Trucuri la nivel înalt. Cum l-a „pierdut” Kremlinul pe Donald Trump când totul părea să meargă strună între Putin și președintele SUA

Summitul ruso-american de la Budapesta a fost amânat după refuzul Moscovei de a accepta un armistițiu imediat în Ucraina, de-a lungul actualei linii a frontului. Este un rezultat inevitabil al sistemului rusesc de creare artificială a crizelor de politică externă, cu scopul de a obține un rezultat dorit.

Cel de-al doilea summit SUA-Rusia a fost convenit de președinții Donald Trump și Vladimir Putin prin telefon, pe 16 octombrie 2025.

• După ce ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a vorbit cu secretarul de stat american Marco Rubio, pe 20 octombrie, înainte de summitul planificat la Budapesta, întâlnirea a fost amânată.
• Pe 22 octombrie 2025, Donald Trump a semnat noile sancțiuni împotriva Rusiei – lucru pe care evitase să-l facă de la întoarcerea la Casa Albă.
• Doar câteva zile mai târziu, Trump și Putin se amenințau reciproc cu noi arme și teste nucleare.

„Abordarea lui Lavrov – și eșecul acestuia – sunt tipice diplomației rusești din timpul războiului. Un eșec similar, deși la scară mai mică, a avut loc în Italia cam în aceeași perioadă. Când o parte din Turnul Conti medieval din Roma s-a prăbușit, ucigând o persoană, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, a provocat indignare în Italia, legând incidentul de faptul că Italia trimisese ajutoare Ucrainei și sugerând că întreaga Italie se va prăbuși în curând din același motiv”, notează Alexander Baunov într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

EXTERNE Macron pășește cu stângul în 2026: doar 25% dintre francezi îl mai susțin. Ce cote de încredere au Jordan Bardella și Marine Le Pen

22:51

FLASH NEWS Ce a făcut-o pe Mirabela Grădinaru să plângă într-o emisiune TV: „Care a fost cel mai dur moment din viața dumneavoastră?”

22:48

Trucul lui Lavrov

Când ministrul de Externe al Italiei l-a convocat pe ambasadorul rus pentru explicații, ambasada a trimis la întâlnire unul dintre consulii săi de rang mult mai inferior, o încălcare flagrantă a etichetei diplomatice.

Apoi, când italienii au criticat eforturile evidente ale diplomaților ruși de a se strecura în „grațiile” șefilor lor de la Kremlin, partea rusă a acuzat Italia de rusofobie.

„Lavrov a folosit, în esență, același truc la un nivel înalt atunci când a vorbit cu Rubio. Trump își încheiase apelul cu Putin sub impresia că acesta din urmă era pregătit să pună capăt ostilităților, cel mai probabil pentru că liderul rus a subliniat că Rusia urmărea să pună capăt războiului cât mai curând posibil – fără a deteriora discuția lor prin specificarea vreunei condiții.

Cu siguranță, această neînțelegere l-a motivat pe Trump să propună summitul de la Budapesta.

• Lavrov a fost însărcinat cu pregătirea întâlnirii și cu informarea lui Rubio despre termenii în care Rusia intenționa să pună capăt războiului cât mai curând posibil.
• Cu alte cuvinte, Lavrov se confrunta cu misiunea de neinvidiat de a se asigura că incompatibilitatea pozițiilor lor nu devenise evidentă la summit.
• Pentru a realiza acest lucru, a fost forțat să întocmească o listă de cerințe rusești – și să o facă în maniera care a devenit tipică diplomaților ruși în mijlocul războiului.
• Cea mai apreciată abilitate este capacitatea de a-i pune la locul lor pe interlocutorii occidentali, de a-și exprima indignarea, de a amenința și de a inventa expresii jignitoare pentru Ucraina și alți adversari.

După ce au fost informați despre ideile Rusiei despre regimul nazist al Ucrainei, despre cauzele profunde ale conflictului, despre teritoriile constituționale, despre referendumuri și, într-adevăr, despre orice, cu excepția disponibilității de a înceta ostilitățile, Rubio și Trump au ajuns la concluzia că era prea devreme pentru a se întâlni cu Putin”, mai scrie Baunov în analiza sa.

Lavrov: „ O vastă parte a Ucrainei rămâne sub dominație nazistă”

Pe 21 octombrie – a doua zi după conversația nereușită cu Rubio – Lavrov a făcut câteva comentarii excepțional de sincere despre Ucraina, punctează Baunov. Un armistițiu imediat, a explicat el pe larg, ar însemna că o vastă parte a Ucrainei rămâne sub dominație nazistă.

„La fel ca Zaharova în scandalul turnului italian, Lavrov și Ministerul de Externe au descris reacția la propriile cuvinte și acțiuni ca fiind o agresiune neprovocată.

Maria Zakharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe | Foto – Profimedia Images

Alți propagandiști au preluat argumentul lui Lavrov conform căruia Trump, influențat de europeni, și-a schimbat abordarea și a abandonat promisiunile făcute la summitul din Alaska, respectiv de a pune capăt războiului abordând cauzele sale profunde.

• Răspunsul lui Trump a fost ordinul său executiv din 22 octombrie, care impune sancțiuni dure companiilor petroliere rusești, și anunțul său din 23 octombrie de anulare a summitului de la Budapesta.
• Franchețea excesivă a lui Lavrov cu privire la motivele continuării războiului și încercarea sa de a da vina pe Trump par a fi, astfel, o încercare de a răspunde public acuzațiilor private ale lui Putin că l-ar fi lăsat pe Trump să scape.

Misiunea lui Lavrov, însă, a fost imposibilă. La urma urmei, oamenii care l-au manipulat cu adevărat pe Trump nu au fost europenii, ci negociatorii ruși din Alaska – conduși chiar de Putin.

Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federației Ruse | Foto – Profimedia Images

Aceștia au reușit să-l convingă pe președintele SUA – și echipa sa lipsită de experiență – că o pace pe termen lung, care să elimine cauzele războiului ar fi mult mai bună, dar au ascuns faptul că prin eliminarea cauzelor se refereau fie la continuarea războiului până la victorie, fie la faptul că Trump le-ar fi înmânat acea victorie pe cale diplomatică, pe tavă, împreună cu capul lui Zelenski”, continuă Alexander Baunov.

„Moscova a început să-i atribuie lui Trump, public, propria poziție”

Drept urmare, Trump a încetat să mai insiste asupra unui armistițiu și a fost de acord cu negocierile fără a pune capăt luptelor. În schimb, nu a obținut nici armistițiu, nici negocieri.

„După Alaska, însă, Moscova a început să-i atribuie lui Trump, public, propria poziție, prezentând-o ca o poziție comună convenită la summit.

Înainte de următorul summit, cererile Rusiei au fost trimise sub formă de memorandum scris Casei Albe, prezentat ca înregistrare și continuare a întâlnirii din Alaska.

Confruntat cu o astfel de manipulare flagrantă, Trump a revenit, pur și simplu, la ideea sa inițială de armistițiu.

• Anularea (amânarea?) summitului de la Budapesta a declanșat, imediat, o escaladare militară.
• Trei zile mai târziu, au fost publicate imagini cu Putin ținând o întâlnire în buncărul din care este condus războiul împotriva Ucrainei – în care au fost discutate două teste reușite ale unei arme nucleare miraculoase.
• Data testului reușit era, se presupune, 21 octombrie  – chiar ziua în care devenise clar că Lavrov nu reușise să ajungă la un acord cu Rubio.

Fie din întâmplare, fie intenționat, Trump a înțeles aparent că este vorba despre testarea de noi arme nucleare, mai degrabă decât de arme nucleare, iar pe 30 octombrie a ordonat reluarea testelor americane cu arme nucleare, spunând: «Pe măsură ce alții fac teste, cred că este potrivit să o facem și noi».

Trump nu se putea referi la altcineva decât la Rusia, deoarece restul puterilor nucleare consacrate, inclusiv Rusia însăși, nu au mai efectuat niciun test din anii `90. Nici măcar Coreea de Nord nu a mai efectuat un test din 2017”, amintește Baunov în analiza sa.

„Completarea atacului asupra Ucrainei cu o nouă criză a rachetelor cubaneze”

Încă de la eșecul blitzkrieg-ului ucrainean, Rusia a urmărit două strategii corelate, explică Alexander Baunov.

„Prima este încercarea de a marginaliza războiul și de a reveni la normalitate în condiții noi. A doua este completarea atacului asupra Ucrainei cu o nouă criză a rachetelor cubaneze – pentru a face Occidentul atât de speriat încât să predea Ucraina Rusiei și să ajungă la un acord asupra tuturor celorlalte în același timp.

Când blitzkrieg-ul a eșuat, Rusia a început să urce pe scara escaladării nucleare, testând și referindu-se în mod regulat la sistemele sale nucleare Burevestnik și Poseidon.

Rusia a anunțat și apoi a desfășurat arme nucleare în Belarus, și-a modificat doctrina nucleară pentru a elimina prevederea utilizării armelor nucleare doar ca represalii și a promovat și justificat posibilitatea unui prim atac atât în ​​Ucraina, cât și în afara ei.

Dar acum Trump este cel care a sărit la următorul nivel de escaladare nucleară, pe care Moscova îl ținea în rezervă: testele nucleare.

• La o reuniune a Consiliului de Securitate din 5 noiembrie, președintele Dumei de Stat, Veaceslav Volodin, a adus în discuție testele americane și a propus reluarea testelor nucleare.
• Rugat de Putin să explice răspunsul Rusiei, ministrul Apărării – Andrei Belousov – a apelat la modelul încercat și testat folosit de Ministerul de Externe în cazul turnului italian și de atâtea ori înainte, de acesta în cazul războiului pe care Rusia însăși l-a început –  justificarea acțiunilor anterioare prin reacția ulterioară la acestea.

Andrei Belousov | Foto – Profimedia Images

Această dialectică a răspunsului preventiv a prevalat în timpul invaziei Rusiei în Ucraina și în toate acțiunile ulterioare ale Rusiei.

America, a explicat Belousov, rearmează și testează agresiv noi sisteme și le pune în funcțiune. În consecință, ca răspuns la declarațiile provocatoare ale lui Trump, Rusia este de mult timp pregătită pentru propriile teste nucleare, care ar putea fi lansate în orice zi.

Belousov a propus începerea imediată a pregătirilor pentru teste nucleare la scară largă – adică, fără a aștepta măcar ca Statele Unite să efectueze propriile teste”, mai scrie Alexander Baunov în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

„Amânarea summitului de la Budapesta nu este vina lui Lavrov”

Pentru Rusia, escaladarea lui Trump pe scara nucleară părea a fi exact genul de criză pe care Kremlinul o aștepta, care ar permite rezolvarea completă a problemelor.

• Dar, a doua zi după reuniunea Consiliului de Securitate al Rusiei, Trump și-a reafirmat propriul ordin de a începe testele nucleare.
• Realizând că adversarul său american nu reușea din nou să-i întindă o mână de prietenie, Kremlinul a început să se teamă că a mers prea departe și a întins una proprie.
• Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a explicat că nu există nicio perspectivă imediată în ceea ce privește testele nucleare. Mai degrabă, sceanariul face obiectul unei analize pe termen lung.

„Kremlinul și-a reiterat disponibilitatea de a adera unilateral la restricțiile Noului START, tratatul de limitare a armelor strategice care expiră în februarie 2026, pentru încă un an și chiar la un moratoriu asupra testelor nucleare.

• Amânarea summitului de la Budapesta nu este vina lui Lavrov, ci rezultatul inevitabil al sistemului rus de a crea artificial o criză de politică externă și de a o rezolva în propriile sale condiții pentru a obține un rezultat dorit.
• Când o astfel de criză se dovedește insuficientă pentru a intimida inamicul și a face posibilă dictarea termenilor, este nevoie de una nouă – și cu cât criza este mai mare, cu atât rezultatul este mai mare.
• Această gândire este exact modul în care a început invazia Rusiei în Ucraina în 2022 și ceea ce a dus la hărțuirea hibridă a țărilor NATO în 2025.

Această strategie s-a lovit, însă, de două obstacole neașteptate.

• În primul rând, este folosită la fel de provocator chiar de Trump însuși, prin războaie comerciale și negocieri tarifare, revendicări teritoriale față de Danemarca și Canada, amenințări împotriva Panama și Venezuelei, acțiuni militare împotriva Iranului și amenințări cu teste nucleare.
• Al doilea obstacol este că, în ciuda tuturor tragediilor războiului din Ucraina, după aproape patru ani, acesta a fost localizat și a încetat să mai fie criza care ar obliga Occidentul să renegocieze cu Rusia în termeni noi care ar inversa rezultatele Războiului Rece”, punctează Baunov.

„Putin se trece cu vederea pe sine”

Europa și Statele Unite împiedică Ucraina să piardă, dar păstrează și suficientă distanță pentru a împiedica războiul lui Putin să devină o capcană pentru ei înșiși.

„În căutarea cuiva pe care să-l dea vina pentru pierderea lui Trump, Putin se trece cu vederea pe sine. El a fost cel care a refuzat să încheie războiul în termenii practic victorioși propuși de Trump în primăvara anului 2025.

• Diplomația rusă face o treabă decentă în facilitarea pivotării către Est și, la nivel simbolic, înlocuind cu succes politicienii occidentali cu cei din Sudul Global.
• Dar nu poate asigura Rusiei un rezultat strategic în parametrii stabiliți de Kremlin – fără o victorie militară în Ucraina sau fără a se clătina chiar în pragul unui război mondial.

Kremlinul cere ca diplomații să inducă în eroare și să dicteze cu succes termenii, dar o astfel de diplomație nu este sustenabilă.

În schimb, ea corespunde pe deplin mitului intern conform căruia Rusia câștigă pe câmpul de luptă, dar pierde în negocieri și în mass-media. Atunci când sunt necesare negocieri pentru a obține un rezultat militar, eșecul lor și prăbușirea întregului sistem în logica forței sunt pe deplin așteptate, deoarece ele însele sunt înrădăcinate în aceasta”, încheie Alexander Baunov.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Rusia plusează în războiul cu dronele ucrainene. Putin aruncă în luptă mai multe aruncătoare grele de flăcări TOS-1A Solntsepek, cu protecție anti-UAV. „Element cheie în teatrul de operațiuni”
• Cine îl va recruta pe „Generalul IARNĂ”, Rusia sau Ucraina? Operațiunea „Frig și Întuneric”: „Atacurile rusești sunt de o amploare mult mai mare, ucrainenii nu au apărarea aeriană necesară pentru a face față”
• „Un cadou pentru Moscova”. În „războiul vizelor”, UE pune presiune pe Moscova, dar singurii care au de pierdut sunt rușii de rând. Elitele Rusiei lui Putin fac „naveta” între Saint-Tropez, Paris, Milano și Londra cu pașapoarte și „vize de aur”
• Cine pleacă după fentă? Rusia susține că NATO pregătește un „sabotaj major” la centrala nucleară Zaporojie. Scenariul descris de SVR nu se susține din punct de vedere tehnic. „Este imposibil de imaginat că toate generatoarele de rezervă s-ar defecta”