24 ianuarie 1859, clipa în care inimile românilor din Principate bat la unison. Istoricul Adrian Cioroianu, în exclusivitate pentru Gândul: Îi rog pe toți românii să nu mai spună Mica Unire. Este total incorect. A stat la baza statului român modern

Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1959 semnifică un moment crucial în istoria României, deschizând calea procesului de formare a statului român modern. Istoricul Adrian Cioroianu apreciază că este nedrept, din punct de istoric și simbolic, să numim „Mica Unire“ marele eveniment din 24 ianuarie 1859. În această paradigmă de interpretare, granițele dintre Marea Unire din 1918 și Mica Unire ar trebui să dispară, fiindcă vorbim de premisa care a dus la întemeierea statului român.

Trucul politic care a dus la unirea a două principate românești

Pe 24 ianuarie 1959, Domnul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, a fost ales domn al Țării Românești, realizându-se astfel Unirea Principatelor Române.

MARIUS TUCĂ SHOW Victor Ponta: „Donald Trump are meritul de a arunca în aer ipocrizia în care trăim după pandemie”

07:30

SOCIAL Ce job-uri poți avea cu doar 8 clase, în România. Ce salariu primești în 2026, pentru fiecare în parte

07:15

Prin acest artificiu politic, alegerea lui Cuza pe tronul ambelor state româneşti (Țara Românească și Moldova), s-a consemnat Unirea lor într-un nou stat, cunoscut iniţial sub numele de „Principatele Unite”. Începând din 1866, pe baza noii Constituţii, noul stat s-a numit România.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza

În această zi de mare sărbătoare pentru români, CFR a lansat Trenul Unirii, – trenurile IR 1661/IR 1664 care duc mesajul naţional din Bucureşti către Iaşi şi retur.

Vagoanele trenului vor purta numele personalităţilor marcante ale vremii, cel de clasa I urmând să poarte denumirea de „Alexandru Ioan Cuza”. Inclusiv șeful statului și-a anunțat participarea la manifestările organizate cu acest prilej, anunțând că va face un tur al Moldovei (detalii AICI).

Adrian Cioroianu: Fără unirea din 1859, e greu de imaginat ce și cum mai uneam în 1918

”Din punct de vedere istoric e o greșeală. Fără unirea din 1859, e greu de imaginat ce și cum mai uneam în 1918.

Momentul 1859 are o semnificație foarte mare pentru că este cea care a stat la baza statului român modern și la baza unei serii de reforme pe care,. după 1859, Alexandru Ioan Cuza le-a început, iar ulterior domnitorul Carol I, primul nostru rege, le-a continuat.

I-aș ruga pe toți românii să nu mai spună Mica Unire, pentru că este total incorect. Nu se fac clasamente între uniri. Fără această unire nu ar fi fost nici de-a doua, cea din 1918.

Nu trebuie să uităm nici de unirea lui Mihai Viteazul din 1600, care a fost esențială pentru istoria noastră pentru că a dat o tendință, o temă.

Îi rog pe toți românii să nu mai spună Mica Unire pentru că e incorect la adresa lui Alexandru Ioan Cuza și a generației sale. E o unire foarte importantă fără de care nu știi cum ar fi continuat istoria, dar statul român de astăzi fără acea unire nu ar fi existat”, a declarat profesorul pentru Gândul. 

Cuza, unul dintre cei mai inteligenți oameni politici ai vremii. Domnul Unirii și domnul oamenilor umili

Adrian Cioroianu mai observă contextul în care a venit la putere domnitorul Cuza, care, deși a avut o domnie scurtă, de doar 7 ani, a reușit să își câștige reputația de domnitor apropiat de oamenii simpli.

• „Alexandru Ioan Cuza are o dublă imagine în mintea românilor. Pe de o parte, este conducătorul care își apără poporul, apără cetățenii de rând, apără cinstea și, pe de altă parte, este Domnul Unirii. Această idee a Unirii a fost unul dintre motivele pentru care Generația de la 1848 veneau în mod deschis cu acest proiect.
• Și cum a ajuns Alexandru Ioan Cuza să fie ales domn în Moldova e foarte interesant. Imaginați-vă că suntem la sfârșitul anului 1858. Deja în Europa se discutase de câteva ori problema Principatelor Danubiene, cum erau numite Principalele Române, mai ales în corespondență diplomatică franceză găsim aceste nume și la nivel european. Era pe de o parte Rusia în expansiune în secolul al 19-lea, dar fusese înfrântă într-un război al Crimeei, în 1853-1956. Acest Război al Crimeei a făcut ca Franța și Marea Britanie să intervină împotriva Rusiei și ideea unirii noastre, a declarat pe aceeași temă Adrian Cioroianu pentru Agerpres.

Cum l-a convins Cuza pe Sultan să accepte Unirea Principatelor

• Imaginați-vă că în Moldova erau mai multe familii care aveau pretenția de a da domnul țării și ca niciuna dintre ele să nu domine, au căzut de acord asupra acestui tânăr din armată, ofițer, Alexandru Ioan Cuza. Nu era foarte bogat, sigur, nu era nici sărac. Ocupase câteva funcții politice, el însuși din această generație care fusese activă la 1848 și cu aceleași principii. Și așa a fost ales în Moldova la începutul anului, la începutul lui ianuarie 1859, iar mai apoi 24 ianuarie, realegerea aceluiași personaj la București, printr-o mișcare care a luat prin surprindere ministerele de externe din Europa. Dar nu era interzis! Adică, ideea unirii în acest fel nu fusese exclusă în mod oficial în discuțiile despre România. Să spunem foarte clar că nu a fost acceptată unirea imediată atunci.
• Dar, prin 1862, putem vorbi de Principatele Unite, care, atenție, încă nu erau independente. Aceasta a fost marea problemă a lui Cuza. Dacă nu mă înșel, el s-a întâlnit de două ori cu Sultanul, cu care vorbea în limba franceză. Norocul, a fost că, fiindcă și sultanul Imperiului Otoman contemporan cu Alexandru Ioan Cuza era un modernizator, discuțiile au fost practic ca între doi gentlemeni, fără protocolul acela cu sărutatul papucului, care e medieval. Din acest punct de vedere, Alexandru Ioan Cuza a avut șansa unui Sultan al Imperiului Otoman, care era și el aproape europenizat”, a mai punctat Adrian Cioroianu.

Un triumf al vizionarilor pașoptiști

În viziunea reputatului istoric, Unirea Principatelor a însemnat un triumf al visului generației pașoptiste. Este drept, a fost sprijinit și de conjunctura politică a mijlocului de secol 19, însă meritul îi aparține în primul rând acestei generații școlite în străinătate, care a manifestat viziune și o voință politică absolută.

Unirea Principatelor din 1859, una din ideile centrale ale generației pașoptiste, una dintre cele mai benefice din întreaga noastră istorie, a fost în primul rând voință politică românească. Sigur că a fost o conjunctură istorică europeană, determinată în special de războiul Crimeei, dar și în sens mai larg de criza în care intrase Imperiul Otoman, în sfera de influență a căruia se aflau Principatele Române.

Să ne aducem aminte că nu erau state independente atunci, mai explică specialistul. 

Adrian Cioroianu apreciază că Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre cei mai interesanți și puternici politicieni și oameni de stat ai acelei perioade istorice, secolul 19, și căruia nu îi apreciem suficient meritele. Istoricul mai punctează că procesul Unirii a fost unul mai îndelungat, care s-a conturat treptat în cele două țări, închegând unirea.

Astfel, unirea trebuie înțeleasă ca un proces care începe practic în primele decenii ale secolului al 19-lea.

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

• Ion Cristoiu: „De Ziua ei, România s-a trezit cu o flegmă scuipată în obraz de președintele Nicușor Dan”
• CTP: „Chiar la temelia nașterii statului român, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, stau alegeri anulate și apoi repetate”

• Gândul a cerut părerea istoricilor despre momentul de la Cotroceni: A. Niculescu: „Jandarmeria are de spălat niște păcate, pentru că au fost mai bine de 40 de ani trupe de securitate”/ M. Manea – „România a intrat într-o altă epocă decât eram obișnuiți. Românii întotdeauna au privit către Franța”/ A. Cioroianu: „Nu văd ce legătură are cu francezii, că nu-i omagiem pe francezi, cel mult omagiem Jandarmeria Română.“