În Parlamentul României a fost depus un proiect de lege privind sancționarea hărțuirii sexuale, chiar în lipsa unui raport de muncă. La nivel legislativ, sunt în vigoare diferite acte normative care sancționează hărțuirea, hărțuirea morală și hărțuirea sexuală la locul de muncă.
Există, însă, un adevărat „hățiș legislativ” care ar trebui armonizat, iar competențele fiecărei instituții abilitate pe aceste segment clarificate corespunzător.
În exclusivitate pentru Gândul, profesorul universitar Cristian Jura – fost secretar de stat, fost membru al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) – a prezentat punctual aceste acte normative.
„Cred că merită amintită și ceea ce se numește «hărțuire stradală». A fost introdusă prin Legea nr. 232/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbați.
Dar și Legea nr. 69/2024 pentru ratificarea Convenției nr. 190/2019 privind eliminarea violentei si a hărțuirii în lumea muncii. A fost adoptată la cea de-a 108-a sesiune a Conferinței Internaționale a Muncii a Organizației Internaționale a Muncii, la Geneva la 21 iunie 2019”, a declarat Cristian Jura, în exclusivitate pentru Gândul.
Cristian Jura a mai explicat că, din punct de vedere legislativ, România are 6 texte de lege care definesc diferite tipuri de hărțuire.
„Numai din cele enumerate mai sus, putem identifica cu ușurință nu mai puțin de 6 texte de lege care definesc și sancționează diferite tipuri de hărțuire.
Asta fără a mai aminti Legea nr. 167 din 7 august 2020 pentru modificarea și completarea OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și pentru completarea art. 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.
Nu trebuie să uităm nici Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă sau Legea 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii”, a mai spus Cristian Jura.
Subiectul „hărțuire” este unul complex, iar Cristian Jura a încercat să ofere, pentru Gândul, o abordare sistematică, tocmai pentru ca prevederile legilor să fie cât mai clare.
„Aș începe cu Codul muncii, care prevede că hărțuirea constă în orice tip de comportament care are la baza unul dintre criteriile protejate și care are ca scop sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator .
În OG 137/2000 există nu mai puțin de 8 articole dedicate hărțuirii.
Aș menționa doar definiția generală a hărțuirii: orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”, a mai explicat Cristian Jura.
Totodată, prin Legea nr. 167/2020 au fost introduse 7 articole diferite referitoare la hărțuirea morală la locul de muncă.
„Hărţuirea morală la locul de muncă se sancţionează disciplinar, contravenţional sau penal. Poate lua următoarele forme:
Constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. în înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă”, a mai declarat Cristian Jura.
Potrivit Legii 202/2002, prin hărțuire se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei. Rezultă lezarea demnității persoanei în cauza și se creează unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
Prin hărțuire sexuală se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
„Mai există și alte prevederi referitoare la hărțuire psihologică, stereotipuri de gen și violență de gen. Codul penal sancționează hărțuirea și hărțuirea sexuală în două articole distincte:
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”, a precizat Cristian Jura.
„Ultimul text pe care aș dori să îl amintesc”, a mai declarat Cristian Jura, „se referă la «hărțuirea stradală»”.
„Practic, este interzis orice comportament de hărţuire, hărţuire sexuală sau hărţuire psihologică definite conform prezentei legi (Legea 202/2002), atât în public, cât şi în privat.
S-a edificat un sistem destul de complex de combaterea a hărțuirii, hărțuirii morale și hărțuirii sexuale la locul de muncă.
Este un sistem în care constatarea și sancționarea sunt împărțite între:
Dar cred că va fi nevoie la un moment dat de un proces de armonizare legislativă a acestor definiții și de o mai bună clarificare a competențelor”, a încheiat Cristian Jura, în exclusivitate pentru Gândul.
RECOMANDAREA AUTORULUI: