Lukoil a declarat forță majoră la zăcământul West Qurna-2 din Irak, relatează Reuters.
West Qurna-2, zăcământul pe care îl operează Lukoil în Irak este unul dintre cele mai mari zăcăminte petroliere din lume. Totul se întâmplă în urma impunerii de sancțiuni americane împotriva companiei ruse, a relatat Reuters, citând surse. Zăcământul este situat în sudul Irakului.
Compania a clarificat într-o scrisoare adresată Ministerului Petrolului din Irak că situația împiedică continuarea operațiunilor pe zăcământ.
Dacă motivele acestei situații de forță majoră nu sunt rezolvate în următoarele șase luni, LUKOIL va fi obligată să oprească complet producția la West Qurna-2, a declarat pentru Reuters un oficial anonim din industria petrolieră irakiană.
Conform surselor agenției Reuters, Irakul a suspendat plățile în numerar către LUKOIL.
În plus, sursele spun că autoritățile irakiene au anulat plata în natură a companiei de aproximativ 4 milioane de barili de țiței. Un reprezentant al Ministerului Petrolului din Irak a adăugat că veniturile LUKOIL din operațiunile din Irak vor fi înghețate din cauza sancțiunilor americane până la rezolvarea situației de pe câmpul petrolier. Irakul nu poate coopera cu companiile supuse sancțiunilor, a explicat sursa pentru Reuters.
LUKOIL a câștigat licitația pentru dezvoltarea zăcămintei West Qurna-2 în 2009. Producția comercială de petrol a început pe zăcământ în 2014. Peste 90% din rezerve sunt concentrate în zăcămintele Mishrif și Yamama.
În octombrie, SUA și Marea Britanie au impus sancțiuni împotriva LUKOIL.
Traderul de petrol Gunvor s-a oferit să cumpere activul extern al companiei ruse, LUKOIL International GmbH. LUKOIL a fost de acord cu acordul, dar Departamentul Trezoreriei SUA a refuzat să acorde companiei Gunvor o licență comercială până la rezolvarea conflictului din Ucraina.
Ulterior, traderul de petrol și-a retras oferta.
Acuzată în presa internațională că alături de Bulgaria încercă să evite sancțiunile americane la Lukoil, România până în prezent n-a luat nicio decizie.
Ieri Radu Burnete, consilierul președintelui Nicușor Dan, a declarat despre tranzacționarea Lukoil că societatea care ar putea prelua toate operațiunile gigantului rus „ridică semne de întrebare”.
Radu Burnete a făcut următoarea declarație la Digi 24 : „Lukoil decide cui vinde. Aici vom fi prinși într-un fel de joc pentru că nici Lukoil nu poate vinde unei firme paravan, care are sancțiuni, dar totuși rămâne la decizia acționarului majoritar cui vinde aceste operațiuni în măsura în care nu poate să le opereze datorită sancțiunilor.”
„Lukoil a anunțat că vrea să-și vândă toate operațiunile unei singure companii. O campanie care ridică semne de întrebare și mă opresc aici pentru că sunt alte autorități ale statului care trebuie să spună dacă aceste semne de întrebare sunt justificate sau nu”, a mai spus Burnete.
Lukoil este cea mai mare companie petrolieră privată din Rusia și administrează sute de benzinării din Europa. În România, compania rusească deține rafinăria Petrotel-Lukoil și rețeaua Lukoil România, care gestionează în prezent 320 de stații de distribuție. Ambele companii au ca acționar firma Litasco, cu sediul în Elveția.
Datele ministerului de Finanțe arată că, după începerea războiului din Ucraina, compania Lukoil a pierdut pe teritoriul României atât profitul pe care îl avea, cât și o mare parte din angajați.
De la 1321 de salariați declarați la Ministerul de Finanțe, înainte de război, Lukoil a ajuns să aibă în prezent de 6 ori mai puțin. La finele anului trecut, compania declara oficial o pierdere netă de aproximativ 29 milioane de euro.
Compania are între 8 și 10 % din piața de distribuție de carburanți din România și este al 3-lea cel mai mare jucător de pe piața petrolieră din țara noastră, după OMV Petrom și Rompetrol.
Gândul a arătat încă de săptămâna trecută cum România ratează încă un moment ratat în plan extern! România este din nou fără reacție în scandalul global „Lukoil”. În timp ce vecinii României, inclusiv Bulgaria, caută soluții de urgență la sancțiunile americane, România este paralizată de indecizie politică.
RECOMANDĂRILE AUTORULUI