Care sunt opțiunile lui Trump în Iran și cum va fi rezolvată ecuația „Khamenei”. De la atacuri simbolice la operațiuni militare în forță, scenariul se complică gradual

„Urmărim Iranul”, a declarat președintele american Donald Trump reporterilor, la întoarcerea de la Forumul Economic Mondial de la Davos. „Avem o flotă mare care merge în acea direcție și vom vedea ce se va întâmpla”, a mai spus liderul de la Casa Albă. În ultima săptămână, un grup de atac al portavioanelor americane, condus de USS Abraham Lincoln, a înaintat spre vest, de la Marea Chinei de Sud până la Golful Persic, în apropiere de Iran. 

• Ulterior, portavionul USS Abraham Lincoln a sosit în zona CENTCOM a regiunii Orientului Mijlociu. (mai multe detalii AICI)
• La începutul acestei luni, pe măsură ce protestele anti-regim din Iran se răspândeau și apăreau rapoarte despre uciderea demonstranților de către forțele de securitate iraniene, Trump a promis că Statele Unite „vor veni în ajutorul lor”.
• Este sosirea forțelor navale americane în apropierea Iranului un preludiu al unui atac asupra regimului?

Nate Swanson, care a fost directorul pentru Iran la Consiliul de Securitate Națională din Casa Albă a lui Biden și membru al echipei de negociere pentru Iran a administrației Trump, a făcut, pentru Atlantic Council, o analiză succintă a situației.

CONTROVERSĂ Premierul Slovaciei este alarmat de starea mentală a lui Trump. Fico a plecat de la Mar-a-Lago „traumatizat”, dezvăluie Politico

12:37

NEWS ALERT Sorin Grindeanu a chemat miniștrii PSD în ședință, la biroul lui din Parlament. Ce e pe agenda social-democraților

12:36

USS Abraham Lincoln | Foto – Profimedia Images

„Ne aflăm într-un scenariu fără precedent”

„Ne aflăm într-un scenariu fără precedent”, consideră Nate Swanson.

Înainte de Operațiunea Midnight Hammer din iunie 2025, Statele Unite nu atacaseră niciodată direct Iranul.

• Statele Unite au petrecut ani de zile dezvoltând tehnologia și expertiza necesare pentru a desfășura cu succes o operațiune împotriva programului nuclear al Iranului.
• Inițierea de atacuri pentru a proteja protestatarii reprezintă un set complet diferit de ținte și obiective care sunt probabil dezvoltate în timp real.

„Odată cu intrarea USS Abraham Lincoln în regiune, Trump are probabil o serie de opțiuni care se încadrează în următoarele categorii generale:

• Atacuri simbolice: Acestea ar putea include atacuri asupra unor ținte convenționale, cum ar fi programul nuclear sau de rachete al Iranului.

Deși aceste atacuri nu ar face prea mult pentru a-i ajuta în mod concret pe protestatari, ele vor garanta că nimeni nu îl poate acuza pe președinte că a trasat linii roșii și apoi le-a ignorat.

• Atacuri care vizează aparatul de securitate: Trump deține cu siguranță informații despre o serie de facilități și personal conectat la Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, forțele de aplicare a legii și miliția paramilitară Basij, care ar putea fi legate de reprimarea mișcării de protest.

Portavionul USS Abraham Lincoln a sosit în zona CENTCOM a regiunii Orientului Mijlociu | Foto – Profimedia Images

Atacurile cibernetice împotriva aparatului de securitate se încadrează, de asemenea, în această categorie. Aceste atacuri ar putea oferi o oarecare măsură de răzbunare și consolare protestatarilor, dar nu este clar ce impact ar avea acest lucru în împiedicarea regimului să reprime protestele.

Iranul are peste un milion de persoane în aparatul său de securitate . Este puțin probabil ca un atac singular să schimbe calculele regimului privind uciderea protestatarilor.

O campanie susținută împotriva personalului de securitate este plauzibilă, dar ar necesita un angajament durabil pe care administrația Trump l-a evitat până acum în utilizarea forței militare”, explică Nate Swanson.

„Nu este clar dacă un astfel de atac este fezabil”

În timpul confruntărilor dintre Iran și Israel, din ultimul an, au existat speculații că Israelul ar putea ataca ținte economice iraniene.

Acestea ar putea include terminale de export de petrol, cum ar fi Insula Kharg din Golful Persic, precum și infrastructură critică de gaze naturale.

„O astfel de operațiune ar fi riscantă și ar putea avea impact asupra piețelor energetice, dar ar atrage și atenția unui guvern aflat în pragul colapsului economic.  

Mulți protestatari din Iran și observatori din afara țării cer insistent un atac care să-l înlăture pe liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei.

• Deși nu este clar dacă un astfel de atac este fezabil (și mult mai puțin recomandabil), ar schimba totul.
• Liderul suprem al Iranului este cea mai înaltă autoritate politică și religioasă din Iran.
• În istoria Republicii Islamice a existat o singură succesiune anterioară și nu există un succesor consensual pentru Khamenei.
• Înlăturarea sa creează un vid de putere fără precedent și este imposibil de prezis ce va urma.

Există numeroase opțiuni non-cinetice tangibile pe care Statele Unite le pot lua în calcul.

Împreună cu fostul trimis special adjunct al SUA pentru Iran, Abram Paley, am oferit propriile noastre sugestii pentru sprijinirea protestatarilor, inclusiv suspendarea inițiativelor politice care nu au legătură cu protestele.

Realist vorbind, niciuna nu ar fi probabil decisivă sau nu ar schimba traiectoria protestelor actuale. Acestea sunt orientate către următoarea rundă de proteste și către asigurarea faptului că protestatarii au instrumentele necesare pentru a lua propriile decizii cu privire la viitorul Iranului”, mai scrie Nate Swanson.

Un avion F/A-18F Super Hornet decolează de pe portavionul USS Abraham Lincoln | Foto – Profimedia Images

„Pare foarte puțin probabil ca trupele americane să fie desfășurate pe teren în Iran”

Nate Swanson se declară sceptic în legătură cu impactul pe care l-ar avea un atac american pentru protestatatii iranieni.

„Sunt sceptic că va avea un impact major, dar este imposibil de prezis, deoarece succesul unui atac ar fi cel mai bine măsurat în funcție de impactul pe care îl are atât asupra protestatarilor, cât și asupra psihicului regimului.

Poate că un atac va oferi un impuls moral atât de semnificativ protestatarilor, încât aceștia să decidă să continue protestele până în punctul în care apar fisuri în regim, apar dezertări și regimul iranian se prăbușește.

• O alternativă este ca regimul iranian să ucidă mai mulți dintre propriii săi oameni.
• Acest scenariu are paralele cu Ungaria din 1956 și Irakul kurd din 1991, unde Statele Unite au cerut poporului să se revolte, dar au avut resurse limitate de oferit, iar protestatarii au fost brutal înăbușiți.
• În toate scenariile de atac, administrația va trebui să ia în considerare și să articuleze o viziune pentru ce urmează.

Regimul ar putea cădea și ar putea apărea o democrație pro-occidentală, dar un scenariu la fel de plauzibil este acela de a apărea un guvern și mai intransigent, unul care este și mai dornic să dezvolte arme nucleare și să utilizeze arsenalul său de rachete. Această îngrijorare este parțial motivul pentru care mai multe națiuni din Golf au pledat împotriva atacului asupra Iranului.

În cele din urmă, pare foarte puțin probabil ca trupele americane să fie desfășurate pe teren în Iran. Aceasta înseamnă că o tranziție politică în Iran nu va avea loc pentru că soldații americani eliberează Iranul sau pentru că o forță externă intervine. În schimb, va trebui să fie o schimbare condusă de iranieni”, avertizează Nate Swanson.

„Statele Unite sunt, acum, mai bine pregătite să răspundă la un astfel de scenariu”

Prezența navei USS Abraham Lincoln în teatrul de operațiuni îndeplinește două funcții.

• În primul rând, permite Statelor Unite să se apere mai ușor împotriva oricărei represalii din partea Iranului, oferind astfel o mai mare opțiune pentru un atac.
• De asemenea, oferă un avantaj psihologic. Iranul știe că orice acțiune pe care o întreprinde ca răspuns la o acțiune americană ar putea fi întâmpinată cu o escaladare suplimentară din partea forțelor americane.

„Această dinamică va descuraja probabil Iranul să facă ceva excesiv. Regimul iranian își va calibra probabil răspunsul astfel încât să fie proporțional (în estimarea sa) cu cel al oricărei acțiuni americane. De exemplu, dacă Statele Unite atacă Iranul cu atacuri simbolice, Iranul va face probabil și el ceva simbolic.

Atacul Iranului împotriva forțelor americane din Qatar din iunie este un exemplu util despre cum ar putea arăta un răspuns. Acest scenariu permite ambelor părți să revendice victoria și să dezescaladeze.

Alternativ, în ceea ce privește un atac asupra lui Khamenei, președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat la începutul acestei luni că un atac asupra marelui lider al țării noastre este echivalent cu un război la scară largă cu națiunea iraniană.

Cum ar arăta acest lucru este imposibil de prezis, dar Statele Unite sunt, acum, mai bine pregătite să răspundă la un astfel de scenariu”, încheie Nate Swanson.

Foto colaj main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Tulburarea polară și drumul spre anexarea Groenlandei, mare miză a lui Trump. „Este înspăimântat că va fi depășit și înfrânt în Arctica”
• USS Zumwalt al Marinei SUA, primul distrugător hipersonic stealth, a finalizat testele pe mare. „Implicații semnificative pentru doctrina viitoare a războiului de suprafață”
• În timp ce aliații Moscovei sunt în corzi, Putin tace. Cum poate fi explicată liniștea de la Kremlin
• Stabilitatea strategică, în pragul colapsului. Poseidon și Burevestnik, avantaj militar pentru Rusia. „Lumea se confruntă din nou cu amenințarea unei noi curse a înarmărilor”
• „Flota din umbră” a Rusiei, descompletată. Ce rol au jucat elicopterele franceze NH90 și AS565 Panther în operațiunea de capturare a petrolierului Grinch