Puțină glorie, mult SÂNGE. Ținta „Pokrovsk” și noul război de uzură al lui Putin. Moscova a schimbat strategia din mers: „Ar putea funcționa”

O bătălie cruntă face ravagii în Pokrovsk, situat în regiunea Donețk din estul Ucrainei. Aceasta face parte din încercarea Rusiei de a încercui forțele ucrainene staționate acolo. Intenția este de a prelua controlul asupra unei zone strategice din apropierea Mării Negre, în afara regiunii pe care Rusia a ocupat-o în timpul fazelor mai stabile ale războiului.

Ceea ce este mai interesant decât strategia este tactica folosită de Rusia – mult diferită de cea folosită în trecut.

• Invazia inițială din 2022 a constat în mai multe atacuri separate și relativ restrânse, menite să obțină o victorie rapidă.
• Una avea scopul de a cuceri capitala Kievului, în timp ce celelalte aveau scopul de a pătrunde în centrul Ucrainei.
• Strategia a fost concepută pentru a zdrobi și a separa forțele ucrainene și, în cele din urmă, a ocupa țara.
• Deși atacul central a eșuat, atacul estic a cedat aproximativ 20% din Ucraina pe care Rusia o ocupase deja în ultimii ani.

DEZVĂLUIRI Aliatul numărul 1 al Kremlinului avertizează că NATO se pregătește pentru război

20:30

MESAJ Scandal în SUA, de Crăciun. Un prezentator celebru îi ironizează discursul lui Trump. Ce a spus vedeta

20:21

„Aceste eșecuri au forțat Moscova să adopte o nouă strategie de forțe masive, în încercarea de a depăși și distruge apărătorii ucraineni de-a lungul frontului deținut de forțele estice. Cu alte cuvinte, ceea ce a început ca o mișcare rapidă pe mai multe fronturi a devenit o bătălie de război în masă care a stagnat în părți egale din cauza apărării eficiente a Ucrainei, a atacurilor cu drone împotriva forțelor rusești și a problemelor logistice care au oprit avansul”, explică George Friedman, fondatorul și președintele Geopolitical Futures.

Sursa – Institutul pentru Studiul Războiului

„Logica operațională este că Ucraina nu poate absorbi pierderile impuse”

Bătălia care se dă acum este diferită, continuă Friedman. Intenția este de a distruge sistematic forțele ucrainene în angajamente multiple, mai mici, constând din forțe proporțional mai mici.

„Scopul nu este de a străpunge forțele ucrainene, ci de a le dispersa. Logica operațională este că Ucraina nu poate absorbi pierderile impuse în angajamentele mai mici din cauza dimensiunilor reduse ale armatei sale.

• Moscova intenționează să se angajeze de la mică distanță, să accepte pierderile pe care le-a suferit și să provoace pierderi ucrainenilor.
• Aceasta este o tactică adesea folosită în războaiele de uzură.
• Se bazează pe realitatea strategică că armata numeroasă a Rusiei poate suporta mai multe pierderi decât cea a Ucrainei. Un război purtat pe această bază devine o chestiune de aritmetică.

Războaiele de uzură au ca fundament capacitatea matematică a fiecărei părți de a absorbi pierderile și de a rămâne eficiente, forța mai mare rezistând pur și simplu mai mult decât cea mai mică. Un astfel de război depinde de trei lucruri.

• Primul este timpul necesar forței mai mari pentru a sparge apărarea inamică – adică, absorbția forțelor de luptă pentru a înlocui pierderile în aproximativ aceeași rată.
• Al doilea este capacitatea de a furniza mai multe angajamente mai mici într-o varietate de zone.
• Al treilea – având în vedere rata ridicată a pierderilor implicate, totul depinde și de moralul trupelor. Moralul nu poate fi cuantificat și nici nu este previzibil pe termen lung.

Prin urmare, Rusia pariază că angajamentele mai puțin ambițioase, cu unități mai mici, care pot metaboliza un număr mare de pierderi, vor sparge în cele din urmă rezistența ucraineană”, mai scrie președintele Geopolitical Futures.

„Strategia ar putea funcționa”

Problema în acest tip de război este că apărătorii, în acest caz ucrainenii, vor fi mai capabili să se retragă constant, ceea ce le oferă avantajul de a reduce lungimea liniilor lor de aprovizionare. Liniile de aprovizionare ale atacatorilor sunt mult mai lungi, ceea ce amplifică problemele normale de aprovizionare și invită atacurile cu drone.

„Pentru Rusia, așadar, cheia acestei strategii este de a împiedica retragerea forțelor ucrainene și de a apropia bătălia, pas cu pas, de întăriri și reaprovizionare.

Presupunând că trupele rusești au moralul necesar pentru a accepta pierderile și a rămâne eficiente – și presupunând că există sisteme logistice pentru a echipa forțele pe măsură ce acestea se îndepărtează de centrele de aprovizionare – strategia ar putea funcționa.

Și având în vedere eșecurile incursiunilor sale anterioare, aceasta ar putea fi singura cale spre victorie – alta decât un acord de pace.

Pentru Ucraina, cea mai bună strategie este să evite încercuirea, apropiindu-se constant de aprovizionare și întăriri. Trebuie să-i îndepărteze pe ruși de bazele lor și să efectueze această retragere într-un ritm suficient de rapid pentru a provoca un eșec logistic rusesc.

Cu alte cuvinte, să pară că pierde, în timp ce se pregătește să se angajeze în momentul în care logistica rusească eșuează și trupele rusești sunt epuizate”, mai scrie Friedman.

„Rusia a epuizat toate celelalte opțiuni”

Dar aceasta este doar teoria. Și doar uneori aceste strategii funcționează cu adevărat. Rusia a epuizat toate celelalte opțiuni. Ucraina are avantajul de a-și apăra patria, așa că moralul ar putea fi de partea ei.

„Există puțină glorie, dar mult sânge în acest tip de război. Victoria aparține celui care este cel mai puțin epuizat după o serie de angajamente disperate.

Este un balet urât desfășurat de o parte de Rusia, care a dat dovadă de inflexibilitate în liniile sale de aprovizionare și întăriri, și de cealaltă parte de Ucraina, care are mult mai puțini soldați. Utilizarea mercenarilor de către Rusia nu face decât să agraveze problema.

Capacitatea forței ruse de a menține acest ritm de operațiuni la distanță de bază este extrem de problematică.

Dacă Rusia crede că numărul soldaților este de partea ei, acest lucru ar putea explica de ce președintele Vladimir Putin nu a fost încă de acord cu un armistițiu sau cu o înțelegere”, încheie fondatorul și președintele Geopolitical Futures.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Războiul nervilor. Precedent periculos după ce baloanele de 100 euro din Belarus au închis aeroporturi în Lituania. Altă provocare pentru NATO, dar Rusia nu este acuzată direct. „Pentru un cost minim, cu secrete și riscuri minime, o armă nouă și eficientă”
• Rețelele radar americane și aliate din Pacificul de Vest, sub amenințarea Chinei. A fost testată drona antiradar ASN-301. „O orbire radar temporară sau permanentă, atacuri coordonate, avertizări minime”
• În vreme de război, Zelenski luptă pe mai multe fronturi. Tactici DURE în campania de eliminare a „greilor” regionali. „Echipa președintelui utilizează instrumente cu temeiuri juridice șubrede”