Gazetarul Ion Cristoiu vorbește, în Pastila de duminică, despre ordinul dat de ministrul Culturii, András Demeter, potrivit căruia activitatea actorilor, regizorilor, scenariștilor, balerinilor, a artiștilor, în general, ar trebui reglementată. „Domnul ministrul udemerist a constatat că în aceste instituții există prea multă libertate”, spune jurnalistul.
„Ministerul Culturii, condus de un udemerist, are în subordine instituțiile și teatrele naționale din marile orașe, ca de exemplu Teatrul Național din București, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, teatrele naționale din Cluj și din Iași, Operele Naționale din București și Cluj-Napoca.
Pentru angajații acestor instituții, ministrul Culturii – care, nu-mi scapă, este udemerist, deși nu țin minte numele udemeriștilor – a emis un ordin. Un ordin potrivit căruia activitatea actorilor, regizorilor, scenariștilor, balerinilor trebuie reglementată.
Domnul ministru udemerist a constatat că în aceste instituții există prea multă libertate intelectuală, din aceea tipic creatoare. Adică mari actori nu vin la serviciu dimineața la ora 8:00 și ar trebui să vină, potrivit noului ordin, la ora 8:00, să semneze condica și ca la ora 16:00 să plece.
Dacă, cumva, fac repetiții acasă – de exemplu, un bariton repetă în baie sau nu știu pe unde – el trebuie să consemneze acest lucru. Există o fișă pentru balerină, nu știu dacă face cumva repetiții, și și ea trebuie să fie consemnată. Totul trebuie reglementat. Repetiții, actori, interpretare – totul trebuie pontat.
Râd, pentru că este posibil și acest lucru. Dar, stimați telespectatori, există activități care nu pot fi normate. Sigur, poate fi normată, de exemplu, prezența unui sergent-major în cazarmă: vine la ora șapte sau opt, semnează, salută portarul, apoi, după ce semnează, pleacă și se întoarce acasă sau la confecții. Normal, te duci în ziua respectivă când sună sirena și pleci.
Dar există domenii – teatrul, cinematograful, baletul, scrisul – unde nu poți norma activitatea. Nu poți băga în birocrație faptul că un actor este actor tot timpul. Pentru că el, dacă este distribuit într-o piesă, primul lui gând este rolul. În afară de faptul că vine chemat de regizor la repetiții și la montaj, când merge cu mașina până acasă se gândește cum să spună replica, ajunge acasă, citește despre rol și se gândește permanent.
Scriitorul nu creează doar „în program”. Eminescu nu făcea poezie la comandă. Nu venea cineva să-i spună: „Fii atent, vii, semnezi condica la ora 8:00 și la ora 12:00 sau la 16:00 pleci”. Inspirația vine noaptea, în tren, pe neașteptate. Așa a și spus că făcea.
Aceasta nu este o activitate normabilă. Pentru că se presupune că, în acest domeniu, cine a intrat – actor, balerin, scriitor – este într-un domeniu creator. Iar domeniul creator nu poate fi reglementat prin foi de pontaj.
Cu toate acestea, Ministerul Culturii obligă teatrele să aplice aceste reguli. Pe mine nu mă miră. În istoria ideologizării prostiei, am arătat că în anii ’50 s-a pus problema ca și scriitorii să aibă plan de muncă. „Ce-i asta, domnule, scrie el când vrea? De la 1 februarie până la 15 februarie trebuie să scrie un roman, pe zile.”
Se dorea eliminarea scrisului individualist și impunerea scrisului „de grup”, ca într-o întreprindere. Poetul nu mai scria o poezie când venea inspirația. Totul trebuia planificat.
Am trăit și acea vreme. Acum, boșorogii de la cultură vor să coboare militaria din pod în domeniul creației literar-artistice.”, spune Ion Cristoiu.