În luna octombrie a anului 2025, guvernul Republicii Moldova a adoptat noua strategie militară pentru perioada 2025 – 2035. Strategia prevede că dezvoltarea capabilităților militare se va realiza în conformitate cu principiul neutralității și cu politica de securitate exclusiv defensivă a Republicii Moldova.
Scopul strategiei este de a crea o forță armată eficientă și profesionistă, compatibilă cu standardele occidentale.
„Avem un obiectiv foarte clar — să investim în primul rând în oameni și în Armata Națională a Republicii Moldova. Ei înțeleg că sunt încă ținuți slabi, iar acest lucru, desigur, este în beneficiul statului agresor. (…) Kremlinul cheltuiește 7% din PIB pe război și 32% din bugetul său. 32%! Oameni, asta înseamnă că fiecare al treilea dolar din bugetul Kremlinului merge pentru uciderea copiilor, tinerilor și civililor din Ucraina. Prin urmare, vom continua să dezvoltăm Armata Națională, să ne apărăm patria și să contribuim la pacea și securitatea globală”, a declarat Dorin Recean, premierul Moldovei.
Într-o analiză publicată de Riddle, Rasmus GD Hardt – șef de secție și manager de program la Colegiul Regal Danez de Apărare – și Lærke Holst, asistent de cercetare la Colegiul Regal de Apărare Danez, explică implicațiile acestei noi strategii militare a Republicii Moldova și avertizează că trebuie luate în calcul și riscuri semnificative, respectiv o vulnerabilitate pe care Rusia o poate exploata.
„Republica Moldova, prinsă între România și Ucraina și, prin urmare, vecină cu cel mai mare război din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial, intră într-o fază dificilă a politicii sale externe și de securitate.
Pe măsură ce războiul din Ucraina se apropie de al patrulea an, Republica Moldova își găsește doctrina de securitate veche de decenii sub presiune și într-o stare de reînnoire.
Partidul Acțiunii și Solidarității (PAS), aflat la guvernare, accelerează integrarea cu UE și aprofundează cooperarea cu NATO, însă această ambiție se ciocnește cu angajamentul constituțional al țării față de neutralitatea permanentă și cu o populație care încă consideră în mare parte neutralitatea drept strategia de securitate preferată.
De aceea, direcția politicii externe și de securitate a PAS sugerează o schimbare clară de la interpretarea tradițională a neutralității ca pasivitate”, consideră Rasmus GD Hardt și Lærke Holst.
Creșterea cheltuielilor pentru apărare, o nouă strategie militară pentru 2025-2035 și semnarea unui Parteneriat pentru Securitate și Apărare cu UE indică o trecere de la o capacitate militară minimă la descurajarea activă.
„Sprijinul UE prin intermediul Facilității Europene pentru Pace, operațiunilor cibernetice și participării la misiunile PSAC – împreună cu un sprijin substanțial al NATO pentru consolidarea capacităților – subliniază și mai mult această transformare.
Dacă guvernul nu poate convinge publicul că această neutralitate reinterpretată sporește securitatea, Rusia va avea o oportunitate evidentă de a exploata diviziunile sociale, de a amplifica temerile legate de implicarea în NATO (și, eventual, și de aderarea la UE) și de a submina traiectoria occidentală a Moldovei”, avertizează autorii acestei analize.
Pentru o mare parte din istoria sa post-sovietică, conceptul de neutralitate al Republicii Moldova s-a bazat pe neprioritizarea cheltuielilor pentru apărare. Până în 2024, Chișinăul a cheltuit în medie aproximativ 0,3-0,4% din PIB pentru apărare, lăsând efectiv țara cu capacități minime de a-și apăra teritoriul, amintesc autorii analizei.
„Acest lucru a făcut parte și dintr-o strategie deliberată de concentrare minimă asupra apărării, semnalând marilor puteri precum Rusia că Republica Moldova nu era interesată să participe la nicio consolidare militară sau conflict.
Invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022 a acționat însă, fără îndoială, ca un catalizator pentru cheltuielile de apărare, forțând statele europene, în special, să își reevalueze critic politicile de apărare.
Aceste reforme indică intenția Republicii Moldova de a se apropia de standardele NATO”, continuă Rasmus GD Hardt și Lærke Holst.
În anul 2024, Moldova a devenit prima țară din afara UE care a semnat un Parteneriat de Securitate și Apărare cu UE.
Parteneriatul acoperă domenii precum securitatea cibernetică, combaterea terorismului, combaterea manipulării informațiilor străine, consolidarea capacităților în domeniul apărării și securității, gestionarea frontierelor și participarea la misiunile și operațiunile Politicii de Securitate și Apărare Comune (PSAC) ale UE.
Per total, acordul consolidează rezistența Republicii Moldova împotriva amenințărilor la adresa securității și se aliniază cu Strategia de Securitate Națională a Republicii, care identifică aderarea la UE ca obiectiv strategic – în special ca răspuns la amenințările hibride rusești.
„Însă întrebarea centrală este dacă PAS poate reuși să convingă publicul moldovenesc că noua formă de neutralitate este viabilă. Atunci când se examinează percepția publică, neutralitatea rămâne strategia de securitate preferată în Moldova.
De exemplu, sondajele de opinie din mai 2025 arată că aproximativ 60% dintre respondenți susțin aderarea la UE, în timp ce doar 26% se opun acesteia.
În același timp, majoritatea rămâne împotriva aderării la NATO. Această contradicție poate fi explicată prin temerile răspândite că aderarea la NATO ar fi percepută de Rusia ca o provocare, care ar putea crește vulnerabilitatea Moldovei, mai degrabă decât să-i consolideze securitatea.
În schimb, cooperarea cu UE a fost privită, din punct de vedere istoric, în termeni economici – chiar dacă UE trece printr-o militarizare crescândă, așa cum se poate observa în Busola Strategică pentru Securitate și Apărare”, se mai arată în analiza publicată de Riddle.
Dezbaterea publică reflectă aceeași tensiune evidentă atât la nivel politic, cât și la nivelul întregii societăți. Se susține că „neutralitatea fără cooperare devine vulnerabilitate”, indicând resursele limitate ale Moldovei și necesitatea de a valorifica inițiativele UE.
Neutralitatea este reinterpretată ca rezistență prin cooperare. Privind în perspectivă, provocarea Moldovei va fi menținerea acestui echilibru, consideră autorii analizei.
„Dacă integrarea în UE înseamnă mai multă militarizare, neutralitatea ar putea deveni din ce în ce mai dificil de reconciliat cu politicile europene de apărare, cum ar fi „Schengenul Militar ”.
Pe scurt, rezistența noii strategii depinde nu numai de furnizarea de către UE și NATO a capacităților și sprijinului solicitate, ci și de construirea încrederii între armata moldovenească și populație în general, precum și de capacitatea PAS de a convinge alegătorii că noua strategie îi face mai siguri și mai protejați”, încheie Rasmus GD Hardt și Lærke Holst.
RECOMANDAREA AUTORULUI: