Un raport al Departamentului de Război al SUA, publicat în decembrie 2025, afirmă că Beijingul a efectuat testele inițiale de zbor a două prototipuri distincte de avioane de vânătoare de a șasea generație. Dezvăluirea sugerează că Beijingul urmărește căi paralele de dezvoltare pentru a accelera capacitățile avansate de luptă aeriană, inclusiv acțiunile cu și fără echipaj.
Discret, China a avansat în eforturile sale din domeniul aviației de luptă de generație următoare. Avioanele, denumite în analiza apărării occidentale J-36 și J-50, sunt descrise ca programe de dezvoltare paralele menite să acopere o gamă largă de misiuni, de la superioritatea aeriană și atacuri de precizie până la coordonarea sistemelor aeriene fără echipaj în spațiul aerian contestat.
„Capacitatea operațională pentru ambele platforme este estimată să apară până la mijlocul anilor 2030, plasându-le într-un calendar comparabil cu inițiativele NGAD ale Forțelor Aeriene SUA și F/A-XX ale Marinei”, menționează Army Recognition.
Pe baza analizei independente a informațiilor open-source obținute de Army Recognition, inclusiv videoclipuri de teste de zbor publicate, imagini din satelit, activități industriale și date de urmărire a aviației de apărare, cele două aeronave la care se face referire în raportul SUA sunt evaluate a fi Chengdu J-36 și Shenyang J-50.
Analiștii de recunoaștere a armatei au geolocalizat aceste videoclipuri pe aerodromuri experimentale cunoscute, asociate cu Chengdu Aircraft Corporation din vestul Chinei și Shenyang Aircraft Corporation din regiunile de coastă de nord-est.
„Imaginile satelitare ulterioare au confirmat o activitate sporită de asistență la sol, aeronave de instrumentație specializate și hangaruri noi, consolidate, în concordanță cu programele de testare a zborului de generația a șasea timpurie”, se arată în analiza publicată de Army Recognition.
J-36, atribuit Chengdu Aircraft Corporation, este evaluat pe scară largă ca principala platformă de superioritate aeriană de a șasea generație a Chinei și un succesor pe termen lung al modelului J-20.
Imaginile de zbor analizate de Army Recognition arată că J-36 execută viraje cu rază largă și depășiri stabile de mare viteză, ceea ce este în concordanță cu testele timpurii de extindere a anvelopei, mai degrabă decât cu o simplă demonstrație tehnologică.
Dimensiunea aeronavei în raport cu avioanele de urmărire cunoscute sugerează o capacitate internă semnificativă de combustibil, întărind evaluările conform cărora anduranța și autonomia sunt esențiale pentru profilul misiunii sale.
Se așteaptă ca J-36 să integreze instrumente de luare a deciziilor asistate de inteligență artificială, senzori multispectrali avansați și legături de date securizate care se pot conecta în rețea cu sateliți, sisteme terestre, resurse navale și platforme fără echipaj.
Funcționând în paralel, J-50, dezvoltat de Shenyang Aircraft Corporation, reflectă un accent operațional diferit. Filmările video și imaginile din satelit plasează aeronava pe poligoane de testare de coastă, caracteristicile de design sugerând o concentrare pe aviația navală.
Decizia de a urmări simultan două avioane de vânătoare separate de generația a șasea evidențiază o schimbare majoră în strategia aviației militare chineze. În loc de o singură platformă universală, Beijingul pare hotărât să lanseze aeronave optimizate pentru misiuni, adaptate pentru dominația aeriană terestră și proiecția puterii maritime.
Această abordare reflectă și, în anumite privințe, anticipează diviziunea SUA dintre programele de generația a șasea a Forțelor Aeriene și Marinei, dar cu distincția notabilă că China a mutat deja ambele modele în teste de zbor vizibile.
Aceste evoluții contrastează puternic cu stadiul actual al programelor de a șasea generație din SUA. Conform raportului IF12805 al Serviciului de Cercetare al Congresului, publicat pe 20 decembrie 2025, programul Next Generation Air Dominance (NGAD) al Forțelor Aeriene ale SUA se află încă în faza de dezvoltare inginerească și de fabricație.
În paralel, programul F/A-XX al Marinei SUA reprezintă componenta maritimă a puterii aeriene de a șasea generație a SUA, menită să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet și EA-18G Growler în escadrilele aeriene ale portavioanelor în anii 2030. Spre deosebire de NGAD, F/A-XX s-a confruntat în mod repetat cu incertitudini legate de finanțare și cu schimbări ale priorităților Pentagonului.
„Rapoarte recente indică faptul că, după reducerile bugetare propuse, Congresul a restabilit aproximativ 1,4 miliarde de dolari în finanțarea pentru F/A-XX, subliniind îngrijorarea legislativă cu privire la menținerea superiorității aeriene bazate pe portavioane în Indo-Pacific”, se mai menționează în analiza publicată de Army Recognition.
RECOMANDAREA AUTORULUI: