Psihologii spun că persoanele care mângâie pisicile au aceste trăsături de personalitate.
Interacțiunea cu pisicile poate influența nivelul de stres, empatia și modul în care unele persoane se raportează la cei din jur.
Să vezi o pisică și să te apropii automat pentru a o mângâia este un gest obișnuit pentru multe persoane. Deși poate părea doar o simplă manifestare de afecțiune față de animale, psihologia a studiat ce se ascunde în spatele acestui comportament și ce trăsături au în comun cei care simt o afinitate specială pentru feline, conform as.
Specialiștii subliniază că niciun comportament izolat nu definește complet personalitatea unei persoane. Cu toate acestea, unele studii sugerează că oamenii care se bucură în mod deosebit de contactul cu pisicile tind să prezinte anumite caracteristici emoționale și sociale.
O cercetare publicată de ScienceReader arată că interacțiunea cu o pisică timp de câteva minute poate favoriza creșterea nivelului de oxitocină, cunoscută popular drept „hormonul stării de bine”, atât la oameni, cât și la animale, atunci când interacțiunea este voluntară.
În plus, alte studii au observat că acest tip de contact poate contribui la reducerea nivelului de cortizol, hormonul asociat stresului. Din acest motiv, multe persoane găsesc în compania pisicilor o modalitate simplă de a se relaxa după o zi solicitantă.
Potrivit specialiștilor, persoanele care caută frecvent contactul cu pisicile prezintă adesea câteva caracteristici comune:
Spre deosebire de alte animale de companie, pisicile sunt de obicei mai selective atunci când își manifestă afecțiunea. Încrederea lor se construiește treptat și necesită răbdare.
De aceea, pentru cei care simt nevoia să mângâie fiecare pisică întâlnită pe stradă, acest gest poate însemna mult mai mult decât o simplă dovadă de afecțiune. În multe cazuri, el reprezintă o modalitate de a găsi liniște, companie și o conexiune emoțională bazată pe respect reciproc.
Recomandarea autorului: