Interviul acordat de cunoscutul avocat Marian Nazat pentru Gândul Exclusiv evidențiază multe dintre trăsăturile de “caracter “ ale sistemului judiciar. Cunoscând din interior zbaterile unei societăți care a ieșit din agonia dictaturii cu visul frumos al nașterii unui Stat de Drept și a unei democrații autentice, avocatul de azi, Marian Nazat, care și-a început cariera în magistratură ca procuror, până în 1997, când a demisionat din silă față de politizarea parchetelor, are multe de spus. Analiza lui Nazat vine să contureze, încă o dată, imaginea unei țări pierdute pe mâna liderilor de aici și din afara ei, care are nevoie urgentă de schimbare, de primenire, de exorcizare a unor vechi obiceiuri distrugătoare societal.
Din cartea în două volume lansată, recent, de Marian Nazat se desprind idei precum cea legată de modul în care scriitorul vede America precum fața Rusiei în aceeași oglindă. În anchetele realizate ca procuror, av. Nazat a avut și cooperări internaționale, precum cazul unor imigranți morți în condiții suspecte. Și a descoperit că Tărâmul Făgăduinței nu este ceea ce visa.
“Sigur, nu vă ascund că, până în 1990, America era și pentru mine Tărâmul Făgăduinței, iar în 1993, când am făcut parte din grupul de juriști, un schimb de experiență de cinci săptămâni mi se părea că l-am prins pe Dumnezeu de barbă. Ușor-ușor, am început să înțeleg cum funcționează sistemul lor. Am citit foarte mult și mi-am dat seama că între Uniunea Sovietică de altă dată, Rusia de acum și America, nu dintotdeauna, din 1945 încoace, deci de un secol, nu este nicio diferență. Ba da, este una minoră.
Unii beau whisky, alții beau vodka, alții sunt demagogi exemplari și mă refer la americani, care, sub sloganurile acestea cu democrația, libertatea… au reușit să păcălească o lume întreagă și de asemenea ne-au păcălit cu filmele turnate la Hollywood, care reprezintă falanga cea mai puternică a propagandei americane. Rușii, sunt mai fruști, nu-și ascund intențiile.
Observăm această brută, niște brute și în războiul din Ucraina. Ei nu se dezmint, însă, mie îmi displace teribil. Mă enervează la culme acest dublu standard în privința judecății celor doi mardeiași planetari. Românii îi susțin foarte mulți și mă refer la cercurile oficiale, sunt pro-americani fără nicio nuanță și sunt anti-ruși. Nu trebuie să fim cu nimeni. Are o carte excepțională Alexandr Zinoviev,«Homo Sovieticus». El spune acolo că «Vai de șoricelul care se bagă între doi elefanți, riscă întotdeauna să fie strivit». Ori, noi ne-am băgat, din punctul meu de vedere, fără nicio noimă, între cei doi elefanți, american și rus, și avem toate șansele să fim striviți iarăși”.
În privința “șoriceilor” din Parchetul General, adică a unor procurori precum Marius Iacob și Gheorghe Cornescu, care l-au criticat pe Marian Nazat chiar în rechizitoriul prin care Călin Georgescu a fost trimis în judecată pentru infracțiuni ce țin de securitatea națională, considerând în mod eronat că Nazat este avocatul fostului candidat la prezidențiale și că a folosit o “abordare pamfletară” si un stil literar care “substituie analiza juridică riguroasă extrem de necesară”, Marian Nazat a fost întrebat ce gust amar i-a lăsat această critică absurdă pe care i-au făcut-o doi foști colegi de parchet.
“Sunt la vârsta la care nu mai bag în seamă prostiile unora. Un autor de materiale publicistice să fie analizat din punct de vedere literal, m-a uimit și pe mine. Nu știam pe cei doi că au astfel de gusturi literare, că au astfel de preocupări. Poate e o frustrare personală și nu știu, nu m-am gândit și nici nu mă interesează. Însă, nu văd ce rost avea în rechizitoriu trimiterea la un articol și alte neadevăruri de acolo, inclusiv acela că aș fi avocatul unui inculpat. Nu sunt avocatul său. Mi-ar fi plăcut să fiu avocatul lui Georgescu, deși n-am nicio simpatie pentru politician, dar din punctul meu de vedere, rechizitoriul este o bagatelizare, ca să folosesc termenul utilizat de autorii rechizitoriului, a unei situații factuale.
Și am citit cu mare atenție dosarele în care pentru fapte similare s-au pronunțat hotărâri de condamnare împotriva multor așa-ziși turbulenți ai ordinii și liniștii publice din anii ‘30 încoace. Sunt trase la indigo, deci ne învârtim în același cerc vicios și iarăși cercul acesta vicios se strânge în jurul acestei probleme, acestei obsesii naționale a loviturii de stat. Avem obsesia loviturii de stat din 1989 și iarăși revine tema în discuție acum, cu presupusa lovitură de stat pe care ar fi dorit-o să o dea un grup de zurbagii cu pancarte și cu tot felul de materiale publicitare.
Călin Georgescu, Horațiu Potra și mercenarii acestuia au fost trimiși în judecată în dosarul în care sunt acuzați, de PICCJ, de tentativă la lovitură de stat. Acuzația aceasta a trezit multe comentarii, mai ales că definițiile date de-a lungul timpului loviturii de stat nu par să aibă tangență cu ceea ce este descris în rechizitoriu, după cum afirmă mulți specialiști. Iată care este opinia lui Marian Nazat despre acest subiect:
„Din punctul meu de vedere, decizia pe care Curtea Constituțională a dat-o privind anularea alegerilor sfidează orice normă juridică. Nimeni nu poate, nimeni nu mă poate convinge că acea decizie este una conformă cu materialul aflat la dosar și cu normele în vigoare.
Problema aceasta a loviturii de stat m-a preocupat și pe mine, pentru că în 1991, ca procuror, am primit, mi s-a repartizat un dosar în care Președinția de atunci a României, domnul Ion Iliescu personal făcuse o plângere penală împotriva ziariștilor Ion Cristoiu și Roșca Stănescu. Ofensă adusă autorității statului pentru că ar fi scris că, în 1991, Petre Roman, premierul de atunci, a fost debarcat printr-o lovitură de stat. Iată deci că ne învârtim în jurul acestei chestiuni.
Cred că noțiunea aceasta justifică, este în stare să justifice toate abuzurile unor organe de anchetă (…) De asemenea, este o sintagmă pe gustul prostimii. Pentru că prostimea întotdeauna doritoare de circ este înnebunită după aceste formule tari, după acuzații, după suspiciuni care să incite imaginația”.
Avem nevoie de o revoluție? La această întrebare, avocatul Nazat a lansat un apel la adresa politicienilor, inclusiv la președintele Nicușor Dan:
„Una culturală, una culturală, de aici trebuie plecat. Una culturală. Una în care școala să fie pe primul loc. Să reabilităm școala, inclusiv a magistraților. Să-i reabilităm pe învățători și profesori și să nu putem să închidem ochii noaptea atunci când ne gândim că, anual, pleacă din sistemul de învățământ mulți copii și procentul este în creștere. Aceasta ar trebui să-i preocupe pe politicieni. Aceasta ar trebui să fie grija unui profesor, fost, Nicușor Dan. Faptul că școala este printre prioritățile din urmă ale societății, până când nu vom avea o școală care să educe corespunzător oamenii, din păcate, ne vom asuma această situație!”.
În interviul de la Gândul Exclusiv, avocatul Marian Nazat, fost procuror și scriitor cu vastă experiență în domeniul justiției și nu numai, și-a manifestat precizia de chirurg în disecarea subiectelor abordate, dar a lăsat să se evidențieze și latura umană, empatică. Și-a dorit vreodată să fie judecător?
„Niciodată. Nu mi-a plăcut să mă așez la masa pregătită de alții. Pentru că judecătorul, din punctul meu de vedere, este un musafir la masa pregătită de procuror. Și mi-a plăcut să construiesc eu un dosar. Întotdeauna mi-a plăcut eu să fiu cel care adună probe, să stabilesc un adevăr judiciar.
Nu mi-a plăcut statutul judecătorului de a-l verifica. Și era prea statică. Mi-a plăcut dinamismul muncii de procuror, pentru că judecătorul n-are posibilitatea să pătrundă în tainele niciunui dosar care se află pe masa lui. E privat din acest punct de vedere, pentru că este fascinantă lumea aceasta a criminalității. Este fabulos să cunoști omul ajuns în păcatul penal. Este sigur, extrem de interesant acest… să-i spunem proces, fenomen-Lucifer, pentru că orice criminal nu este decât un om căzut în păcatul crimei”.
După șase ani de la preluarea funcției, mandatul actualei șefe a Parchetului European, Laura Codruța Kovesi se încheie și multă lume se întreabă dacă ea va fi repusă într-o poziție-cheie.
În urmă cu câteva zile, președintele Nicușor Dan a fost întrebat despre varianta numirii ei la SRI, iar răspunsul a fost acesta: „Ultima oară când m-am întâlnit cu domnia sa a fost acum 10-12 ani, într-o sală de judecată, eram cu urbanismul meu. Vorbind acum de numirea șefilor de servicii, n-o să spun mai multe înainte ca oamenii ăștia să fie validați de Parlament. Sunt discuții care au început, da. Discuția este în curs”.
Totuși, mai sunt și alte posturi importante în schema instituțiilor statului în care Kovesi ar putea reveni. Avocatul Nazat a declarat că Kovesi nu face parte din preocupările sale, însă….
“E posibil. S-ar înscrie în politica pe care o dorește Nicușor Dan, cu revitalizarea câmpului tactic. Probabil ar fi o soluție perfectă!”
AUTORUL RECOMANDĂ: