În Pastila editorială de luni, gazetarul Ion Cristoiu vorbește despre scandalul Eurovision și „părerile Poporului versus părerile Profesioniștilor”.
„Nu am urmărit eu Eurovisionul de mult; am renunțat la această întreprindere, deoarece Eurovisionul a devenit un loc al experimentelor deșucheate împotriva naturii și, în plus, la acest concurs zis european nu se mai apreciază de mult talentul, trăsăturile fundamentale ale unei melodii și spectacolul, ci, dacă se poate, spectacolul cât mai trăsnit, cu foc, cu țepe, cu fustiță dincolo de fund, cu vorbe deocheate, dar nu-ți dai seama dacă sunt între bărbați, între femei sau între un bărbat și o femeie.
Din câte știu, organizatorii acestui festival au introdus două instituții de apreciere a spectacolului: e vorba de votul popular, prin SMS-uri — se trimit, nu știu cum a fost acum la Viena, opțiunile — și un vot al juriilor naționale, votul profesioniștilor.
Nu întâmplător a fost introdus și votul profesioniștilor, pentru că, în materie de muzică, în materie de fotbal și ca în materie de politică, oamenii au emoții tari și, pe baza acestor emoții, au certitudini. Nu întotdeauna un spectacol care a dat pe spate poporul, norodul, este și un spectacol bun din punct de vedere profesionist.
Bun, confruntarea aceasta dintre părerea profesioniștilor și părerea poporului, a secretarelor, cameristelor, femeilor de serviciu, contabililor, miniștrilor, șoferilor de taxi, de Uber, de Bolt, de ce vreți dumneavoastră… Deci această confruntare a acestor păreri de tip cohilă cu părerile profesioniștilor este o chestiune banală. Are loc în cinematografie, unde filme care rup încasările sunt prost primite de către critică. În literatură, pe timpul Ministerului Literaturii Române, dacă ar fi să judecăm după popularitate, după părerea norodului, Ionel Teodoreanu ar fi un mare scriitor, cu „Zarzării” lui, cu „Orguțele” lui, cu telenovelele lui de doi bani, iar Camil Petrescu nu, că e prea intelectual.
La fel, Cezar Petrescu, care este un scriitor jurnalist de masă și chiar șantajist, trece, din punctul de vedere al poporului, înaintea lui Camil Petrescu sau chiar a lui Sadoveanu, înaintea celor care sunt considerați, pe drept cuvânt, scriitori mari și de către critică. Peste tot se întâlnește acest lucru și atunci s-a introdus acest juriu național, care desigur intră în conflict cu părerile populare.
Da, asta este. Dar, plecând de aici, am urmărit însă o campanie incredibilă în România, în această guvernare a Uniunii Europene, dusă în chestiunea votului, a deciziei juriului național al Moldovei în legătură cu, nu știu, concurenta noastră Alexandra Căpitănescu, pe care a clasat-o pe locul trei. În România, presa a pornit o campanie — și ONG-urile, și poporul — împotriva acestei decizii. O campanie mai violentă și mai mare decât împotriva anulării alegerilor, ca dovadă că românii se ocupă de altceva decât de marile probleme.
Că Alexandra Căpitănescu trebuie să fie pe locul întâi și nu pe nu știu ce loc… Din punctul meu de vedere este absolut indiferent. Juriul național din Moldova, un juriu de profesioniști, i-a dat trei puncte, iar poporul i-a dat 12 puncte și de aici o întreagă campanie în România.
Acum este posibil ca juriul să fi greșit. Ministrul Culturii a cerut juriului explicații. Băi, oameni buni, este juriul profesioniștilor! Toată această campanie însă este groaznică. Arată stadiul de provincie uitată a lumii în care se află România, depresia ei. Este o campanie împotriva profesioniștilor și a profesionalismului, în favoarea norodului care are păreri.
Culmea este că și jurnaliștii, care se confruntă, ca și mine, cu o realitate în care șoferul de Uber îți explică ție geopolitica — iar eu, care zic că mă pricep cât de cât, trebuie să-l ascult — au teorii și una, și alta. Este ceva inimaginabil.
Ce s-a întâmplat acum? Juriul profesionist, nu știu dacă bine sau rău, corect sau incorect, a apreciat și a contrazis părerile norodului. Da, eu v-am mai spus că România nu se vindecă.”, a spus Ion Cristoiu.
Autorul recomandă: