Rusia vs. Ucraina, diplomație turbulentă și avertisment al istoriei recente. Moscova a încălcat Memorandumul de la Budapesta și Acordurile de la Minsk. „Slăbiciunea Europei, expusă dureros. SUA stabilește termenii negocierilor”

O săptămână tumultoasă a consumat multă energie, a schimbat puțin și a expus slăbiciunea Europei. Pe 19 noiembrie 2025, secretarul armatei americane, Dan Driscoll, a prezentat un plan de pace în 28 de puncte – cel mai detaliat de până acum – pentru a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina.

Deși originile planului și autorul său sunt obscure, se pare că a apărut în urma discuțiilor dintre trimisul rus Kirill Dmitriev, trimisul special al SUA Steve Witkoff și ginerele președintelui Donald Trump, Jared Kushner. Textul era plin de contradicții, ambiguități și erori care trădau o lipsă de expertiză juridică sau diplomatică, notează Nigel Gould-Davies – cercetător senior pentru Rusia și Eurasia la Institutul Internațional pentru Studii Strategice.

• Unele părți sugerau traducerea directă din limba rusă, în timp ce altele se inspirau din recentul plan de pace pentru Gaza, care aborda un conflict fundamental diferit.
• Chiar și statutul său – atât un „memorandum”, cât și „obligatoriu din punct de vedere juridic” – era neclar.

FLASH NEWS USR-PNL-UDMR, care au împreună 30% la vot, îl propun pe Mureșan premier pentru că „asta vor românii”

17:00

FLASH NEWS Lasconi îl numește „marioneta sistemului” pe Nicușor Dan, de Ziua Drapelului: „Dacă nu iubești nimic, cum să te iei la trântă cu sistemul?”

16:52

„Termenii favorizau puternic Moscova. Rusia ar câștiga teritorii ucrainene (și, deși nedeclarat, locuitori) dincolo de ceea ce ocupa deja, ar recâștiga acces deplin la economia globală, și ar beneficia de o amnistie pentru crime de război. Statele europene, deși nu au fost consultate, ar fi împiedicate să desfășoare forțe în Ucraina, obligate să ridice sancțiunile și să ofere Americii active rusești înghețate deținute în sistemele financiare europene. Ucraina s-ar confrunta cu restricții privind dimensiunea armatei sale și nu ar primi garanții de securitate credibile”, notează Nigel Gould-Davies la începutul analizei sale.

„Diplomația volatilă a Americii subminează credibilitatea oricăror angajamente de securitate”

Discuțiile dintre SUA și Ucraina de la Geneva, din 23 noiembrie 2025, inițial tensionate, au produs un plan revizuit în 19 puncte, care a păstrat o mare parte din original intact.

Se pare că două chestiuni rămân nerezolvate și așteaptă decizii la cel mai înalt nivel: teritoriul și garanțiile de securitate.

„Acestea au fost întotdeauna problemele cheie. Ucraina ar putea fi de acord cu o pierdere de facto a teritoriului în schimbul unor asigurări solide de protecție împotriva viitoarelor agresiuni.

Cu toate acestea, Rusia nu urmărește doar un mic câștig teritorial – suprafața pe care o susține ar adăuga abia 0,7% la masa sa terestră recunoscută -, ci subordonarea deplină a Ucrainei ca entitate politică și culturală.

Moscova nu ar fi de acord cu garanții de securitate pentru Kiev care ar pune în pericol acest obiectiv.

• Contradicția dintre aceste două poziții a stat la baza tuturor negocierilor de pace din 2022 încoace.
• Frenezia redactării și negocierilor nu a rezolvat-o și, într-un anumit sens, a făcut-o mai dificil de soluționat.
• Diplomația volatilă a Americii subminează credibilitatea oricăror angajamente de securitate pe care Washingtonul le-ar putea oferi.
• Ucraina nu poate fi sigură că un președinte care impune o pace nefavorabilă ar risca ulterior un război în numele său în cazul în care Rusia ar încălca termenii.

Războiul se va încheia doar dacă slăbiciunea îi va obliga pe oricare dintre combatanți – sau pe amândoi – să își schimbe poziția. Dacă Ucraina se confruntă cu un colaps ireversibil, ar putea fi de acord cu o pace care să evite un dezastru imediat cu prețul unei vulnerabilități permanente.

Dacă Rusia se confruntă cu o criză sistemică majoră pe plan intern din cauza presiunilor generate de războiul major și de sancțiuni, ar putea fi obligată să își modereze obiectivul de a domina Ucraina”, continuă Nigel Gould-Davies.

„Rusia nu se confruntă cu o criză imediată”

Totuși, niciuna dintre perspective nu este iminentă. Deși Ucraina se confruntă cu eșecuri pe câmpul de luptă, resursele sale nu sunt aproape de epuizare. Determinarea de a rezista rămâne puternică, iar majoritatea ucrainenilor înțeleg consecințele umane ale ocupației rusești.

Scandalul de corupție care a izbucnit la Kiev chiar înainte de apariția planului de pace dăunează statutului administrației președintelui Volodimir Zelenski, dar – dacă acest lucru nu escaladează într-o criză națională de moral care pune în pericol efortul de război al Ucrainei – nu îl va obliga să semneze o „pace proastă”.

„Nici Rusia nu se confruntă cu o criză imediată. Distorsiunile economice se intensifică, iar dependența Rusiei de veniturile din petrol prezintă o vulnerabilitate tot mai mare pe măsură ce deficitul bugetar cauzat de război crește.

• În mod ironic, America contribuie la combaterea acestei situații chiar dacă pune presiune pe Ucraina.
• Primele sancțiuni din cel de-al doilea mandat al lui Trump – asupra celor mai mari două companii petroliere din Rusia – au intrat în vigoare odată cu sosirea lui Driscoll la Kiev.
• Atacurile ucrainene asupra infrastructurii petroliere, ajutate de serviciile secrete americane, le exacerbează impactul.
• Cu toate acestea, aceste măsuri legale și cinetice împotriva intrărilor de petrodolari ai Rusiei nu sunt încă suficiente pentru a induce o criză.
• Rusia reprezintă în continuare o amenințare existențială în fața căreia Ucraina se angajează să reziste.

Diplomația continuă. Witkoff va vizita Moscova săptămâna viitoare, iar Zelenski ar putea vizita Casa Albă. Dar Trump pare mai puțin implicat în acest plan decât în ​​diplomația sa anterioară din timpul războiului și a dat dovadă de flexibilitate. Înalți oficiali ruși insistă că Moscova nu va face concesii. Președintele Vladimir Putin susține că Ucrainei îi lipsește un guvern legitim care să poată semna un acord.

Între timp, Ucraina își exprimă recunoștința față de America pentru planul de pace, în timp ce lucrează pentru a negocia eliminarea unor termeni inacceptabili. Dacă aceste discuții eșuează, așa cum au fost cele anterioare, întrebarea va fi atunci pe cine va învinovăți Trump și ce consecințe vor urma”, avertizează Nigel Gould-Davies.

„Europa este marginală în diplomația războiului”

Există trei lecții mai ample, mai scrie Nigel Gould-Davies în analiza publicată de IISS.

„În primul rând, America domină în continuare diplomația acestui război și stabilește termenii negocierilor – chiar și atunci când are o propunere defectuoasă, născută dintr-un proces haotic.

Ucraina și Europa nu îndrăznesc să spună „nu”; pot spune doar „da, dar…”, obligându-le să investească într-un proces care are puține șanse de succes.

În al doilea rând, deși Trump nu a avut prea mult de-a face cu pregătirea acestui plan, el a încercat din nou să pună capăt războiului, în principal prin presiuni asupra Ucrainei.

Este o teorie a păcii la care Trump revine în mod repetat, în ciuda eșecurilor sale anterioare și a semnelor de frustrare crescândă față de Putin, după summitul nereușit din Alaska.

În al treilea rând, slăbiciunea Europei a fost dureros expusă. Postura Europei este una de dependență reactivă, mai degrabă decât de autonomie strategică.

Deși este principala sursă de sprijin economic și militar al Ucrainei, Europa este marginală în diplomația războiului și nu a făcut mai mult decât să ofere amendamente la proiectul de plan de pace al Americii.

• Eșecul său de a conveni asupra unui plan de utilizare a activelor financiare rusești înghețate pentru a sprijini Ucraina a permis SUA să solicite aceste active pentru uz propriu, ca investiții postbelice.
• Dacă Uniunea Europeană nu își poate impune planul luna viitoare, Ucraina se va confrunta cu un deficit bugetar de 60 de miliarde de dolari americani în următorii doi ani, ceea ce îi va afecta grav capacitatea de a purta războiul eficient.

Această diplomație marchează a treia încercare internațională majoră de a reglementa relațiile de securitate ruso-ucrainene, după Memorandumul de la Budapesta din 1994, în baza căruia Ucraina a renunțat la armele sale nucleare în schimbul unor garanții de suveranitate, și Acordurile de la Minsk din 2014-2015, care au dus la un armistițiu după prima invazie a Ucrainei de către Rusia.

Ambele au eșuat atunci când Rusia le-a încălcat. Actuala încercare de a pune capăt celei de-a doua invazii a Rusiei este mai haotică decât oricare dintre acestea. Acest lucru lasă puțin loc pentru optimism”, încheie Nigel Gould-Davies.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Turcia își consolidează puterea navală. TCG Hızırreis, al doilea submarin din clasa Reis, intră în serviciu. „Crește descurajarea regională în Mediterana de Est, Marea Egee și Marea Neagră”
• Polonia nu bate pasul pe loc și a încheiat un contract de 500 milioane dolari cu SUA. Rachetele AIM-120D-3 AMRAAM vor înarma avioanele de vânătoare F-35A, dar polonezii plusează și vor să cumpere elicoptere de atac AH-64 Apache
• Rețelele radar americane și aliate din Pacificul de Vest, sub amenințarea Chinei. A fost testată drona antiradar ASN-301. „O orbire radar temporară sau permanentă, atacuri coordonate, avertizări minime”
• În vreme de război, Zelenski luptă pe mai multe fronturi. Tactici DURE în campania de eliminare a „greilor” regionali. „Echipa președintelui utilizează instrumente cu temeiuri juridice șubrede”