Dezvăluiri în ziarul Washington Post și preluate de Mediafax: potrivit unor oficiali americani, care au vorbit sub protecția anonimatului, Pentagonul se pregătește pentru posibile operațiuni terestre în Iran. Mii de soldați americani au fost desfășurați în Golful Persic și numărul acestora continuă să crească.
Potrivit sursei citate, operațiunile ar putea include raiduri ale forțelor speciale și trupe convenționale. Totuși, nu se așteaptă o invazie de amploare.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2017%2F04%2F16224590%2F1-usarmy2.jpg)
Trump ia cu asalt Golful Persic / foto ilustrativ
Pentru militarii americani, orice misiune terestră în Iran ar implica riscuri semnificative, inclusiv atacuri cu drone și rachete, foc de armă și explozibili improvizați.
Surse de la Washington susțin că președintele Donald Trump nu a luat încă o decizie finală privind implementarea acestor planuri.
În ultimele săptămâni, la Casa Albă s-a discutat despre posibila ocupare a Insulei Kharg, un important nod de export al petrolului iranian. De asemenea, pe masă sunt și alte opțiuni, cum ar fi raiduri în alte zone de coastă pentru a neutraliza arme ce pot amenința navele militare.
Estimările privind durata unei astfel de operațiuni terestre în Iran variază între câteva săptămâni și câteva luni.
Secretarul de Stat, Marco Rubio, afirmă că obiectivele Statelor Unite pot fi atinse fără trupe terestre. Pe de altă parte, însă, Washington Post, citând mai multe surse, scrie că Pentagonul tot pregătește „un atac final” asupra Iranului, care ar putea combina forțele terestre cu o campanie masivă de bombardamente.
În ultimele săptămâni, cel puțin 13 soldați americani au murit în Irak, Kuweit și Arabia Saudită, în atacuri iraniene cu drone și rachete.
Americanii de rând sunt majoritar împotriva trimiterii trupelor pe teritoriul iranian. Potrivit unui sondaj AP/NORC, 62% dintre cei intervievați se opun folosirii trupelor terestre. În ceea ce privește atacurile aeriene asupra țintelor militare, opiniile sunt împărțite: 39% împotrivă, 33% favorabil.
Experții militari recomandă ca operațiunile să fie rapide și mobile, evitând staționarea prelungită pe insulele iraniene. De asemenea, se ia în calcul minarea selectivă a Insulei Kharg, pentru a pune presiune asupra Iranului în controlul Strâmtorii Ormuz, o rută strategică de transport petrolier global.
Membrii Congresului american sunt împărțiți: unii, precum republicanul Derrick Van Orden, resping orice operațiune terestră, în timp ce Lindsey Graham compară o eventuală ocupare a Insulei Kharg cu invazia de la Iwo Jima, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Între timp, scrie, The Wall Street Journal, realitatea e clar: Donald Trump ia în calcul trimiterea a încă aproximativ 10.000 de soldați de infanterie în regiune, care s-ar adăuga celor circa 7.000 de militari deja mobilizați. În total, numărul trupelor americane la porțile Iranului ar putea ajunge la aproximativ 17.000.
Forța americană din regiune ar urma să fie suplimentată cu infanterie, vehicule blindate și elemente de sprijin logistic.
Totuși, cifra vehiculată de WSJ rămâne mult sub nivelul necesar unei invazii pe scară largă a Iranului.
Oficiali actuali și foști ai Casei Albe insistă că președintele nu a ordonat, încă, desfășurarea trupelor terestre pe teritoriul iranian.
De asemenea, analiștii avertizează că o forță de numai 17.000 de militari nu ar putea menține controlul pe termen lung asupra unor poziții aflate sub amenințarea rachetelor și dronelor iraniene. Orice operațiune ar presupune riscuri ridicate și ar necesita sprijin aerian, logistic și informațional consistent.
Spre deosebire de invazia din Irak, din 2003, când SUA au mobilizat peste 150.000 de soldați, actualul scenariu indică mai degrabă o presiune strategică decât o campanie de amploare.
Nu este exclus ca, de fapt, Washingtonul să dorească doar să pună presiune pe Teheran. Chiar dacă trupele americane nu vor fi desfășurate efectiv, simpla amenințare a mobilizării ar putea servi drept instrument de negociere. Mesajul transmis este unul de consolidare a poziției SUA în eventualele discuții diplomatice cu Iranul.
RECOMANDAREA AUTORULUI: