Ion Cristoiu: Ne întrebăm cu invidie: Cum de i-a reușit lui Nicușor Dan un dezastru atât de mare precum cel din 24 ianuarie?

Gazetarul Ion Cristoiu comentează, în Pastila zilnică de pe Gândul.ro, prestația președintelui Nicușor Dan la manifestările de sâmbătă, 24 ianuarie, dedicate Zilei Unirii Principatelor Române. 

„Nu de puține ori, văzând succesul unei acțiuni sau al unei operațiuni, ne întrebăm, uneori cu invidie, cum de le-a reușit organizatorilor sau autorului acest succes. În cazul participării lui Nicușor Dan la serbările sau manifestările dedicate Zilei Unirii de la Focșani și Iași, avem toate motivele să ne întrebăm, tot cu invidie, cum de i-a reușit un asemenea dezastru.

În postdecembrism am văzut multe acțiuni guvernamentale transformate în eșecuri, dar o acțiune precum cea a președintelui de Ziua Unirii am întâlnit rar. Trebuie precizat că 24 ianuarie s-a pliat pe o tradiție care, personal, nu mă impresionează. Se organizează manifestări la Focșani și Iași, cele două localități legate de Unirea de la 1859. Sunt multe manifestări, iar de puține ori acestea nu au fost un kitsch local: discursuri prăfuite, fanfare, lozinci de tipul „România să prospere”.

LOTO Numerele extrase la tragerile loto de duminică, 25 ianuarie 2026. Report de peste 3,51 milioane de euro, la Loto 6/49 – categoria I

13:30

NEWS ALERT USR pregătește modificarea statutului. Comitetul Politic votează amendamentele pentru Congresul convocat în februarie

13:12

La aceste manifestări au participat, an de an, politicieni. Nu cred însă că există o tradiție ca președintele României să fie prezent. Precizez acest lucru deoarece nu era nevoie ca președintele Nicușor Dan să meargă la aceste două manifestări, spre deosebire, de exemplu, de parada de 1 Decembrie. Dacă ar fi lipsit de acolo, ar fi fost un șoc. În schimb, dacă nu s-ar fi dus la Iași și Focșani, probabil nu s-ar fi întâmplat nimic. Sigur, s-a observat imediat că nu s-a dus la Davos, dar absența de la aceste două manifestări nu ar fi fost remarcată.

Cristoiu: Nicușor Dan, gest de rară iresponsabilitate

Nicușor Dan a motivat absența de la Davos printr-un gest de o rară iresponsabilitate față de interesul național, susținând că participarea sa ar fi fost doar de formă și că vizita nu ar fi avut substanță. Același lucru se poate spune și despre prezența sa la cele două manifestări: această prezență nu a fost deloc pregătită.

De ce s-a dus, atunci? Cred că, în primul rând, pentru a arăta poporului român că nu merge la Davos, „unde vin elitele globale”, ci rămâne în țară, unde se sărbătorește Unirea – un soi de suveranism de doi lei. În al doilea rând, poate chiar mai important, a vrut să demonstreze că, în ciuda a ceea ce scriu unii, se bucură de o mare simpatie populară. În locul acestui mesaj, prezența sa a transmis exact contrariul: că nu se bucură de simpatia populară.

Nu este vorba doar de faptul că a fost huiduit. Din 1990 am asistat de multe ori la huiduieli. Ca stare de spirit, însă, cel puțin la Iași, putem vorbi chiar de o boicotare a prezenței sale. Înainte de a pleca, ar fi trebuit să se intereseze dacă se va bucura măcar de o minimă simpatie.

A fost un dezastru pentru că, repet, la Iași a fost clară ostilitatea față de el. A urmat apoi caracterul prăfuit al manifestărilor: prezidiu, scenă rigidă, discursuri solemne, figuri în costume în spatele său. Nimic modern, nimic adaptat vremurilor noastre – totuși suntem în 2026. Mult mai grav, a acceptat ideea organizatorilor de a lăsa un spațiu uriaș între el și mulțime, oamenii fiind ținuți la mare distanță, în spatele unor garduri păzite de jandarmi.

Cum să credem că președintele este iubit de popor când poporul este ținut la kilometri distanță? Cum să convingi că te bucuri de simpatie când te izolezi în spatele barierelor?

În cele din urmă, s-a văzut și lipsa sa de prezență de spirit, cel puțin la Iași. Ar fi putut schimba tonul, ar fi putut reacționa la ostilitate, dar a continuat să vorbească pe un registru solemn și rigid, ignorând realitatea din fața sa. Și din acest punct de vedere, apariția sa a fost un eșec.”, afirmă Ion Cristoiu.

Autorul recomandă: