Peisajul stradal din Bruxelles reflectă recunoștința pe care europenii o simt față de titanii din trecut, oameni precum Jean Monnet, Robert Schuman și Simone Weil. Dar, în anii următori, cel mai mare monument dintre toate din capitala Belgiei poate fi lui Donald Trump. Fanii săi vor depune flori la figura colosală de aur a președintelui american, pe 28 februarie, în fiecare an, pentru a marca contribuția sa decisivă la emanciparea, siguranța și libertatea lor geopolitică.
Această imagine dusă la extrem îi aparține lui Edward Lucas, consilier principal la Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).
În acea zi, mai scrie acesta în analiza sa, părinții le vor spune solemn copiilor lor că venirea lui Donald Trump în Biroul Oval i-a determinat în sfârșit pe europeni să ia în serios securitatea.
„În urma expulzării de la Casa Albă a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, liderii europeni au decis, în cele din urmă, să-și asume responsabilitatea nu numai pentru Ucraina, ci și pentru propria apărare.
Într-o serie de summit-uri grăbite și telefoane, decenii de complezență și lăcomie au făcut loc unei realizări sumbre și uluitoare că atunci când președintele SUA proclamă «America mai întâi», Europa trebuie să aibă grijă de ea însăși. Fostul aliat este, în cel mai bun caz, nesigur, în cel mai rău caz, activ ostil. Planificați în consecință”, notează Edward Lucas.
„Fantezie?”, se întreabă Edward Lucas. Poate fi doar atât sau poate nu. Un monument mai demn din inima Bruxelles-ului, mai scrie acesta, ar comemora milioanele de ucraineni uciși, mutilați, traumatizați, îndoliați, amărâți și exilați, al căror sacrificiu a oferit restului Europei răgazul necesar pentru a se pregăti.
„O trezire de ultimă oră poate evita catastrofa, dar somnul liderilor europeni a permis, încă, dezastrul. Nimeni nu și-a cerut vreodată scuze și nu și-a asumat vina, în mod corespunzător, pentru acele eșecuri de apărare și descurajare.
Testul oricărei schimbări în Europa sunt faptele, nu vorbele. Prioritatea este de a oferi Ucrainei banii și armele de care are nevoie pentru a se apăra (ceva care, dacă ar fi făcut prompt, ar fi pus deja capăt războiului).
Cu cât poziția militară a Ucrainei este mai puternică, cu atât va fi mai greu pentru administrația SUA să învingă conducerea de la Kiev într-o încetare a focului în condiții nefavorabile.
Întrebarea de pe biroul fiecărui decident ar trebui să fie: «Ce riscuri și costuri va suporta țara mea dacă Putin se întoarce pentru o a doua oară?» Fără răspunsuri credibile la această întrebare, un nou atac va condamna nu numai Ucraina, ci și pe cei care s-au angajat să o apere”, continuă Edward Lucas.
Dar acesta este doar începutul, mai scrie consilierul de la CEPA. Țările europene, NATO și UE vor trebui, de asemenea, să-și regândească propria securitate de jos în sus.
„Unde este apărarea antiaeriană și antirachetă? Dar conscripția? (n.red. – recrutarea, înrolarea) Cum obținem o umbrelă nucleară credibilă? Cât de departe ne mai putem baza pe armele americane? Toate aceste întrebări au răspunsuri, toate vin la un preț mare și cu întârzieri periculoase.
Este posibil ca Vladimir Putin să nu riște un atac militar direct asupra unui membru NATO. Dar, sub pragul războiului total, bătăliile sunt deja în desfășurare: sabotarea infrastructurii, atacuri cibernetice, un potop de bani murdari și propagandă și încercări de restabilire a pârghiilor de influență economică.
După cum a spus regretatul Adlai Stevenson (n.red. – politician american, fost ambasador SUA la ONU), nu este suficient să lupți pentru valorile tale, trebuie să le respecți.
Eforturile administrației Trump de a face «America Mare din nou» pot afecta grav alianțele care au stat la baza puterii SUA. Dacă europenii fac față provocării, s-ar putea dovedi câștigătorii-surpriză”, conchide Edward Lucas.
Citește și: