Semnele unui sfârșit iminent al războiului din Ucraina sunt înșelătoare. „Rusia se confruntă, însă, și cu propria capcană”

Principala sursă a agresiunii rusești este neîncrederea profundă în Occident și convingerea fermă a Moscovei că Vestul intenționează să provoace o „înfrângere strategică” Rusiei. Atâta timp cât această teamă va persista, războiul nu se va termina, notează Tatiana Stanovaya într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

• Mulți se așteaptă ca anul 2026 să fie unul decisiv pentru războiul din Ucraina. Rusia resimte din ce în ce mai mult impactul sancțiunilor, infrastructura energetică a Ucrainei se află în pragul colapsului, în timp ce stocurile de arme și finanțarea sa sunt în scădere.
• Nu este surprinzător faptul că, pentru prima dată după mult timp, părțile au revenit la un dialog direct și aparent substanțial, mai întâi la Abu Dhabi și acum la Geneva, în perioada 17-18 februarie.

„Un progres real către pace poate părea complet posibil, dar circumstanțele înseamnă că, în loc de o pace durabilă, fiecare parte riscă să se trezească prinsă într-o capcană. Pentru Ucraina, prioritatea covârșitoare este de a forța Rusia să înceteze ostilitățile. Singura întrebare pare a fi ce preț este dispus Kievul să plătească pentru acest lucru în termeni de teritoriu și garanții de securitate”, consideră Tatiana Stanovaya, fondatoarea proiectului de analiză politică R. Politik.

FLASH NEWS Gabriela Firea a cerut în Parlamentul European un buget de 20 de miliarde de euro pentru copiii afectați de sărăcie

11:01

ACTUALITATE Dan Dungaciu: „Nu poți să vorbești despre lucruri atât de minore pe care poți să le faci pentru reconstrucția Gazei“

11:00

Volodimir Zelenski

Care este riscul cheie pentru Kiev

Poziția Kievului în problema teritorială este că aceasta ar trebui decisă de linia frontului în momentul încheierii ostilităților. Cererea Moscovei ca trupele ucrainene să se retragă din regiunea Donbas înainte ca Kremlinul să intre în negocieri pentru o pace deplină este nerealistă – cel puțin în condițiile politice actuale ale Ucrainei, continuă Tatiana Stanovaya.

„Dar Rusia consideră că este doar o chestiune de timp până când va reuși să cucerească Donbasul prin forță, așa că nu vede niciun rost să facă compromisuri în această cerere.

• Prin urmare, riscul cheie pentru Kiev este să se blocheze în negocieri nesfârșite de încetare a focului, în timp ce Moscova continuă să distrugă infrastructura ucraineană.
• Pentru a simula bunăvoința, Kremlinul ar putea accepta periodic încetări scurte ale focului. Dar o încetare durabilă a ostilităților este posibilă numai dacă Rusia o acceptă ca parte a unei înțelegeri în termenii săi, care includ încetarea asistenței militare occidentale pentru Ucraina.

Rusia se confruntă însă și cu propria capcană. Dacă Moscova reușește să forțeze Kievul să intre în negocieri substanțiale asupra a ceea ce ar echivala, în esență, cu o capitulare – o reluare a discuțiilor de la Istanbul din primele zile ale războiului -, Kremlinul va fi forțat să aleagă ce termeni de pace este cu adevărat pregătit să accepte.

Cererile Rusiei sunt problematice în sine. Problema teritorială este importantă pentru Kremlin, dar războiul are un obiectiv mai ambițios: crearea unei Ucraine care să se afle în întregime în sfera de influență a Rusiei și să nu fie percepută de Moscova ca fiind „anti-Rusia”.

Moscova dorește să realizeze acest lucru prin impunerea unei serii de restricții politice asupra Kievului, cum ar fi interzicerea naționalismului ucrainean, legitimarea forțelor pro-ruse din țară, garantarea statutului limbii ruse acolo și restabilirea influenței Bisericii Ortodoxe Ruse”, continuă Tatiana Stanovaya.

Vladimir Putin | Foto – Mediafax

„Moscova se bazează în mod clar pe Washington”

Cu alte cuvinte, mai scrie Stanovaya, Rusia vrea să forțeze Ucraina să se angajeze să devină un stat „prietenos”.

Ca garanții ale acestei prietenii, Kremlinul solicită o reducere drastică a dimensiunii armatei ucrainene, încetarea parteneriatului său cu țările NATO și interzicerea desfășurării de arme cu rază lungă de acțiune și a oricărei infrastructuri militare occidentale pe teritoriul ucrainean.

„Aceasta este agenda pe care consilierul lui Putin, Vladimir Medinski, pare să o promoveze. Chiar și alegerea lui Medinski, care a participat deja la discuțiile de la Istanbul din martie-aprilie 2022, indică o revenire a revendicărilor politice în centrul discuției.

Mai mult, Moscova se bazează în mod clar pe Washington pentru a o ajuta să impună astfel de condiții Kievului.

Totuși, aici se află capcana.

• Rusia riscă să se împotmolească în discuții lungi și plictisitoare despre propriile revendicări politice referitoare la Ucraina: revendicări care rămân complet inacceptabile pentru Kiev.
• Și chiar dacă la un moment dat autoritățile ucrainene sunt obligate să semneze un astfel de acord sub presiune, acesta va avea probabil soarta acordurilor de la Minsk care vizau încheierea conflictului din estul Ucrainei înainte de invazia la scară largă a Rusiei, nici elitele ucrainene, nici societatea neputând suporta o astfel de loialitate forțată.

În loc să fie implementate, acordurile vor fi sabotate și va începe o alunecare treptată către o escaladare suplimentară. Riscul unor noi ostilități va fi mare, iar acest lucru creează o altă capcană: de data aceasta pentru mediator, Statele Unite”, susține Tatiana Stanovaya în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

„Există puțin loc pentru optimism”

Un acord forțat ar putea fi, desigur, semnat oficial, permițându-i președintelui SUA să declare că a încheiat triumfător încă un război. Dar un astfel de acord ar fi extrem de instabil și, în cele din urmă, s-ar putea întoarce împotriva lui Trump însuși.

„Capcana finală este cea cu care se confruntă Europa. Circumstanțele împing capitalele europene să reia dialogul cu Moscova.

• Întâlnirile și vizitele ar putea deveni mai frecvente, retorica s-ar putea înmuia.
• Dar Rusia va căuta o apropiere reală doar dacă Europa este pregătită să discute probleme strategice de securitate.
• Moscova va cere probabil încetarea sprijinului militar pentru Ucraina.
• Adevărul amar este că Europa nu este pregătită nici să lupte împotriva Rusiei, nici să se angajeze în ceea ce Kremlinul consideră o discuție semnificativă despre viitoarea arhitectură de securitate europeană.

În consecință, Europa va rămâne la periferia procesului de negociere – ca o țintă indirectă pentru Rusia care stă în spatele unei Ucraine asediate.

Cu alte cuvinte, există puțin loc pentru optimism. Pentru Kremlin, războiul este existențial. Nu este vorba doar despre preluarea controlului asupra orașelor și satelor, ci despre o confruntare cu Occidentul care are loc pe teritoriul ucrainean.

Predicțiile privind prăbușirea iminentă a economiei ruse nu sunt lipsite de temei, dar ele ratează punctul cheie: acela că, pentru Kremlin, încheierea războiului fără a lua în considerare interesele Rusiei nu ar fi pur și simplu o înfrângere, ci ar echivala cu condamnarea Rusiei la pieire”, mai scrie Tatiana Stanovaya.

„Kremlinul nu va face concesii semnificative”

Atâta timp cât Putin este la putere, punctează Stanovaya, Rusia nu este paralizată de proteste pe scară largă și există cel puțin niște bani rămași în buget pentru arme, războiul va continua.

„Kremlinul nu va face concesii semnificative chiar dacă se va confrunta cu o criză financiară și economică prelungită.

Mai degrabă, o astfel de criză, dacă ar apărea, ar duce mai întâi la schimbări politice și abia apoi la o revizuire a obiectivelor războiului de către noua conducere a țării.

• Aceasta înseamnă că nu va exista o soluționare finală nici acum, nici în viitorul previzibil.
• Negocierile se pot intensifica, este posibil un armistițiu pe termen scurt și s-ar putea chiar semna documente.
• Dar, per total, această simulare a negocierilor nu poate duce decât la simularea unui armistițiu și la simularea unei soluționări.

Atâta timp cât această frică (n.red – frica de Occident a Rusiei și ideea că acesta este adversarul suprem) persistă (și este împărtășită atât de elite, cât și de societate în general), războiul nu se va termina”, încheie Tatiana Stanovaya analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Putin, greu de convins. Ucraina poate face concesii teritoriale, dar marea miză a liderului de la Kremlin este cu totul alta. „O chestiune de prestigiu politic extern și intern”
• Modernizarea forțelor nucleare, obiectiv secundar al Kremlinului? „Putin este încrezător că echilibrul strategic global se schimbă în favoarea Rusiei”
• Rusia desfășoară în Ucraina noul sistem de rachete termobarice TOS-3 Drakon. „Efect de suprapresiune susținută care se bazează pe oxigenul atmosferic pentru a amplifica durata și efectul exploziei”
• Cum s-a transformat Marea Britanie în inamicul nr. 1 al Moscovei și a devenit un „stat terorist” care „ucide copii” și „răspândește moartea”. „Protestele puse în scenă de Zaharova vor continua”
• Dronele termice de pe frontul ucrainean, semnal de alarmă pentru NATO. „Nu este clar de ce ar fi nevoie pentru a zgudui letargia actuală a puterilor occidentale”