Au trecut trei ani de la atacul Rusiei asupra Ucrainei, iar un exercițiu de imaginație ne readuce în atmosfera paradoxală din ultimele zile de dinainte de război. La mijlocul lunii februarie 2022, apropierea războiului era evidentă pentru toată lumea. Dar acel război care avea să izbucnească, totuși, era perceput ca fiind de neconceput.
Războiul părea inutil și de neînțeles pentru majoritatea rușilor, contrazicând interesele claselor superioare, ale regimului și chiar ale președintelui Vladimir Putin însuși.
„Dar să începem nu cu Putin, ci cu lumea înconjurătoare”, notează Serghei Shelin, analist pe probleme sociale și economice, într-o analiză publicată de The Moscow Times.
Doar două sau trei puteri externe ar fi fost capabile să împiedice invadarea Ucrainei: chinezii, americanii și – la scurt timp – europenii, continuă Serghei Shelin.
La începutul lunii februarie 2022, amintește analistul, Vladimir Putin a mers la Beijing pentru a primi „permisiunea” de a lupta și a obținut-o.
„Nimic nu era surprinzător în asta. Opusul ar fi fost o surpriză. China nu și-a oprit niciodată prietenii și vasalii comerciali din cele mai exotice aventuri ale lor. Campaniile militare ale Iranului și improvizațiile cu rachete nucleare ale Coreei de Nord sunt exemple sugestive.
China se limitează, din nou, la rolul de beneficiar al agresiunii altora.
În ceea ce privește America, Putin a propagat, ca un ecou, afirmația președintelui Donald Trump potrivit căreia nu ar fi existat niciun război dacă ar fi deținut el mandatul la Casa Albă.
«Nu pot decât să fiu de acord cu el că, dacă ar fi fost președinte, dacă victoria nu i-ar fi fost furată în 2020, atunci poate că nu ar fi fost criza din Ucraina care a avut loc în 2022», a spus Putin.
Nu putem respinge acest lucru ca fiind o simplă presupunere. Există un sâmbure de adevăr aici”, scrie Serghei Shelin.
Judecând după faptul că Donald Trump se dovedește incapabil să-l intimideze pe Putin, astăzi, cu greu ar fi putut să-l intimideze înainte de 2022. Dar între ei a existat întotdeauna o afecțiune pur umană, consideră Serghei Shelin.
„Îndreptățit sau nu, Putin l-a văzut întotdeauna pe Joe Biden drept dușmanul său implacabil, în timp ce îl vede pe Trump ca pe cineva cu care s-ar putea negocia.
Cu toate acestea, potrivit lui Putin, singurul lucru care putea fi negociat în 2022 ar fi fost procedura de transformare a Ucrainei într-un protectorat rus.
Și Trump, probabil, i-ar fi oferit lui Putin o piesă mai mică – de exemplu, să recunoască anexarea Republicilor Populare Donețk și Lugansk așa cum erau în februarie 2022. Dar Putin, în 2022, spre deosebire de 2025, nu căuta compromisuri.
Putin și-a imaginat că armata ucraineană era slabă și că Ucraina era gata să se prăbușească.
În ochii lui Putin, indiferent cine ar fi fost președinte în 2022, Statele Unite păreau nesigure și divizate, tocmai se retrăseseră din Afganistan (așa s-ar fi întâmplat și sub Trump) și, prin urmare, neajutorate.
Putin a promis că va rezolva singur problema ucraineană și era sigur că Occidentul se va închina în fața lui. Nedumerirea liderilor Europei, care au mers să-l implore și să-l descurajeze, l-a convins că reflectă lipsa de voință a popoarelor lor și că vor îndura orice”, continuă analistul Serghei Shelin.
Atât China, cât și Occidentul au știut din timp despre invazie, scrie analistul Shelin.
„Occidentului se temea de asta. Chinezilor nu le păsa. Dar nimeni nu avea de gând să se implice într-un război cu Rusia”, mai punctează acesta.
„Toate regimurile au decis acest lucru pentru ele însele, indiferent de caracterele și convingerile diferite ale liderilor lor. Nu existau forțe și mecanisme externe care ar fi împiedicat Rusia să intre în război. Pur și simplu nu au existat în lumea anului 2022.
Adevăratul mister nu a fost acesta, ci lipsa rezistenței pe care societatea rusă a arătat-o la agresiunea țării lor.
În același timp, în perioada 21-22 februarie, nici secretarul de presă al lui Putin, Dmitri Peskov, nici administrațiile marionete din estul Ucrainei, nici oficialii parlamentari relevanți însărcinați cu ratificarea acordurilor privind recunoașterea de către Rusia a acestor așa-zise republici nu au putut răspunde la întrebarea în ce granițe își formalizează recunoașterea și formalizarea recunoașterii.
Ar include ele doar teritoriile aflate sub control separatist la acea vreme sau întregul Donbas? Prima opțiune lăsa șansa ca un mare război să poată fi evitat. A doua însemna că războiul va începe cu siguranță. Dar ceea ce urmărea Putin era încă ținut secret”, continuă Serghei Shelin.
Șefii financiari și economici ai Rusiei au fost avertizați cu aproximativ douăzeci și patru de ore înainte de începerea invaziei. Chiar și atunci, a fost doar în termeni generali. Putin nu a discutat cu ei planurile sale de cucerire.
„Acesta este și motivul pentru care deconectarea de la SWIFT și înghețarea rezervelor internaționale ale Rusiei au fost o surpriză.
Însă faptul că războiul se apropia era departe de a fi un secret pentru clasele superioare. Este probabil ca și în cercul interior al lui Putin, mulți – dacă nu cei mai mulți – au vrut să evite invazia și au sperat că această concentrare a forțelor în jurul Ucrainei se va dovedi a fi o cacealma. Dar le-a fost atât de frică de lider, încât pur și simplu nu au îndrăznit să abordeze subiectul.
O altă surpriză a fost tăcerea timidă a zeci de mii de birocrați și magnați ruși. Timp de decenii, s-a crezut că domeniul de aplicare a regimului Putin, cu tot autoritarismul său, se limitează la interesele acestei nomenclaturi. Majoritatea acestor elite au familii, bunuri, interese comerciale extinse și atașamente personale în Occident.
Severitatea loviturii pe care o invazie a Ucrainei ar fi adus-o asupra tuturor acestor lucruri era evidentă. Aventura lui Putin a pus sub semnul întrebării tot ceea vedeau ca obișnuit clasele superioare, de la miliardari până la funcționarii din clasa de mijloc.
Dar clasele privilegiate ale Rusiei și-au acceptat soarta și nici măcar verbal nu au încercat să-și apere obiceiurile și confortul”, mai scrie Serghei Shelin în analiza sa.
Cât despre oamenii de rând, aceștia s-au predat cursului evenimentelor cu la fel de multă resemnare ca și nomenclatura rusă.
Dar și mai puțini dintre ei s-au gândit la ceea ce avea să urmeze.
„Cu două luni înainte de război, doar 6% dintre cei chestionați de Fundația pentru Opinie Publică au numit un conflict de lungă durată cu Ucraina și amenințarea unui război total drept un eveniment actual important. La începutul lunii februarie, acest număr a crescut la 16% . Abia pe 20 februarie a devenit vizibil, crescând la 39%.
Dar s-a dovedit că nu era necesar. Conducătorul Federației Ruse avea libertatea de a face tot ce dorea, deoarece nu existau mecanisme care ar fi împiedicat Rusia să-și lanseze agresiunea.
Putin nu a trebuit să încerce să înghețe toate palierele regimului în așteptarea ordinelor sale de luptă sau ca supușii săi să le respecte. Totul s-a întâmplat de la sine. Aceasta este cea mai amară surpriză din zilele dinaintea războiului”, încheie Serghei Shelin.
Foto – Profimedia Images
Citește și: