1987. Anul în care se aprinde scânteia Revoluției din 1989. La revolta din 15 noiembrie de la Brașov, muncitorii au fost iradiați și torturați. Mărturia tulburătoare a unuia dintre participanți

Izbucnită spontan în anii cei mai crânceni ai represiunii comuniste, revolta anticomunistă de la Braşov a fost veriga slabă care a slăbit puterea lui Nicolae Ceaușescu, prefigurând Revoluția care avea să izbucnească peste numai 2 ani. Pe 15 noiembrie 1987, în orașul unde se concentra o parte importantă a industriei țării avea loc una din primele revolte pe scară largă împotriva regimului dictatorial. Prin exemplul lor de un curaj nebun în epocă, muncitorii anticomunişti din 15 Noiembrie 1987 au demonstrat ceea ce părea imposibil la acel moment, că este posibil să te opui dictaturii. Iată momentele cheie ale acelui episod de referință în lupta anticomunistă din sinistrul deceniu 8, unul în care privațiunile economice, lipsa alimentelor, căldurii și a luminii, dar și a drepturilor omului erau la ordinea zilei. Supravegheată cu un pum de fier de Securitate, România era sufocată de regimul ceaușist și părea pierdută într-un somn de moarte.

Scânteia care a declanșat revolta a izbucnit de la lipsurile crunte, umilitoare pe care toată populația le îndura, deși România socialistă se îndrepta oficial, conform propagandei, spre culmile comunismului, „visul de aur al omenirii”. „Cireașa de pe tort” a avut drept cadru Întreprinderea de Autocamioane din Brașov, după o nouă întârziere a salariilor, care în plus fuseseră tăiate pentru „planului”. Angajații uzinei erau nemulțumiți de salariile mizere, de frig, de penuria alimentelor și de lipsurile din societate, așa că au decis să ceară socoteală regimului comunist.

TURISM Cabanierii de pe Valea Prahovei, afectați de lipsa turiștilor chiar în perioada sărbătorilor de iarnă. Gestul disperat al unui antreprenor din Predeal

23:58

EXTERNE Sârbii nu prea mai vor să adere la Uniunea Europeană, după ce în urmă cu 15 ani sprijinul era de 70%. Ce arată rezultatele celui mai recent sondaj

23:15

În noaptea de 14 spre 15 noiembrie, muncitorii decid să intre în grevă

Românii erau îndemnați din zorii zile, pe 15 noiembrie 1987, să meargă să voteze la alegerile pentru consiliile populare. „Astăzi cu toții la vot!”, se auzea triumfător din difuzoare pe tot cuprinsul țării. Însă, în centrul țării, la Brașov, muncitorimea, clasa socială cel mai iubită de comuniști, se revoltase împotriva Partidului Comunist Român.

„Noi, până sâmbătă, nu am știut nici câți bani luăm și nici când luăm banii, că am plecat sâmbătă dimineața de la schimbul trei. Ne-a anunțat că cine vrea să ia banii, să stea să ia banii. De unde? Am stat până la ora 11-12, banii nu au venit. Schimbul unu a intrat la lucru, schimbul trei a fost liber”, povestea peste timp muncitorul Marian Ricu.

Sâmbătă seara, muncitorii din schimbul 3 au primit lichidarea, dar tăiată cu 1.000 de lei. Înainte de miezul nopții, lucrătorii din Secția 440 au decis să intre în grevă. Au mers și la secția 420 pentru a-și convinge colegii să îi urmeze, dar din cauza vigilenței inginerului Baltag, șeful Secției 420 și un cadru de nădejde, nu au reușit succes. Securitatea consemna în arhive fapta lui Baltag astfel: „A blocat ușa cu un camion și și-a determinat subalternii să nu participe”.

Inginerul Ghelase sună la Securitate

Liderilor de partid le venise ideea să se lucreze duminică, zi liberă, pentru ca proletariatul „să sărbătorească prin muncă alegerile de deputați”. Ideea s-a dovedit catastrofală, deoarece, la 7 și jumătate dimineața, supărați din cauza salariilor reduse, oamenii muncii s-au strâns în curtea fabricii, cerându-și toți banii. Ofițerul de serviciu pe unitate, inginerul Ghelase, a sunat la Securitate, și imediat șefii de secții au început să facă liste cu greviștii.

Nici intervenția secretarului de partid pe întreprindere, Ioan Birăescu, nu i-a putut convinge pe oameni să revină la muncă. Protestatarii au început să strige la unison „Toată lumea la palat!”, adică la sediul conducerii de partid. Cum niciun șef nu a ieșit din „palat” să le asculte necazul, au spart geamurile și au intrat. Au plecat apoi spre Județeana de partid din centrul Brașovului, înarmați cu steagurile arborate la poarta întreprinderii, în cinstea alegerilor.

Pentru prima dată, românii strigă „Jos Ceaușescu!” și „Vrem mâncare la copii”

Oamenii au spart geamurile clădirii administrative și au părăsit curtea, îndreptându-se către sediul județean al Partidului Comunist Român din Brașov. Pentru prima dată, pe străzile Brașovului au răsunat „Jos Ceaușescu!” și „Vrem mâncare la copii”.

Pe traseu, oamenii prind curaj și li se alătură mii de persoane, iar mișcarea de protest devine un coșmar pentru regimul totalitar. Oamenii cântau cu sete „Deşteaptă-te, române!” și scandau „Jos dictatorul!”, „Jos ticăloşii!”, „Vrem banii înapoi!”, „Vrem duminica înapoi!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină şi căldură!”.  Forţele de ordine intervin cu întârziere, fiind implicate în supravegherea secțiilor de vot.

Inițial, s-a încercat calmarea oamenilor cu ajutorul activiștilor de partid. După aproximativ două ore de la sosirea manifestanţilor în centrul oraşului, miliţia, forţe ale armatei şi Securităţii şi-au făcut apariţia cu maşini blindate şi armament de luptă, fiind deja operate primele arestări. Pentru intimidarea manifestanților, s-au folosit masiv gaze lacrimogene. În final, 61 dintre participanții la revoltă au fost condamnați la pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani de închisoare, cu executare la locul de muncă.

Cum s-a construit un curaj nebun printre oamenii simpli. Studiu de caz: muncitorul Florin Postolachi

Florin Postolachi a fost unul dintre oamenii care au trăit pe viu revolta. Într-un interviu acordat jurnalistului Ionuț Cristache în studioul Evenimentului Zilei, muncitorul de atunci a rememorat clipe unice din acea rebeliune care avea să prefigureze căderea regimului comunist.

Florin Postoalche, unul dintre greviștii de la Brașov. Foto: EVZ.ro

„La uzină eram monitorizat, aveam doi oameni lângă mine. Eu fiind fost fotbalist, am jucat fotbal acolo, un turneu la uzină, am câștigat turneul, mă iubeau ăia pe acolo. Și la un moment dat aveam un grup, am vrut să fug în Serbia, cu un băiat și două fete. Și vorbeam la telefon și auzea mama mea și povestește la un moment dat unei colege că vreau să fug. Și ajung la schimbul doi la uzină, la Șurubul unde eram, și găsesc pe ceas un bilet „Postolachi, la director”. Și mă întreabă directorul: „Ba, vrei să fugi?”. Mi s-au înmuiat genunchii. Uite, am auzit că vrei să fugi. Și îi spun: „Domne, zic, vreau să învăț, mă bagi trei schimburi, eu nu aveam treabă cu dreptul, dar l-am făcut, dacă tot le-am zis.” Și mă întreabă: „Și ce mai vrei, mă?”. Și îi zic: „Mă bagi trei schimburi, trebuie să mă pregătesc.” Pai cum să fugi mă, ești nebun la cap? După ce ai făcut ce ai făcut.

Întâi mă cheamă la biroul de documente secrete, și acolo un ofițer de securitate zice: „Ne-am gândit să te trimitem la vizita medicală pentru ofițer de securitate.” Am crezut că râd de mine ăștia. Da, domnule Florin, că sunteți simpatic. Celălalt zice: „Da, sunteți înalt, ați făcut liceul.” Zic: „Am o problemă.” Domnule, dacă nu aveți probleme cu miliția, foarte bine! Nu, domnule, nu am”

Orașul de sub poalele Tâmpei intră sub ocupația securistă

„Orașul trist, oamenii supărați, patrule de poliție cu câini, orașul foarte militarizat. Prietenii mei erau toți triști, au venit să mă vadă. Mama era cea mai bucuroasă. Ne-au lăsat în arestul poliției, nu ne-au dat drumul seara acasă. Ne-au ținut o noapte în plus și ne-au bătut. Erau două lucruri distincte: domnul cu Teo și domnul cu Eugenia. Pe lângă faptul că eram flămânzi și ne-a potolit un pic foamea, ne-a dat un pic de speranță. Ne gândeam că mai există și oameni de genul acesta. Și când am plecat de la militie, am luat-o la fugă. Să nu se răzgândească. Aș fi fugit până la București, doar să scap de acolo.

Revolta de la Brașov, 1987 – TNB, expoziția foto „Democrație și protest – lupta cu amnezia, 18 septembrie 2019

Am fugit spre casă și au aflat prietenii. Mama era la muncă și am sunat la birou, mama lucra la un magazin. A venit cu două colege să mă vadă, au venit prietenii, chiar unul a răsturnat mesele pe acolo să vadă dacă avem microfoane. M-am întâlnit cu toți prietenii și au venit fără restricție. Au venit, m-am dus și eu la ei, eram foarte, foarte supărați”, și-a amintit invitatul lui Ionuț Cristache în studioul EVZ.ro.

În urma demonstrației din 15 noiembrie 1987, Departamentul Securității Statului a emis o serie de ordine privind controlul strict al participanților, al rudelor și cercurilor lor de prieteni și pentru supravegherea canalelor prin care știrile despre ceea ce s-a întâmplat la Brașov puteau fi difuzate în țară și în străinătate. Represiunea sistematică s-a desfășurat până în decembrie 1989.

Răspunsul obraznic al lui Iliescu în fața îngrijorării muncitorului iradiat de securiști

În continuare, martorul la acele evenimente istorice pentru starea de spirit a oamenilor simpli în ultimii ani dinaintea căderii regimului Ceaușescu a reconstituit acea atmosferă terifiantă, menționând inclusiv o reacție a fostului lider comunist, devenit apoi primul președinte post-decembrist al țării, Ion Iliescu.

„Nu știa lumea unde suntem, ce se întâmplă, erau tot felul de zvonuri. Și chiar s-a întâmplat la un moment dat să mă treacă, și vorbesc în conștiința de cauză, pentru că m-a trecut pe mine printr-o cameră, cu o lumină roșiatică. Anchetatorul nu a intrat cu mine, m-a așteptat în cealaltă parte, pe unde am ieșit. Am crezut că așa ne-au iradiat. Am gândit cu un fizician de la Măgurele și mi-a zis că și simpla trecere printr-o cameră, 5 secunde, se poate. 

Chiar am fost la un moment dat la președintele Iliescu și la ministrul Sănătății și le-am povestit președintelui Iliescu despre temerile noastre că am fi fost iradiați, și a fost foarte obraznic: „Da, mureați până acum dacă vă iradia!”

„Am văzut niște metale circulând prin corpul dumneavoastră„

Și ne-am tot gândit, eu la un moment dat aveam la Mediaș o doctoriță care făcea terapii din astea, din Republica Moldova, alternative. Foarte bună și în ultima zi m-am dus timp de două luni de zile, în fiecare săptămână. M-am dus preventiv. Aveam o teamă și eram Foarte bună și în ultima zi, m-am dus timp de două luni de zile, în fiecare săptămână. M-am dus preventiv. Aveam o teamă și eram cam slăbit și erau multiple cauze. Și după Revoluție m-am dus, am auzit de la cineva că doctorița aceasta este bună. Și când am plecat în ultima zi, după ce m-a consultat, mi-a zis: „Domnule Postolachi, când ați venit la mine și v-am testat, am văzut niște metale circulând prin corpul dumneavoastră, dar au dispărut. Să știți că niciodată nu voi recunoaște chestia asta. Eu vă spun așa, ca să știți. Le-ați avut, acum au dispărut, nu știu ce s-a întâmplat”.

Noi întotdeauna ne-am resemnat, ne-am obișnuit, am fost conștienți că nouă ni s-au întâmplat lucrurile, dar familiile noastre sunt cele care suferă și acum ne este de multe ori teamă să mergem la televizor să povestim, ca să nu cumva să se uite mamele sau soțiile și să retrăiască clipele acelea”, a mai afirmat Postolachi în podcastul lui Ionuț Cristache.

Prețul eroismului. 61 de muncitori brașoveni au fost deportați și izolați

„61 de muncitori au fost deportați. Noi am fost 3, am făcut același lucru. Maghiaru a luat 6 luni cu suspendare, Nașul a luat 2 ani și 6 luni, iar eu nimic. Asta nu am înțeles niciodată. Ce criterii au fost? Niciodată nu am știut.

Pe cei deportați, i-au izolat. Nu le-au permis familiilor. Nevasta trebuia ori să meargă cu el în deportare, să renunțe la rude, la familii, la casă, la tot, ori să divorțeze. Au fost cazuri în care au divorțat formal, dar s-au împăcat după. Am o persoană care avea 18 ani când l-au arestat, era căsătorit de 3 luni și au fost deportați împreună. În deportare ești urmărit, știau tot ce faci, trebuia să dai raportul săptămânal.

În general, se spunea că au făcut rău societății și partidului, tot au încercat să îi izoleze, ca oamenii să îi izoleze, dar nu au reușit. Au fost cazuri, mai ales în Harghita, Covasna, Mureș, s-au comportat parțial bine cu ei. Marea majoritate erau din Moldova. Nici nu s-ar fi întâmplat pe 15 noiembrie dacă nu era componenta aceasta moldovenească. Sigur vă spun, revolta au făcut-o toți moldovenii.

Oamenii au fost alături de noi, asta a fost important. N-am văzut răutate, n-am văzut. Au venit acasă la mine, au umplut casa, au adus de toate: Vrei bani? Vrei mâncare?”, mai povestește Florin Postolachi. 

Solidaritatea exemplară a cetățenilor brașoveni

Un aspect care trădează începutul unei solidarități exemplare a oamenilor în jurul acelor adevărați eroi de la uzina brașoveană este relatat cu emoție de fostul participant la revoltă.

„Lumea a fost lângă noi. M-au dus la o uzină unde se făceau șuruburi, acolo m-au primit oamenii aceia, deși erau de la cămine, erau băieți și fete de la cămine de la țară, m-au primit fantastic. Am avut suportul lor necondiționat, știind cine sunt, riscând să aibă o relație cu mine, eram urmărit. Veneau acasă, au terorizat-o pe mama mea. Veneau câte doi-trei milițieni noaptea, dădeau telefoane, povesteau cum l-au găsit pe unul cu gâtul tăiat în containere, ca să o sperie pe mama mea. Și veneau în costume. Eu aveam un prieten care avea tot așa, un video recorder. Nu, el avea casete, eu aveam video recorder, făceam schimb. Și el purta tot așa costum. Și într-o zi a venit să mă caute acasă și sună la sonerie și răspunde mama mea și spune: „Sunt un prieten de-al lui Florin.” Și mama spune: „Florin nu are prieteni în costum”.

Doina Cornea îi susține pe muncitorii brașoveni și cere de la Cluj eliberarea lor

Un ajutor de neprețuit vine din partea disidentei Doina Cornea, profesoara universitară din Cluj care a dus o luptă crâncenă cu dictatura comunistă.

„Doinea Cornea ne-a ajutat foarte mult, a fost ca și mama mea. Mergeam la Cluj și participa la toate evenimentele la care o invitam. Împreună cu fiul său, Leontin, au făcut câteva sute de mii de manifeste pe care le-au aruncat în Cluj dintr-un turn de undeva, manifeste pe care scria „Eliberați muncitorii brașoveni!” A fost arestată 6 luni de zile și bătută crunt, o femeie de 50 de kg, au bătut-o până au stins-o cu bătaia. Doamna Cornea a fost pentru noi ca o mamă, ne-a ajutat tot timpul, și în primul rând ne-a ajutat.

Am avut, de exemplu, procesul cu Ristea Priboi, într-un moment dat cu muncitorul brașovean care l-a recunoscut pe Ristea Priboi în Parlamentul României și a afirmat că l-a palmuit într-o celulă și a apărut în cartea lui Oprea. Iar Priboi l-a dat în judecată și am avut doi ani de zile un proces, dar nu un proces în sine, ci o umilință la care a fost supus domnul Zomoror, care a fost condamnat 2 ani și 6 luni pentru participări la revoltă”, completează invitatul.

Știrile ajung în presa internațională, postul de radio Europa Liberă transmite în buclă

Deși Securitatea supraveghează draconic totul, postul de radio Europa Liberă transmite în buclă, în seara de 17 noiembrie 1987, știri despre greva de la Brașov. Evident, serviciile secrete occidentale aveau agenți sub acoperirea reprezentanților economici, mai ales vest-germani sau israelieni. Unii reușesc chiar să filmeze discret de la fereastra hotelurilor unde erau cazați.

Rapoartele acestora ajung la Europa Liberă, iar atașații de presă ai ambasadelor informează prompt prin „sursele lor”. Este diresc, căci există destui etnici germani în Brașov care au contacte regulate cu rudele din Vest. În plus, sunt și turiști străini în acea perioadă, deci veștile circulă în spațiul european.

Liviu Tofan: Un șoc enorm pentru regimul Ceaușescu

Liviu Tofan (foto jos), celebrul șef al redacției de știri a serviciului român de la Radio Europa Liberă, se afla în redacție când a aflat despre revolta de la Brașov. Primele detalii au fost oferite de un grup de turiști din Uniunea Sovietică. Unul dintre turiști a filmat momentul manifestației, iar filmarea a ajuns rapid în Occident. Un altul, finlandez, a surprins manifestația de pe acoperișul hotelului în are era cazat. Imaginile sale au ajuns în posesia unei televiziuni din Roma, care le-a difuzat urgent, scrie EuropaLiberă.

Liviu Tofan, șeful serviciului român al Europei Libere. Foto: arhiva personală

Tofan susține că jurnaliștii Europei Libere au reușit, într-un final, să confirme evenimentul prin intermediul Ambasadei Americane de la București. Jurnalistul afirmă că revolta a venit ca un șoc enorm pentru regimul Ceaușescu, care nu se aniticipa un asemenea grad de nemulțumire în rândul clasei muncitorești, clasa socială favorită a dictaturii comuniste. 

„Informațiile veneau spre noi de la sine, ca să zic așa, pentru că eram singura tribună prin care românii se puteau exprima realmente liber în acea perioadă, în legătură cu viața lor, cu situația lor, cu lipsurile teribile din țară, cu toate nemulțumirile lor. Informațiile veneau foarte ușor spre noi. Problema era să le putem folosi, respectiv să le putem verifica cât de cât altfel”, a adăugat Tofan.

La vremuri noi, tot ei. Fostul torționar devenit șeful Poliției Brașov după Revoluție

În finalul mărturiei sale, Florin Postolachi amintește un episod emblematic pentru reorganizarea foștilor securiști de atunci și deturnarea simbolică atât a revoltei de la Brașov, cât și a Revoluției din 1989.

„M-am întâlnit cu acel Ferenț, care a fost șeful meu și ne-a pus pe listă. După ’90, ne ducem eu cu colegii mei să bem o bere la o crâșmă și apare individul ăsta să dea mâna cu mine. Și eu zic: „Cum îți permiți, mai ai și tupeul acesta?!” Era cu alți domni care au venit spre noi când au văzut că mă iau de el, și le-am povestit că acesta ne-a pârât, ne-a băgat în pușcărie, și el a zis: „Păi, domne, el e din Sindicat.” Omul s-a replicat rapid. M-am mai întâlnit odată cu el într-o pizzerie, era cu nepoții. Nu-i e rușine. Trăiește bine.

După ce ne faci și nouă ce ne-ai făcut în ’89, anchetează tot așa pe unii de la Revoluție, i-a făcut praf oamenii lui, iar după ’90 devine șeful Poliției Brașov. Deci l-au premiat pe omul ăsta, și după îl fac general. Și apare în filmul meu. Ce vrei? Te-am iertat, te-am lăsat, dar prost ești. Și tot tu ești catalogat nebun că ai ceva cu el. Culmea este că este cetățean de onoare al Brașovului. Mi-a trimis cineva lista, și asta stă lângă tine, mi-a zis.

Împreună cu fiul pastorului Dugulescu, am zis să facem lustrația. Și eu eram în Parlament și tăiam din ea. Rămăsese un pic și zic: „Lasă, că e bună, are cadrul legal, brodam un pic, e mai simplu să venim cu amendamente dacă există cadrul legii.” Și se duce în Camera Deputaților și cei de la PSD au trimis-o la Curtea Constituțională. Au zis că încalcă un drept al Muncii și că e tardivă. O luăm iar și o bagăm iar în Comisia Juridică și o trimitem, și numai bine că CC o declară în totalitate neconstituțională. Cine a pus cruce? Postolache, unul de la 15 Noiembrie”.

Surse foto: Arhivele CNSAS, MemorialSighet.ro

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

• Casa din Scornicești a lui Nicolae Ceaușescu a devenit loc de PELERINAJ. Românii se înghesuie să vadă locul unde s-a născut „cel mai iubit fiu al poporului”. Nepotul DICTATORULUI anunță când ar putea fi deschis muzeul