Prima pagină » Actualitate » Trump vs. Putin în Alaska și DILEMA lui Xi Jinping. O criză economică mondială bate la ușă. „China își va apăra cu fermitate interesele”

Trump vs. Putin în Alaska și DILEMA lui Xi Jinping. O criză economică mondială bate la ușă. „China își va apăra cu fermitate interesele”

12 aug. 2025, 09:00, Actualitate

Cristian Lisandru

Trump vs. Putin în Alaska și DILEMA lui Xi Jinping. O criză economică mondială bate la ușă. „China își va apăra cu fermitate interesele”

Donald Trump și Vladimir Putin se vor întâlni, vineri, în Alaska, iar unul dintre subiectele discutate va fi, probabil, politica de sancțiuni occidentale impuse Rusiei, o problemă cu implicații care depășesc cu mult teritoriul Ucrainei. Președintele SUA a impus deja taxe vamale de 25% Indiei, din cauza statutului țării de cumpărător major de petrol rusesc. Acum, Casa Albă amenință și China cu tarife mai mari. Dacă aceste măsuri vor fi introduse, în cele din urmă, lovitura va afecta comerțul global în ansamblu și o criză economică mondială bate la ușă.

Cu toate acestea, dacă Beijingul va înceta să mai cumpere materii prime de la Moscova, Rusia ar pierde atât un client cheie al resurselor sale naturale, cât și un furnizor critic de bunuri.

ULTIMA ORĂ Prezenţa la vot, pe ore. 2024 vs 2025

12:27

Într-un astfel de caz, deficitul bugetar rezultat nu ar lăsa Kremlinului decât opțiuni foarte reduse pentru stabilizarea economiei sale interne.
Donald Trump continuă să preseze Rusia pentru a face pace cu Ucraina. Cele 50 de zile pe care le-a alocat inițial pentru un armistițiu fuseseră deja reduse la 10, iar termenul limită a trecut, pe 8 august, fără nicio schimbare notabilă pe front.
Trump amenințase, pe de altă parte, că va impune tarife secundare de până la 100% cumpărătorilor de energie rusească, dacă nu sunt îndeplinite condițiile sale.
Până acum, însă, el a semnat doar un ordin executiv – „Abordarea amenințărilor la adresa Statelor Unite de către Guvernul Federației Ruse” – care afectează India cu taxe de 25%.
Președintele SUA a sugerat că măsurile ar putea fi aplicate în curând și Chinei, principalul consumator mondial de petrol rusesc.

China nu a promis, însă, că va renunța la energia rusească. „China va lua măsuri de aprovizionare cu energie care sunt în interesul nostru național. Nu există câștigători în războaiele tarifare. Constrângerea și presiunea nu vor rezolva problema. China își va apăra cu fermitate interesele în ceea ce privește suveranitatea, securitatea și dezvoltarea”, a declarat reprezentantul Ministerului chinez de Externe, Guo Jiakun.

„Importurile SUA din China au scăzut deja cu peste 40%”

Într-o analiză publicată de The Insider, economistul Vadim Belkin avertizează că – dacă Rusia nu îndeplinește condițiile puse de Trump și dacă președintele american nu face un pas în spate — comerțul dintre cele mai mari două economii ale lumii, SUA și China, va scădea brusc.

„Barierele tarifare la scară largă pe care Trump le amenință nu au fost încă introduse, dar importurile SUA din China au scăzut deja cu peste 40%: de la 35 de miliarde de dolari în mai 2024 la doar 20 de miliarde de dolari în mai 2025.

Doar de două ori, din 2007 și până acum, fluxul de mărfuri din China către SUA s-a redus mai rapid: în februarie 2009 și în martie 2020, iar ambele cazuri au fost legate de crize globale grave. Șocul din 2008-2009 a început cu bula ipotecară riscantă, în timp ce, în 2020, războiul tarifar al lui Trump cu China – în timpul primului său mandat – a coincis cu restricții legate de pandemie asupra comerțului internațional.

În fiecare dintre cazurile anterioare, șocul s-a dovedit a fi scurt: în primăvara anului 2009, economia globală a depășit pragul de jos al recesiunii și a început să se redreseze. În 2020, Trump s-a grăbit să acorde subvenții consumatorilor americani, stimulând în mod neintenționat cererea de bunuri chinezești.

Astăzi, prin contrast, scăderea bruscă a livrărilor din China către SUA este cauzată exclusiv de impunerea unor bariere artificiale. Și, de data aceasta, creșterile tarifare ale lui Trump riscă să declanșeze o recesiune globală.

Contrar calculelor protecționiștilor — dar în conformitate cu teoria economică acceptată —, scăderea importurilor americane din China a afectat și exporturile americane către China.

În mai 2025, livrările americane către China au totalizat doar 10,8 miliarde de dolari, în scădere cu 18% față de anul precedent.
Motivul nu îl rteprezintă doar măsurile de retorsiune ale Beijingului, ci și faptul că firmele chineze, pierzând o parte din veniturile din exporturile americane, nu își mai permit să cumpere tot atâtea bunuri americane ca înainte.

Dacă se vor impune într-adevăr tarife de 100%, contracția va fi mult mai severă. Aceasta ar reprezenta, în multe privințe, o adevărată deglobalizare, cu economiile naționale îndreptându-se spre interior.

Chiar dacă schimburile comerciale dintre China și SUA continuă prin medierea Uniunii Europene, care se bucură încă de un schimb relativ liber cu ambele părți, costurile generale vor crește, iar volumele transporturilor se vor micșora”, explică Vadim Belkin.

„Bugetul federal al Rusiei ar putea pierde cel puțin 25% din veniturile sale din petrol și gaze”

Ce se întâmplă dacă Bejingul cedează presiunilor lui Donald Trump? În anul 2024, Rusia a vândut Chinei țiței în valoare de peste 60 de miliarde de dolari, amintește Vadim Belkin.

Aceasta a reprezentat 51% din totalul exporturilor de petrol rusești și 20% din importurile de petrol ale Chinei.

„Rusia a fost cel mai mare furnizor de petrol al Chinei timp de doi ani consecutivi. Arabia Saudită rămâne pe locul al doilea (78,64 milioane de tone, 47,86 miliarde de dolari), dar pierde cotă de piață în fața Malaeziei, ale cărei livrări au crescut cu 28,4% (la 70,33 milioane de tone, în valoare de 38,3 miliarde de dolari).

Interesant este că statisticile oficiale privind importurile de petrol ale Chinei nu conțin livrări iraniene.
Experții din industrie cred că Malaezia le maschează, ceea ce se întâmplă și cu petrolul din Venezuela.
În apele malaeziene, așa cum a dezvăluit o investigație recentă a CBS News, petrolul iranian care se îndreaptă spre China este transferat în secret de la o navă la alta.

În primele șase luni ale anului 2025, Rusia și-a redus livrările de petrol către China cu 10,8% – atât în valoare, cât și în volum – la 49 de milioane de tone, în valoare de 25 de miliarde de dolari, potrivit Administrației Generale a Vămilor. Aparent, partenerii depind unul de celălalt. Dar dependența Europei de hidrocarburile rusești în 2021 a fost mai mare decât cea a Chinei în prezent.

Deși piața americană este practic de neînlocuit ca și cumpărător pentru o gamă largă de produse chinezești, importurile de petrol ale Chinei sunt destul de diversificate și, în principiu, Beijingul s-ar putea descurca fără a importa petrol din Rusia.

Dacă Beijingul cedează cerințelor SUA și încetează să importe petrol rusesc, alte țări ar putea urma exemplul. Acest lucru în sine nu ar avea un impact imediat asupra bugetului rusesc, deoarece Moscova a eliminat oficial taxele de export printr-o așa-numită «manevră fiscală». Drept urmare, veniturile bugetului federal din vânzările de petrol provin în principal din taxa pe extracția mineralelor (MET) – totalizând aproximativ 75% din veniturile din petrol și gaze.

Acest flux de venituri nu ar scădea, desigur, la zero. Aproximativ 41-42% din producția rusească este exportată în prezent. Deși piața internă ar putea prelua o parte din deficit în cazul unui embargo global, cererea de acolo este limitată. Dacă sunt îndeplinite condițiile lui Trump, bugetul federal al Rusiei ar putea pierde cel puțin 25% din veniturile sale din petrol și gaze”, punctează Vadim Belkin.

„Economia globală se va confrunta cu un șoc comparabil cu cel din anii ′30”

Având în vedere tradițiile politicii fiscale adoptate de Vladimir Putin, se poate presupune că regimul de la Moscova nu va dori să se bazeze pe bunăvoința creditorilor (cum s-a întâmplat în anii ′90), ci va prefera să majoreze impozitele sau să reducă cheltuielile bugetare civile.

Acest lucru ar afecta performanța sectorului real și ar putea declanșa o recesiune vizibilă – una care, cel mai probabil, s-ar reflecta chiar și în statisticile oficiale.

„Din punct de vedere economic, o astfel de stagnare s-ar putea prelungi o perioadă destul de lungă fără a se transforma într-o catastrofă, dar poate fi menținută stabilitatea politică și socio-psihologică a Rusiei în aceste condiții?

Trump și Putin urmează să se întâlnească în Alaska pe 15 august, ceea ce înseamnă că – în câteva zile – ar trebui să fie foarte clar dacă SUA intenționează, cu adevărat, să își pună în aplicare amenințările împotriva Chinei.

Dacă Washingtonul impune tarife dramatic mai mari, economia globală se va confrunta cu un șoc comparabil cu cel din anii ′30. Beijingul dorește în mod clar să evite acest viitor potențial, dar vrea, de asemenea, să evite să facă concesii unilaterale sub presiunea Washingtonului și, în orice caz, nu este pregătit să facă genul de pauză economică față de Moscova pe care o cere Washingtonul.

Situația de la Casa Albă este exact opusul. Pe de altă parte, Trump s-a obișnuit să abandoneze cererile sale ceva mai extravagante, bazate pe cele mai subțiri pretexte.

Dintr-un punct de vedere pragmatic, alegerea logică pentru China ar fi să mențină comerțul cu America și să renunțe la petrolul rusesc. Dar numai dacă această dilemă va ajunge cu adevărat la limită.

Aceasta ar însemna pierderea a 17% din importurile de petrol ale Chinei – o lovitură serioasă, dar care ar putea fi compensată.
Pentru Rusia, însă, ar însemna să găsească o nouă destinație nu doar pentru cele 21% din producția sa de petrol care se îndreaptă în prezent către China, ci și pentru restul de jumătate din exporturile sale, care ar fi, de asemenea, probabil perturbate.

Pentru bugetul federal rus, aceasta se traduce printr-o pierdere trimestrială de 500 de miliarde de ruble (6,3 miliarde de dolari), agravând o situație fiscală deja dificilă.

Însă pierderea veniturilor din exporturi nu ar fi decisivă – cel puțin nu oficial. Dacă autoritățile din Rusia aleg să nu majoreze taxele sau să nu reducă cheltuielile, vor trebui să găsească 8 trilioane de ruble (100,7 miliarde de dolari) înainte de sfârșitul anului.

Odată ce aceste rezerve sunt epuizate, singurele opțiuni rămase vor fi apelarea la creditori (care s-ar confrunta cu siguranță cu presiuni din cauza sancțiunilor) sau pornirea tiparniței de bani”, încheie Vadim Belkin analiza publicată de The Insider.