O serie de represalii împotriva unor bloggeri ruși pro-război pare să fie în concordanță cu logica neutralizării amenințărilor înainte ca acestea să devină prea grave. Dar o privire mai atentă dezvăluie, totuși, că fiecare caz a avut propria motivație clară.
Bloggerii pro-război din Rusia cad din ce în ce mai mult sub presiunea represiunii statului, fiind etichetați drept „agenți străini” sau acuzați în temeiul legilor din Rusia care combat un așa-zis extremism, notează jurnalistul Andrei Pertsev pentru Carnegie Endowment for International Peace.
„Se pare că sprijinul pentru război și loialitatea publică față de conducerea țării nu mai reprezintă o apărare fiabilă împotriva persecuției”, punctează acesta.
„Însă o examinare mai atentă a fiecărui caz de represiune împotriva bloggerilor despre război dezvăluie că rădăcina nu se află în temerile Kremlinului, ci în conflictele individuale privind alocarea resurselor de voluntari în scădere. Între timp, este în avantajul Kremlinului să creeze impresia unei lupte împotriva radicalilor pro-război, liniștind astfel publicul obosit de conflict”, continuă Andrei Pertsev.
De la invadarea Ucrainei, în Rusia a apărut un nou tip de personalitate a rețelelor sociale, cea a bloggerului pro-război. Deși adesea sunt numiți „corespondenți de război” în limba rusă, aceștia nu sunt angajați de organizațiile media și își desfășoară activitatea pe front.
„Acum, însă, o serie de evenimente din ultimele luni au dat naștere la speculații că a început un val de represiune împotriva comunității de bloggeri pro-război.
Având loc într-un moment în care sunt zvonuri despre un posibil progres în negocierile cu Statele Unite privind Ucraina, aceste evoluții ar putea părea să indice că Moscova a decis că, având în vedere relațiile îmbunătățite cu președintele american Donald Trump, eforturile „ultrapatrioților” sunt acum contraproductive”, mai scrie Andrei Pertsev în analiza sa.
Conținutul de pe aceste canale poate fi foarte critic la adresa angajaților Ministerului Apărării sau a unor comandanți, pentru că nu au suficientă grijă de trupele lor sau fac greșeli pe câmpul de luptă.
Acțiunile oficialilor guvernamentali – cum ar fi blocarea utilizării aplicațiilor de mesagerie sau creșterea taxelor – sunt uneori puse la îndoială. Totuși, dincolo de toate, bloggerii ruși pro-război fac întotdeauna o demonstrație de susținere a președintelui Vladimir Putin.
„De obicei, bloggerii de război solicită doar schimbări tactice: alocarea mai multor resurse pentru aprovizionarea frontului, sprijinirea voluntarilor, consolidarea cenzurii și așa mai departe. Dar unii se abat, ocazional, în domeniul strategiei, cerând o mobilizare generală și o tranziție completă a economiei către un nivel de război.
Prin urmare, în comparație cu bloggerii extrem de militanți, politicile lui Putin par destul de echilibrate – la fel cum au fost și în comparație cu cerințele NLM. Între timp, denunțurile la adresa figurilor culturale „insuficient patriotice” și a activiștilor opoziției sunt, de asemenea, utile autorităților”, continuă Andrei Pertsev.
Până acum, nu există nimic care să sugereze că Kremlinul vede vreo amenințare din partea „patrioților furioși” – chiar dacă se semnează un acord de pace. Unele dintre cele mai populare bloguri pro-război au peste un milion de abonați, dar publicul celor mai mari canale se suprapune și nu toți abonații susțin războiul.
Adevărații susținători ai bloggerilor pro-război reprezintă doar o mică parte a societății ruse și chiar și acest segment este în mare parte pasiv, așa cum recunosc bloggerii pro-război înșiși atunci când se plâng de lipsa donațiilor, de exemplu.
„În consecință, este greu de imaginat că bloggerii pro-război incită la proteste în masă. Ultrapatrioții ruși sunt mai paternaliști decât rebeli: pot să se plângă de stat, dar se supun voinței sale și vor continua să-l susțină pe Putin indiferent de situație.
O privire mai atentă asupra seriei de atacuri asupra bloggerilor pro-război din această toamnă nu dezvăluie o campanie coordonată a Kremlinului pentru a neutraliza potențiala amenințare pe care o reprezintă, ci faptul că fiecare caz de persecuție a fost precedat de propriile circumstanțe unice.
La rândul ei, Kobeleva a fost amendată pentru „discreditarea armatei” după ce l-a criticat pe Alaudinov, care amenințase cu acuzații penale împotriva celor care „destabilizau țara” din interior, scriu despre eșecurile armatei ruse și critică batalionul său Akhmat – iar aceasta reprezintă o proporție semnificativă a bloggerilor de război din Rusia”, explică Pertsev în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Cauzele profunde ale acestor conflicte sunt pur economice. Bloggerii pro-război și Soloviov susțin cu toții vehement războiul, dar se luptă pentru resurse: în acest caz, pentru diminuarea donațiilor pentru front.
Roman Aliokhin a fost, de asemenea, implicat în strângerea de fonduri pentru front și s-a ciocnit cu Soloviov. Aliokhin, care locuiește în regiunea Kursk, la granița cu Ucraina, are legături și cu fostul guvernator al regiunii, Roman Starovoit, și în special cu succesorul său, Alexei Smirnov (Aliokhin a fost consilierul oficial al lui Smirnov).
„După demisia lui Smirnov, Aliokhin a continuat să vorbească foarte bine despre el (în detrimentul noului guvernator regional, Alexander Khinshtein).
Cu alte cuvinte, acestea sunt cazuri individuale, izolate, posibile deoarece o parte dintr-un conflict intern are patroni sau parteneri în forțele de securitate ale Rusiei și, prin urmare, poate cere o favoare împotriva adversarilor săi.
Pretinsa luptă a Kremlinului împotriva corupției este structurată în mare parte în același mod: nu există nicio perspectivă ca mituirea să fie eradicată cu adevărat în curând, dar mass-media de stat și pro-guvernamentală relatează în mod regulat despre arestările oficialilor.
De regulă, acești birocrați au căzut pur și simplu victime ale unor certuri interne și ale unei represiuni similare. Însă statul consideră că este mai avantajos să se prefacă că acestea nu sunt incidente izolate, ci o campanie planificată, de amploare”, încheie Andrei Pertsev.
Foto main – Profimedia Images
RECOMANDAREA AUTORULUI: