Ucraina a mărit numărul atacurilor la distanță lungă, pe teritoriul Rusiei lui Putin, dar eficacitatea acestor lovituri rămâne plasată sub un semn de întrebare. „Nimeni nu ar trebui să conteste faptul că această campanie de atacuri în adâncime a Ucrainei este un instrument excelent pentru relații publice”, notează David Axe într-un articol publicat de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).
Imaginile dramatice cu drone și rachete care lovesc aerodromuri, rafinării de petrol și fabrici rusești sporesc moralul Ucrainei și îi liniștesc pe aliați. În teorie, țara rămâne capabilă de operațiuni ofensive după 45 de luni de agresiune totală din partea Rusiei.
„Acest lucru s-ar putea schimba și există unele semne că această campanie se accelerează. Însă, pentru a afecta semnificativ efortul de război rusesc, Ucraina are nevoie de muniții mult mai puternice și multe”, punctează David Axe, jurnalist, autor și regizor din Carolina de Sud care – timp de 20 de ani – a scris articole de război pentru Forbes, Rolling Stone, The Daily Beast, The New York Times, The Washington Post, Vice, The Village Voice sau Voice of America.
Vestea bună pentru ucraineni este că există „material”, în special noua rachetă de croazieră Flamingo de la firma Fire Point din Kiev. Vestea proastă, avertizează David Axe, este că „eficacitatea rachetei Flamingo nu este foarte clară”.
Cel mai bun înlocuitor pentru Flamingo, racheta americană Tomahawk, rămâne inaccesibilă ucrainenilor.
„Cifrele spun adevărata poveste. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat la sfârșitul anului trecut că industria ucraineană va produce 30.000 de drone de atac unidirecționale în 2025 – și nu există niciun motiv să credem că ucrainenii nu vor atinge acest obiectiv”, scrie David Axe.
Însă foarte puține dintre acele 30.000 de drone își lovesc țintele. Și chiar mai puține provoacă pagube grave.
„Rata generală de succes a atacurilor ucrainene a fost că mai puțin de 10% din muniții au atins o țintă și și mai puține au avut un efect”, a concluzionat Institutul Regal al Serviciilor Unite (RUSI) din Londra într-un raport din decembrie .
„Una e să ataci o rafinărie cu una sau două drone. Cu totul alta e să le scoți din funcțiune suficient de mult timp pentru a reduce serios producția și exporturile de petrol rusesc și, prin urmare, să reduci cheltuielile militare rusești suficient cât să provoace efecte semnificative pe front.
Cred că daunele economice pe care trebuie să le provoci Rusiei sunt probabil mai mari decât ar putea crea Ucraina în acest moment. Cred că Rusia ar putea supraviețui, probabil, și cu jumătate din exporturile sale de petrol și gaze”, a declarat pentru CNN Sergey Vakulenko, cercetător senior la Centrul de experți Carnegie Russia Eurasia Center, cu sediul la Berlin”, continuă David Axe analiza publicată de CEPA.
Însă un an de escaladare a raidurilor petroliere ucrainene – în jur de 130 în acest an, comparativ cu doar 75 anul trecut – a coincis cu o scădere de doar 6% a exporturilor rusești de petrol și gaze față de 2024.
Din nou, rețelele de socializare pro-ucrainene — cu celebrarea dramatică a fiecărui atac reușit și a urmărilor sale incendiare — ar încerca să sugereze contrariul. „Imaginile incendiilor din Rusia au creat percepția că apărarea aeriană rusească nu reușește să protejeze teritoriul”, a remarcat RUSI. „Realitatea este mai complexă”.
„Ucraina a devenit, în timp, destul de pricepută la atacarea țintelor lipsite de apărare aeriană și a prioritizat țintele în care materialele inflamabile sau sensibile vor permite unui număr mic de muniții cu încărcătură utilă limitată să provoace daune în cascadă unei instalații”, a explicat grupul de experți londonez.
În schimb, „rămân multe de ținte pe care rușii au decis să le apere și pe care, prin urmare, Ucraina s-a chinuit să le lovească”.
Potrivit RUSI, un raid ucrainean tipic implică între 100 și 150 de drone de atac unidirecționale din clasa Fire Point FP-1 sau FP-2 sau Ukroboronprom An-196, fiecare dronă costând până la 80.000 de dolari, pentru o cheltuială totală de aproximativ 12 milioane de dolari.
„Este ieftin, având în vedere că o singură rachetă Tomahawk ar putea costa 2 milioane de dolari. Problema, însă, este sarcina utilă. O rachetă Tomahawk are un focos de 450 kg și îl lansează cu aproape 965 km/h, adăugând energie cinetică impactului exploziv. O rachetă An-196 ar putea avea un focos de 74 kg și ar putea avansa cu doar 400 km/h”, mai scrie David Axe.
Submarinele Marinei SUA, de exemplu, au tras 30 de Tomahawk-uri asupra a două situri nucleare iraniene în iunie – iar Tomahawk-urile nici măcar nu au fost cele mai importante muniții pentru acea operațiune.
Bombardierele stealth ale Forțelor Aeriene SUA au livrat principala putere de foc sub forma unor bombe masive de distrugere a bunkerelor.
„Președintele Trump a precizat clar că rachetele Tomahawk nu vor fi furnizate Ucrainei. Și există semne de întrebare reale cu privire la racheta de croazieră Flamingo, produse pe plan intern, chiar dacă focoasa sa de 600 mph și 2.200 de livre ar putea fi exact lucrul necesar pentru a distruge rafinăriile rusești, în loc să le zgârie pur și simplu”, mai scrie David Axe.
Pe baza dovezilor, se pare că Ucraina a lansat doar nouă rachete de croazieră Flamingo în patru raiduri, pe parcursul a șase luni.
„Poate că o creștere a producției de FP-1/2 și An-196 și o accelerare a ritmului atacurilor vor adăuga masă și frecvență atacurilor ucrainene și vor duce la pagube mai durabile.
Acestea, în ultimă instanță, vor face ca bonusurile generoase de înrolare să fie mai puțin accesibile pentru Moscova – și, în consecință, vor reduce mobilizarea constantă a forței de muncă, care a reprezentat cel mai mare avantaj militar al Rusiei asupra Ucrainei.
Sau poate că Rusia va ignora, în mare măsură, atacurile ucrainene în adâncime, în 2026, așa cum le-a ignorat în 2025 și 2024”, încheie Davis Axe analiza publicată de CEPA.
RECOMANDAREA AUTORULUI: