Problema retragerii trupelor și a tonelor de muniție de pe malul stâng al râului Nistru necesită discuții cu Rusia, iar autoritățile moldovene nu sunt încă pregătite pentru acest lucru. În urma victoriei forțelor pro-UE în alegerile parlamentare din Moldova din această toamnă, Uniunea Europeană a presat din ce în ce mai mult Chișinăul să lucreze la reintegrarea regiunii separatiste Transnistria.
Luna aceasta, ambasadorul UE în Moldova, Iwona Piorko, a precizat clar că Bruxelles-ul nu intenționează să împartă integrarea țării în UE în două etape, problema integrării Transnistriei în UE urmând să fie rezolvată la o dată ulterioară celei a restului țării, se arată într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
„Există o singură Moldovă, iar negocierile cu aceasta se desfășoară. Susținem eforturile de reintegrare și așteptăm ca guvernul să dea dovadă de o determinare tot mai mare în acest sens”, a declarat diplomatul.
Aceasta este o inversare a poziției anterioare a Bruxelles-ului. Înainte de alegerile parlamentare din septembrie, reprezentanții UE la diferite niveluri au declarat, în repetate rânduri, că integrarea în UE este o prioritate mai mare decât reintegrarea Transnistriei și că prima nu poate și nu ar trebui să fie dependentă de cea de-a doua.
Vechea abordare s-a potrivit mai mult decât bine Chișinăului. Actualele autorități moldovene au arătat puțin interes pentru o soluționare transnistreană.
Până acum, tactica Chișinăului a fost de a evita negocierile cu Tiraspolul – arată Carnegie Endowment for International Peace – și de a-și extinde treptat jurisdicția economică asupra regiunii, care s-a desprins în mijlocul unui scurt război în timpul prăbușirii Uniunii Sovietice.
În anul 2005, guvernul moldovean a adoptat o lege care înființează o „entitate teritorială autonomă cu statut juridic special – Transnistria – în cadrul Moldovei”, cu propriul parlament (Consiliul Suprem). Această lege nu a fost niciodată abrogată, dar actualul guvern moldovean a evitat chiar să menționeze posibilitatea acordării unui statut special Transnistriei.
Recent, viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, a declarat că guvernul moldovean elaborează un plan pentru reintegrarea țării cu sprijinul UE și al Statelor Unite, deși nu a oferit detalii.
„Nu putem dezvălui toate acțiunile întreprinse în timp real, deoarece acest lucru ar putea submina rezultatul final”, a spus oficialul.
Între timp, în ultimii ani, guvernul moldovean a adoptat o serie de legi care ar putea complica orice inițiativă de pace. În 2023, a incriminat separatismul. Nimeni nu a fost încă urmărit penal în temeiul legii, dar posibilitatea există, se mai arată în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
În al doilea rând, pe 24 decembrie anul acesta vor intra în vigoare amendamente la legea cetățeniei din Republica Moldova, care vor permite președintelui țării să retragă cetățenia moldovenească celor care s-au alăturat „formațiunilor armate ilegale sau forțelor armate ale unei entități neconstituționale sau ale unui stat agresor”.
Întrucât legea nu definește termenul „formațiuni armate”, odată ce noile amendamente intră în vigoare, președintele va putea revoca cetățenia nu doar celor care servesc în armata republicii nerecunoscute, ci și celor care lucrează pentru poliția, vama, serviciul penitenciar și alte agenții de securitate transnistrene.
Având în vedere că peste 90% dintre locuitorii Transnistriei dețin cetățenie moldovenească, aproximativ 30.000 de persoane ar putea intra sub incidența noii legi.
Scopul aparent al înăspririi legii a fost de a descuraja transnistrenii să se alăture forțelor de securitate. Dar problema este că, deși există un avantaj, nu se oferă niciun „morcov” sub forma unui loc de muncă alternativ.
În plus, dacă transnistrenii încep să fie privați în masă de cetățenie, acest lucru ar putea avea efectul opus și ar putea contribui la consolidarea serviciilor de securitate din Transnistria, care numără mii de membri, ceea ce este puțin probabil să ajute procesul de reintegrare. De asemenea, riscă să lase mii de oameni care locuiesc în Moldova fără cetățenie.
În ceea ce privește Transnistria însăși, autoritățile sale de guvernământ și-au exprimat în repetate rânduri disponibilitatea de a negocia cu Chișinăul privind reintegrarea.
„Oligarhul, care se ocupă de aproape toate problemele (cu excepția prezenței militare ruse) în statul autoproclamat din 2016, conduce din umbră și nu deține nicio funcție oficială, dar nimic nu se face în Transnistria fără știrea lui Gușan”, se mai menționează în analiza Carnegie Endowment for International Peace.
În contextul geopolitic schimbat, omnipotența holdingului Sheriff ar putea facilita, paradoxal, reunificarea Transnistriei cu Moldova, deoarece este necesară, practic, o singură persoană care să decidă. Nu este o coincidență faptul că UE nu a impus încă nicio sancțiune împotriva lui Gușan.
Amenințarea cu sancțiuni este un instrument de negociere mai eficient decât restricțiile care sunt deja în vigoare.
Problema este că retragerea trupelor rusești și îndepărtarea sau eliminarea zecilor de mii de tone de muniție depozitate pe malul stâng al Nistrului necesită discuții cu Rusia, iar autoritățile moldovene nu sunt încă pregătite pentru acest lucru.
În războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Chișinăul este pe deplin de partea Kievului și consideră Moscova un inamic.
Dacă discuțiile de pace conduse de Washington vor reuși să pună capăt războiului din Ucraina, acest lucru va reînvia inevitabil problema Transnistriei. Poziția Moscovei în această privință nu s-a schimbat: Rusia consideră că Transnistriei trebuie să i se acorde un statut special.
În orice caz, acum este mai clar ca niciodată că problema transnistreană nerezolvată este un obstacol pe calea Moldovei către aderarea la UE – iar Chișinăul nu o mai poate ignora, se mai precizează în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
RECOMANDAREA AUTORULUI: