Ion Cristoiu: Nicolae Ceaușescu despre Criza politică din Polonia de azi

Pastila editorială de marți – 3 noiembrie – a gazetarului Ion Cristoiu se intitulează „Nicolae Ceaușescu despre Criza politică din Polonia de azi”. 

„Criza politică uriașă din Polonia, conflictul deschis, intern și internaționalizat, dintre președinte și premier nu poate fi înțeleasă fără o raportare la politica generală întruchipată de cei doi.

ULTIMA ORĂ Mirabela Grădinaru, la lansarea campaniei pentru prima clinică de diabet pediatric din România: „Nicio familie nu ar trebui să treacă singură printr-o astfel de încercare”

10:43

FINANCIAR Pericolul ascuns din spatele opțiunii „Cumpără acum, plătește mai târziu”. Ce pățești dacă amâni plățile de Black Friday

10:23

Premierul promovează o politică de slugărnicie față de Bruxelles, în timp ce președintele susține o politică de independență. Bruxellesul, Uniunea Europeană, care s-a dotat cu o birocrație nu prea diferită de cea a CAER-ului, a Moscovei din vremea lui Brejnev, este privit cu rezerve. Este vorba despre o politică de independență, nu de ostilitate, susținută de președinte.

Așadar, în esența acestui conflict stă faptul că președintele și Partidul Lege și Justiție, care au condus până nu de mult Polonia, au dat curs acestei nevoi de demnitate națională a polonezilor. În schimb, Tusk a venit, s-a întors în Polonia ca un funcționăraș umil al birocrației de la Bruxelles.

Repet, nu este vorba, în cazul președintelui, despre ieșirea din Uniunea Europeană, ci despre o poziție mai puternică, mai demnă a Poloniei în cadrul acestei Uniuni Europene, tot mai birocratizate, amintind de birocratizarea din perioada comunistă.

În 1980, Polonia a traversat o criză politică asemănătoare. Chiar dacă era vorba despre un conflict între sindicatul liber Solidaritatea și regimul comunist, până la urmă era o criză politică. Să ne reamintim: în iulie au avut loc greve, iar la 14 august a izbucnit marea grevă de la Gdansk. Regimul a semnat un acord cu Solidaritatea, făcând o concesie extraordinară. Oricum, se zvonea că sovieticii ar putea interveni. În perioada septembrie-noiembrie, a fost schimbată conducerea comunistă.

Criza din Polonia de la vremea respectivă a făcut obiectul unor ample discuții în lagărul socialist și în mișcarea comunistă și muncitorească. La întâlnirea dintre Ceaușescu și Paolo Bufalini, din 20 decembrie 1980, acesta din urmă, membru al conducerii Partidului Comunist Italian, a abordat subiectul.

Ceaușescu întreținea relații strânse cu eurocomuniștii și, evident, cu Enrico Berlinguer, secretarul general al Partidului Comunist Italian. A fost abordată această criză, iar Ceaușescu, analist politic extraordinar, a pus printre cauzele principale ale crizei politice și ale slăbiciunii regimului comunist faptul că, în Polonia, comuniștii nu au ținut cont de sentimentul național al polonezilor în raport cu Moscova.

El spune așa:

„La acestea s-ar mai putea adăuga și probleme de ordin național, sentimentul național al polonezilor, care a fost folosit, de asemenea, de aceste elemente împotriva partidului, a conducerii sale, conducere care nu a știut să ducă o politică corespunzătoare, nu de stimulare a șovinismului național, dar de a ține seama de mândria națională și, desigur, într-un mod just, de a dezvolta sentimentul de independență, de demnitate al poporului. Acest lucru a dat posibilitatea acestor elemente să-l folosească împotriva partidului.”

El spune că partidul este atacat pentru că a dovedit această slăbiciune, o slugărnicie față de Moscova, fără a ține cont de o trăsătură fundamentală a polonezilor, și anume orgoliul național, poate chiar mai puternic decât cel românesc în această privință.

Iată, așadar, că, încă din 1980, Nicolae Ceaușescu explica, într-un fel, criza politică din Polonia de astăzi.”, spune Ion Cristoiu.