Gambitul ucrainean al lui Trump. „Războaiele reci au devenit FIERBINȚI din cauza excesului de încredere strategică”

În jocul de șah, un gambit este o deschidere în care un jucător, cel mai adesea albul, face sacrificii materiale – de obicei, un pion – cu speranța de a atinge ca rezultat o poziție mai avantajoasă. Dincolo de titluri tip breaking news și de palpitații, echipa lui Donald Trump trasează un curs pe cât de îndrăzneț, pe atât de riscant în raport cu Rusia și Ucraina.

Apelurile telefonice către Vladimir Putin și dialogul din Arabia Saudită nu se referă, probabil, doar la încheierea războiului din Ucraina, consideră Benjamin Jensen – cercetător senior în cadrul Futures Lab de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington (Center for Strategic and International Studies – CSIS).

Aceste discuții, continuă cercetătorul, pivotează în jurul încheierii unui nou mare „târg legat de un amestec de  sfere geopolitice de influență și probleme colaterale, dar extrem de importante, de la accesul la resursele naturale până la controlul armelor în secolul XXI”, care implică nu doar preocupări nucleare, ci și competiție în spațiu și în spațiul cibernetic.

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Marius Tucă: Ciucu, întâiul userist al PNL-ului, a fost votat de 5% din populația Bucureștiului

23:56

ALEGERI BUCUREȘTI 2025 Marius Tucă explică de ce depinde viitorul politic al Ancăi Alexandrescu: „Ține de relația ei cu George Simion”

23:26

• Echipa de politică externă a președintelui Trump pare să folosească negocierile din jurul Ucrainei ca un forum de negociere pentru  „refacerea întregului sistemul internațional”.
• Teoria victoriei este simplă și seducătoare, spune Benjamin Jensen: „Folosiți o mare apropiere de Rusia pentru a submina axa autoritară care leagă Moscova de China, Iran și Coreea de Nord, promovând în același timp interesele economice ale SUA”.

Chilipirurile istorice

Cu un risc mare vine o recompensă mare și necesitatea de a face un bilanț al rolului unor chilipiruri similare din punct de vedere istoric, mai scrie cercetătorul de la CSIS.

Acesta face și o trecere în revistă a altor eforturi diplomatice majore – la sfârșitul războaielor majore – și concluzionează că aceste exemple oferă mai multă precauție decât motiv de sărbătoare.

„Există o lungă istorie a statelor care caută mari târguri la sfârșitul războaielor, pentru a recalibra sistemul internațional. Aceste impulsuri diplomatice tind să implice pivoți într-o strategie pe termen lung care duc la tratate celebre.

Gândiți-vă la Westfalia în 1648 (n.red. – Pacea Westfalică, tratat de pace încheiat în anul 1648, prin care a fost pus capăt Războiului de Treizeci de Ani), la Utrecht în 1713 (n.red. – tratatul a consfințit înfrângerea ambițiilor franceze exprimate în războaiele lui Ludovic al XIV-lea și a păstrat sistemul european bazat pe echilibrul puterilor) și la Congresul de la Viena, în 1815 .

Aceste demersuri se grupează, de asemenea, în jurul concurenței pe termen lung și a conflictelor recurente în care oamenii de stat folosesc călătorii secrete și diplomație cu mize mari pentru a schimba echilibrul de putere.

Pot fi date ca exemple faimoasa călătorie a lui Henry Kissinger (n.red. – secretar de stat al Statelor Unite și consilier pe probleme de securitate națională în timpul președinției lui Richard Nixon și în cea a lui Gerald Ford) în China, în 1971, organizarea secretă a negocierilor arabo-israeliene a lui Jimmy Carter de la Camp David, în 1978, și călătoria lui Neville Chamberlain (n.red. – fost premier al Marii Britanii) la München, în 1938.

• În toate cazurile, în timp ce războaiele se termină și crizele sunt evitate, luptele pentru putere persistă.
• Marile puteri au interese mari și rareori sunt dispuse să le sacrifice chiar și atunci când sunt epuizate de conflict.

Aceasta înseamnă că orice afacere mare cu Rusia ar trebui cântărită atât în ​​ceea ce privește beneficiul pe termen scurt, cât și riscul pe termen lung.

Și, deși este imposibil de prezis impactul generațional al chilipirurilor mărețe – s-ar mai duce Kissinger în China, în 1971, dacă ar citi despre Partidul Comunist Chinez din 2025? , este posibil să se evalueze costurile de oportunitate și eventualele compromisuri pe care le prezice cel mai recent mare târg”, notează Benjamin Jensen.

„Încheierea războiului nu este un capăt al afacerii războiului”

În primul rând, „pământ pentru pace” este mai probabil să cumpere un armistițiu temporar, decât stabilitate pe termen lung, avertizează Benjamin Jensen.

„Concesiile teritoriale de la sfârșitul primului război chino-japonez din 1895, consacrate în Tratatul de la Shimonoseki, au semănat semințele viitoarelor războaie din Asia și ascensiunea unei Japonii mai militariste în secolul XX.

A cere Ucrainei să renunțe la teritoriile cucerite de ruși va câștiga favoruri la Moscova, dar cu prețul agravării altor dispute teritoriale în Marea Baltică și Caucaz.

• Mai mult, economia rusă a devenit în esență o  economie de război, ceea ce înseamnă că încheierea războiului nu este un capăt al afacerii războiului.
• Drept urmare, chiar dacă Moscova oferă garanții de securitate Ucrainei, care sunt susținute de trupele europene, nu va împiedica neapărat agenții ruși să continue atacurile hibride în Europa, operațiunile cibernetice globale care vizează interesele SUA și o acumulare militară convențională susținută.

Pentru ca marea afacere să funcționeze, Trump va trebui să aibă încredere că Putin nu va folosi sfârșitul ostilităților din Ucraina pentru a accelera reînarmarea.

În cel mai rău caz, Putin ar putea aștepta până când președinția lui Trump se încheie pentru a lansa un nou război, potențial programat cu o acțiune majoră a Chinei împotriva Taiwanului”, atrage atenția cercetătorul de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington.

„Provocările de durată ale puterilor globale constrânse de datorii”

În al doilea rând, continuă Benjamin Jensen, „folosirea păcii într-o regiune pentru a câștiga securitate în alta este o strategie greu de realizat”.

„Când Chamberlain era la München, încă avea un  ochi pe Asia. Japonia a anunțat – în 1934 – că iese din  Tratatul Naval de la Washington, o convenție de control al armelor maritime din secolul al XX-lea.

• Aceasta a însemnat că Imperiul Britanic a trebuit să răspundă nu uneia, ci în fața a două puteri regionale care încercau să conteste status quo-ul din timpul Marii Depresiuni.
• Chamberlain a pariat că situația neplăcută pe care a intermediat-o la München va câștiga timp pentru ca Regatul Unit să se pregătească pentru conflictul global.

Văzând în această lumină negocierile de pace, în contextul conflictului din Ucraina, pot fi devoalate provocările de durată ale puterilor globale constrânse de datorii.

Nici Imperiul Britanic în 1938 nu a putut și nici Pax Americana în 2025 nu poate folosi datoria pentru a cumpăra descurajare. Sunt necesare alegeri dificile pentru a stabili priorități strategice, iar orizonturile de timp sunt întotdeauna incerte”, mai scrie Benjamin Jensen.

„Pentru fiecare Kissinger din China există un Chamberlain în München”

Această realitate este motivul pentru care negocierile în jurul războiului din Ucraina trebuie să implice Kievul și partenerii europeni-cheie, susține cercetătorul de la CSIS. Avantajul Statelor Unite – în comparație cu toate celelalte mari puteri din punct de vedere istoric – este rețeaua sa de alianțe, mai punctează acesta.

„Da, asta înseamnă compromisuri și concesii, dar înseamnă și reducerea costurilor, astfel încât liderii americani să poată prioritiza unde să aplice puterea la nivel global pentru a promova interesele americane.

Președintele Trump are dreptate să pună America pe primul loc, dar nu trebuie să vină în detrimentul sacrificării parteneriatelor pe termen lung și a avantajului strategic.

În timp ce echipa lui Trump ar trebui să fie îndrăzneață și să definească o nouă strategie mare, nerespectarea istoriei chilipirurilor mari pentru a-și calibra abordarea diplomatică crește riscul ca gambitul să eșueze, iar Statele Unite să fie mai nesigure.

Pentru fiecare Kissinger din China există un  Chamberlain în München, iar războaiele reci au devenit fierbinți din cauza excesului de încredere strategică”, încheie Benjamin Jensen.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

Parteneriatul Beijing – Moscova, pus la grea încercare în ARCTICA. „Un DEZACORD fundamental, diferențe prea mari de abordare”

Șefa firmei care produce emisiunile PROPAGANDISTULUI lui Putin fentează sancțiunile. Discreta afaceristă Zhitnitskaya face avere în Rusia & Bulgaria

Rușii nu l-au uitat pe Alexei Navalnîi. La un an de la moartea disidentului, oamenii depun flori la mormântul său și la memorialele din Rusia (VIDEO)

Rusia și China, tango în ARCTICA. Alianța strategică nu exclude suspiciunile: „Beijingul este un partener indispensabil, dar Moscova se teme”

Rudele lui PUTIN au ieșit la rampă și profită de favorurile Kremlinului. Fiicele, „partenera” Kabaeva și verișoara primară, pe cai mari