La doi ani și două zile după producerea teribilului accident de la 2 Mai și după trei zile de amânare a pronunțării, Curtea de Apel Constanța l-a condamnat definitiv pe Vlad Pascu pentru uciderea a doi tineri și rănirea altor trei. 10 ani închisoare, la fel ca la fond.
Au fost respinse toate apelurile, și al procurorilor, și al autorului accidentului, iar instanța a menținut decizia de plată a daunelor morale în valoare de peste 1,7 de milioane de euro pentru familiile tinerilor uciși și răniți: 700.000 de euro familiei tânărului decedat, 640.000 de euro familiei tinerei decedate în accident; 250.000 de euro, 100.000 de euro, respectiv 20.000 de euro (a fost singura modificare făcută de judecător, față de 50.000 de euro în primă instanță) celor trei tineri răniţi. Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR) este cel obligat să achite daune morale.
Cazul Vlad Pascu a fost intens mediatizat, mai ales că în această anchetă au existat multe bâlbe, multe gafe, de la bun început. Familiile victimelor, a căror suferință nu se va vindeca niciodată, au încercat în zadar schimbarea încadrării faptei, din ucidere din culpă în omor calificat. Accidentul s-a produs în condițiile în care Pascu era și drogat și a mai fugit și de la locul accidentului.
Dacă Pascu ar fi fost condamnat pentru omor, atunci ar fi primit o pedeapsă mai mare. Dar așa, a primit 7 ani, prin contopirea pedepselor plus trei ani spor.
Avocații au cerut pedeapsa maximă, iar pentru cele trei infracțiuni săvârșite asta însemna, 10 ani, 6 luni și 20 de zile. După cum arată decizia definitivă, judecătorul s-a orientat către maximul pedepsei pentru uciderea din culpă, iar la infracțiunea de fugă de la locul accidentului, a scăzut totuși din maxim, cât să rămână fix 10 ani, adică atâta cât s-a dat și la fond.
În condițiile în care Vlad Pascu are o pedeapsă de 10 ani de închisoare, liberarea condiționată se poate produce după 2/3 din pedeapsă. La peste 10 ani, s-ar fi aplicat fracția de 3/4. Pascu, dacă a primit 10 ani, se scad cei doi ani cât a stat în arest preventiv, prestează muncă și ar putea cere liberarea condiționată după 5 ani.
De ce după cinci ani? Pentru că așa spune legea, adică articolul 100 din Codul Penal – condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei cu închisoarea. Conform alin.3, se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate, însă, “liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani”. În cazul Pascu, cinci ani! Dacă ar fi primit o pedeapsă care sărea peste cea de 10 ani de închisoare rămasă definitivă, Pascu ar fi putut cere liberarea condiționată după 8 ani!
Dacă Vlad Pascu ar fi fost judecat și condamnat pentru omor calificat, atunci ar fi luat peste 15 ani, minimul de pedeapsă (conform art. 189 Cod Penal), regimul de detenție ar fi fost cel mai drastic, dar ca ani de executare efectivă este imposibil de spus o cifră, pentru că nu putem discuta în eter, despre ceva ce nu există.
Daunele acordate de instanță în acest dosar pentru victimele decedate și pentru victimele rănite (unii dintre ei având răni iremediabile), dar și pentru familiile acestora, nu pot fi dezbătute public, dacă trebuia mai mult și cu cât anume. Este extrem de greu să fii nevoit, ca judecător, să pui o valoare de despăgubire pentru părțile vătămate, evaluând viața unui om sau afecțiunile extrem de grave ale celor răniți. E o presiune mare, pe care judecătorul și-o asumă după cum apreciază, în cazul daunelor morale, în funcție de multe criterii pe care le ia în considerare la pronunțarea unei sentințe.
Părinții tinerilor Sebi și Roberta, uciși în accidentul de la 2 Mai, consideră că pedeapsa primită de Vlad Pacsu este sfidătoare. Nimeni nu se poate pune în pielea lor. Este cea mai grea suferință pe care o poate trăi un părinte. Dar, din punct de vedere juridic, atât s-a putut, atât a considerat instanța că trebuie să fie pedeapsa, ținând cont de toate elementele existente în acest dosar.
Să nu uităm, însă, că Vlad Pascu este implicat într-un dosar al DIICOT, unde este acuzat de trafic de droguri. Rechizitoriul a fost întors la DIICOT de către instanță, pentru refacerea anchetei, la începutul acestui an, dar cu siguranță și acest dosar va ajunge în instanță. Iar dacă Pascu va fi judecat și condamnat pentru trafic de droguri, atunci ar mai lua niște ani buni de închisoare. Prin decontopirea acestei pedepse și contopirea cu o nouă pedeapsă, ar rezulta o perioadă mult mai lungă de timp în spatele gratiilor. Dar acesta este, deocamdată, un scenariu posibil, nimic altceva.
Dacă privim în urmă, un caz asemănător cu cel al lui Vlad Pascu a fost cel al lui Mario Iorgulescu. Mario a fost acuzat mai întâi de omor și conducere sub influența drogurilor, condamnat la 13 ani și 8 luni, apoi ICCJ a anulat această condamnare și judecătorii au decis că acesta trebuie judecat pentru ucidere din culpă. Rejudecând, Curtea de Apel a dat o sentință de 8 ani și 8 luni, apoi a fost exercitată o nouă cale extraordinară de atac, contestația în anulare. În urma rejudecării, instanța a decis condamnarea lui Mario Iorgulescu la 7 ani de închisoare pentru ucidere din culpă. Instanța a încetat procesul penal pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, „ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale”. La condamnarea de 7 ani, a fost adăugat un spor de 1 an aplicat ca urmare a condamnării într-un alt dosar, unde Mario Iorgulescu a fost găsit vinovat pentru complicitate de lipsire de libertate. Deci, pedepsele sunt destul de apropiate în ambele cazuri. Doar că la Mario a fost vorba de o singură victimă, un tânăr de 24 ani.
Infracțiunea de ucidere din culpă este reglementată de articolul 192 din Codul Penal. Alineatul (1) al articolului reglementează forma de bază a uciderii din culpă și pedeapsa care se aplică în contextul săvârșirii infracțiunii în această formă. Astfel, potrivit art. 192 alin. (1) Cod penal: „Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”. Alineatul (3) al aceluiași articol descrie situația în care s-a produs decesul a două sau mai multe persoane din aceeași culpă, astfel „Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.” Această formă a infracțiunii de ucidere din culpă devine incidentă în contextul în care decesul a două sau mai multe persoane a survenit ca și consecință a unei singure acțiuni sau inacțiuni.
Una din diferențele dintre omor și uciderea din culpă ține de nivelul formei de vinovăție. Omorul implică intenția autorului de a ucide, urmarea fiind rezultatul pe care îl prevede, urmărește și acceptă, iar culpa este opusul intenției. Așa a fost decisă de instanță pedeapsa în cazul celor doi, nu omor, ci ucidere din culpă. Aici a fost bătălia în ambele cazuri, dar din sens opus. La Mario, încadrarea s-a schimbat din omor în ucidere din culpă, la Pascu a fost de la început până la final ucidere din culpă, chiar dacă s-a cerut schimbarea încadrării în omor!
RECOMANDĂRILE AUTORULUI: