026 s-au împlinit 2 ani de la moartea moartea disidentului rus Alexei Navalnîi într-o colonie penală din Arctica rusă. Acesta ispășea o pedeapsă de 19 ani de închisoare, pe care o eticheta, de fiecare dată, ca fiind motivată politic. The Insider a descoperit documente care confirmă că Navalnîi a prezentat simptome de otrăvire în ultimele ore de viață: dureri abdominale severe, vărsături, convulsii și pierderea cunoștinței.
Potrivit specialiștilor, acestea sunt exact simptomele care apar în cazul otrăvirii cu epibatidină.
În data de 14 februarie 2026, Regatul Unit, Suedia, Franța, Germania și Olanda au emis o declarație comună prin care au confirmat că laboratoarele lor au detectat în probele biologice ale lui Navalnîi epibatidina, o toxină mortală prezentă în pielea broaștelor-săgeată din Ecuador. (vezi AICI cele mai mari 5 investigații ale lui Alexei Navalnîi)
Simptomele descrise de Varapaev sunt în concordanță cu cele care ar fi fost de așteptat dacă Navalnîi ar fi fost otrăvit. Cu toate acestea, într-o versiune ulterioară (și finală) a raportului, toate mențiunile despre durerile abdominale, vărsăturile și convulsiile lui Navalnîi au fost eliminate.
Generalul Vladimir Kondratiev, directorul Institutului de Stat de Cercetare pentru Chimie Organică și Tehnologie din Rusia (GosNIIOKhT), a publicat încă din anul 2014 un articol despre testarea epibatidinei, toxina care ar fi fost folosită pentru otrăvirea lui Alexei Navalnîi.
Alexei Navalnîi – notează The Insider – a supraviețuit tentativei de asasinat prin otrăvire cu Novichok datorită intervenției rapide a paramedicilor ruși, care i-au administrat atropină, un antidot neurotoxic, după ce i-au văzut simptomele.
Potrivit chimiștilor, epibatidina a fost aleasă pentru eliminarea lui Navalnîi, în 2024, tocmai pentru că era singura substanță testată temeinic, fără antidot cunoscut.
În 2013–2014, institutul de cercetare GosNIIOKhT a publicat două lucrări despre epibatidină. Prima s-a concentrat pe sintetizarea otrăvii, în timp ce a doua s-a ocupat de testarea efectelor acesteia asupra organismului.
„Tabloul clinic al intoxicației a fost caracterizat prin următoarele simptome: agitație motorie, tremor, respirație rapidă (dificultăți de respirație ca răspuns compensatoriu care indică detresă respiratorie), prostrație, convulsii, decubit lateral, opistotonus, stop respirator și deces.
Dezvoltarea simptomelor de intoxicație a fost rapidă, apărând în 10-30 de secunde, în timp ce o reducere a simptomelor a fost observată după 30 de minute. După aceea, animalele au prezentat convulsii scurte sau deloc.
Animalele au rămas letargice, cu ataxie și adinamie timp de câteva ore. Până în ziua următoare, starea animalului nu a diferit de cea inițială”, se precizează în cea de-a doua lucrare, potrivit The Insider.
Un chimist rus a explicat pentru The Inisider de ce epibatidina fost aleasă pentru a fi utilizată împotriva lui Alexei Navalnîi.
„Alegerea epibatidinei este perfect clară pentru mine: are un inel biciclic, iar compușii biciclici nu au antidoturi. Cu alte cuvinte, au vrut să garanteze un rezultat letal.
Cred că, cel mai probabil, otrava a fost amestecată în mâncare. Aplicarea topică este foarte dificil de dozat, iar în apă ar putea produce un gust ciudat sau o ușoară schimbare de culoare, dar în mâncarea din închisoare ar fi trecut neobservată”, a explicat chimistul rus.
Unul dintre coautorii studiului despre epibatidină, generalul Vladimir Kondratiev (șeful GosNIIOKhT la acea vreme), este expert în arme chimice.
Institutul său nu numai că a contribuit la dezvoltarea agentului neurotoxic Novichok – așa cum arată înregistrările telefonic -, dar în zilele otrăvirii lui Navalnîi cu Novichok, în august 2020, Kondratiev era în contact regulat cu Artur Zhirov, directorul SC Signal, care ar fi sintetizat personal lotul de Novichok folosit de agenții FSB și s-ar fi consultat cu asasinii, în timp real, în ziua otrăvirii, notează The Insider.
„Institutele precum GosNIIOKhT sunt conduse în mod tradițional fie de personal militar, fie de persoane strâns legate de armată.
Acestea au puțin interes pentru aspectele medicale, iar toate cercetările sunt invariabil concentrate pe potențiale aplicații pentru armată sau servicii speciale.
Îi cunosc pe majoritatea autorilor: Stankov este șeful departamentului analitic, Kondratiev era pe atunci directorul GosNIIOKhT, Derevyagina și Dvoretskaia sunt analiști, iar Pavel Kazakov este adjunctul pentru științe.
Nu-l cunosc pe Semchenko – trebuie să fie de la vreun institut medical, aparent inclus pentru a justifica presupusul scop «farmaceutic» al studiului”, a mai declarat chimistul rus pentru The Insider.
RECOMANDAREA AUTORULUI: